În camera poetului tăcerea se sparge la ore
fixe Celelalte resturi se aruncă pe fereastra
larg deschisă Liber faţă de timp şi spaţiu
Scriu cu spatele la politică
curba de sacrificiu
Nimeni n-o vede însă toţi o visează Cu vite
ză maximă duba tăcerii trece dintr-o lume în
cealaltă O femeie riscă şi-mi pune aripile în
spate N-am încotro prieteni
Vă visez tot în cuvinte
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu