Cuvântul dispare ca o rachetă
în cerul gurii O undă luminoasă
mă face să tresar de durere Focul
arde la început în gând
Gura mi-e plină de cenuşă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu