ION LUCA CARAGIALE: FULGER ÎN DOI TIMPI

El Nenea Iancu

I.L.Caragiale

noi haimanale

Costel Zăgan

UN POEM INFRACȚIONAL

Nenea Iancu redivivus

N-am

dreptate

Un procuror

un avocat

un judecător

Şi

bineînţeles

un poliţai

Pun

la cale

Justiţia nereperată

a

poporului român

Şi

cum 

spuneam

Adevărul trece

minciunile

rămân

Costel Zăgan,Poeme infracțonale, 1995

Adăugat de Costel Zăgan

ȘATRA ÎNGERILOR

 Nu am chef să fiu Viteaz

azi am chef să fiu român

dragi prieteni după caz

să ies

cu îngerii în drum

Azi am chef să fiu român

pe rând să vă zic de toate

nu Cel Mare nu Cel Bun

sunt român ce libertate

 Pe rând să vă zic de toate

dragi prieteni după caz

ies cu cortul meu pe roate

și n-am chef să fiu viteaz

Azi am chef să fiu român

verde codru și străbun

Costel Zăgan, CEZEISME II 

FLAUTUL FERMECAT NINSORI ÎN DO MAJOR

Ce noapte scene de coșmar

a câta oară sunt îndrăgostit

numai sufletul nu are habar

căci luna Doamne-i un cuțit

A câta oară sunt îndrăgostit

și patul e de jar și diamante

și de la plus la minus infinit

amanții dorm lângă amante

Și patul e de jar și diamante

numai sufletul nu are habar

când totul trece în andante

ce noapte scene de coșmar

Un înger Doamne m-a citit

 nu-s poet ci doar îndrăgostit

Costel Zăgan, CEZEISME II

IA CATRENUL, NEAMULE!

Ziua asta duce-n spate

o femeie jumătate

restul vine la pachet

într-un op zău de poet

Costel Zăgan, Ia catrenul, neamule!

(R)EVOLUȚIE ÎN ALB

Domnilor

nu este-o

crimă

C-am

semnat

poemul iernii

C-o

ninsoare

anonimă

Dați-mi

dreptul

de-autor

Altfel

Doamnelor

eu

mor

Ce

să-ți

spun

Nu

ai

cumva

Gheața

roz

de

mucava

Domnilor

încă

un

pic

Și-ajung

iată

un

nimic

Ochii
să-i
închizi

iubito

Noaptea
iarăși

mi-ai

orbit-o

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

MEFISTOFEL

Hai iubito și mă lasă

vreau să fiu barbar

să te duc în zbor acasă

cerul să ți-l dau în dar

Vreau să fiu barbar

blana s-o arunc în foc

numai tu să n-ai habar

eu cu tine că mă joc

Blana o arunc în foc

și te duc în zbor acasă

să te simt iar ce noroc

hai iubito și mă lasă

Vreau să fiu barbar

îngerul din buzunar

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA ZARULUI

Dragostea în limba română este

mult mai dulce decât limba română

pur și simplu N-am să vorbesc totuși

despre Poziții și dispoziții în Limba Ro

mână Au făcut-o alții cu mai mult talent

sau mă rog Nu vreau să critic pe nimeni

Nimeni noli me tangere  

Celelalte sunt femei

Unele au geniu în sânge

Altele doar sexul

Să nu ne ambalăm totuși

Frumusețea are toate scuzele

Mai puțin una

Este nemuritoare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

VIS ÎN DOI

Ce frică-n mine Doamne am

o frunză s-a desprins din ram

și chiar copacul vai de frică

se scutură și el la o adică

Și floarea crește tot de teamă

un câine latră că vrea zeamă 

pisica toarce și ea angoasată

că Eva nu mai vrea o coastă

Natura își răcește iarna gura

că fulgii nu-și cunosc măsura

și naiba să mă ia eu nu cunosc

de ce înghit toți fulgii pe de rost

Și nu găsesc o fată nici de râs

cu moartea să o păcălesc în vis

Costel Zăgan, CEZEISME II

HAIKU EREZIA ODATĂ DOMNULE

zori de aramă

înger geneza

tăcere de aur

Cândva a fost numai cuvântul apoi ideea

haiku Totuși nu toți au striga Ura Unii au

mizat pe Adio Fiecare a avut libertate să

aleagă Puțini au preferat esențele tari cei

lalți au îmbuteliat tăcerea Cea mai scumpă

comoară nu avea nicio valoare Unii n-au

găsit Alții n-au căutat 

În

crucea tuturor

drumurilor

Fericit

de câte stele duce în spate

Poetul

se întreabă

unde-i 

totuși 

Dumnezeu

Și-atunci

singură

în

praful stelar

mâna

scrie

Primul

haiku

Dumnezeu ești tu

când îl cauți pe Dumnezeu

altfel niciodată

nimeni nu te va găsi

nimeni nu te va căuta

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DEȘERTUL DE CATIFEA - Gânduri ascunse

HAIKU HORA

hora la tipar

cartea de istorie

sub picioare

Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI

HAIKU ROMÂNIA

unire-n casă

și oaspeți de onoare

câini lătrători

Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI

HORA UNIRII ÎN DOI

Iubito

erai

așa

de frumoasă

Că 

n-am

putut

fugi

 Decât

în

brațele tale

24

ianuarie

1982

Ninge

cu 

flăcări

Costel Zăgan

HORA ROMÂNILOR

Românie blestemată

hai să ne unim odată

și cinstiții dar și hoții

hai să ne unim cu toții

Râd dușmanii iar de noi

că tragem un car cu boi

hăis și cea soare de pază

prostia ne-ngenunchează

Fir-ar să fie  de treabă

ne ducem țara în roabă

STOP opriți-vă mârlani

din Ploiești la Botoșani

Că ne-am săturat de toate

ne unim pentru dreptate

Costel Zăgan

SCRIB

Cerul îmi traduce rănile-n albastru

și astăzi sunt mai bogat c-un astru

degeaba râzi de mine-n pielea goală

și îngerii sunt tot albaștri de cerneală

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

COSTEL ZĂGAN

20 ianuarie 1958 ca o odă în metru antic

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers 

ÎMI ÎNGHEAȚĂ LACRIMILE PE GEAM

Ci poezia este atunci când

tăcerea-ți iese din urechi

și o implori însă plângând

cu două stele mai perechi

Tăcerea-ți iese din urechi

iarna se întinde pe hârtie

și-auzi clopote străvechi

taman la tine-n poezie

Iarna se întinde pe hârtie

tu o implori însă scriind

nimic nu știi fir-ar să fie

că poezia este atunci când

Tăcerea-ți iese din urechi

și ochii plâng cuvinte reci

Costel Zăgan, CEZEISME II

HAIKU MINE

în cerul din piept

inima e un tunet

fulger în doi timpi

Costel Zăgan

EREZIA CA O POEZIE ALBĂ

Între Shakespeare și Eminescu nu credeam

să învăț a muri din nou Îmbrățișând Statuia

Poetului Nepereche ca pe cea mai tandră nin

soare Urmele mele caută zadarnic urmele poeziei

Satul pare încremenit

sub albul fără margini

Un cățel

ca

o

jucărie din copilărie

latră

dintr-o

iarnă paralelă

Ninge eminescian

Restu-i 

teatru-n alb

20 ianuarie 2018

Ipotești

Marionete

noi

oamenii

colorați

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II 

20 IANUARIE 2018: RE-NAȘTERE CU SURPRIZE PICANTE

Motto:

           * actorii în sală

              spectatorii pe scenă

              Shakespeare peste tot

                     Costel Zăgan

Dragostea îmi dă deșteptarea. Afara, iarna își face liniștit de cap. Bem: cafea ți ceai. Fulgii și întunericul bat în geam. Totuși se crapă de ziuă.

Ieșim. Ne strecurăm, fiecare cum poate mai bine, printre fulgi. Urcăm în microbuzul care ne va duce spre târg. Dulcele târg al Botoșanilor.

Incredibil: POETUL LA 60 DE ANI!

Mă privesc în oglinda iernii: un rug încă fotogenic!

Din pricina poeziei. Și-a dragostei.

Pensiunea Bianca.

Ziua mea de naștere visează la Ziua de Naștere a Poetului Nepereche.

Ipotești, iarna.

Ninge eminescian.

Pașii Poetului se văd pe zăpadă, printre amintiri.

Ca o ninsoare în flăcări, îmbrățișez Statuia Poetului.

Ard printre tăceri.

Vers după vers și fulg după fulg, mă întorc acasă.

Interludiu. Marele Will.

* actori pe scenă

bocitoare vesele

în inimă Shakespeare

Scena Teatrului Mihai Eminescu: în deplasare. Botoșani. Sala arhiplină. 

 Spectatori în delir controlat 

de bun gust și doine românești. 

Și, astfel,

se încheie

Ziua Costel Zăgan

cu

Shakespeare!

Mulțumesc 

tuturor

celor implicați:

de la 

Dumnezeu,

la

Eminescu

și 

Shakespeare!

Și,

ne-muritoarelor

din

familia mea,

în 

mod

special!

***

Ninsoarea, cortină celestă, îmi închide ochii: Noapte bună, prieteni!

Noapte bună, Dragoste!

20 ianuarie 2018

orele 24

Botoșani

  

AZI PENTRU MÂINE

‎Gabriel Dîrmon‎ în Costel Zăgan

 

Maestre, la ceva mai bun nu m-a dus mintea! :P La mulți ani din tot sufletul meu de fan!



Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

Fu

EREZII PENTRU COPII

 

Îngheţat-a Niagara pe obraz

sufletul e o banchiză spartă

Polul Nord e pus chiar azi

sus pe raft la artă pentru artă

Sufletul e o banchiză spartă

iar copilăria însăşi e o armă

şi mergând din poartă-n poartă

soarele pe boltă-o s-adoarmă

Chiar copilăria pare-o armă

Polul Nord e astăzi după caz

fir de iarbă ori semnal de-alarmă

de îngheaţă Niagara pe obraz

Sufletul  e o banchiză spartă

iar Titanicul alt fel de artă

Costel Zăgan, CEZEISME II

FULGER DE IARNĂ

Alb de noapte

Ninsoarea aprinde lumina la rece

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

POEMUL CA VICTIMĂ

Un poem cu adrenalină pe față Sau

deconstruirea unui poem de dragoste

O amintire despre viitorul nostru cel

de toate zilele Prezent blocat în fașă

Și totuși nu toți neuronii lucrează sub

acoperire lirică Pentru că niciun poem nu

trebuie să ucidă Poemul a fost dat în

urmărire generală

Și cititorii știu de ce

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

VISCOLEȘTE CU POVEȘTI

Ninge Doamne mulțumim

uite-așa ca-n Frații Grimm

ninge iată și-o poveste

iese-n stradă fără veste

Din cer ninge Dumnezeu

pe hârtie ning doar eu

n-am nici sanie ușoară

doar copilăria zboară

N-am ce face chiar nimic

vă trimit zăpadă-n plic

o primiți la post restant

de la al iernii amant

Costel Zăgan

EREZIA DE-A TE NAȘTE PE 20 IANUARIE 1958

Ce-am să fac pe 20 ianuarie 2018 în afară

de faptul că mă voi naște a 60-a oară

Fără mamă și fără tată bineînțeles

Dar

privind în sus

Voi ninge și eu alături de Dumnezeu

Fiecare cu mijloacele din dotare

Dumnezeu minune după minune

Eu tăcând dacă n-am ce spune

Dumnezeu trimite copiii să salveze lumea

Eu visez de sâmbăta până lunea

Dumnezeu inventează viață după viață

Eu învăț să mă nasc în fiecare dimineață

Dumnezeu culege stelele cu gândul

Eu îmi scriu poezia rugându-L

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

  

DE TAINĂ

Doamne

 nu vreau să mă bat cu Tine

însă

te rog

să-mi

 dai 

înțelepciunea

să nu

te

înving

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ROMGLEZĂ DE CARTON

Decuie-te: totul e ok-ie!

Costel Zăgan, RETORICA LUI DRACULA

HAIKU OMAGIAL

aripi de gală

sub mantia de versuri

român absolut

Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI

DE-A PURURI EMINESCU

EMINESCIANA

Mihai Cătrună – Mihai Eminescu – grafică în tuș

Luceafăr
Eminescu
are
dreptate

Nu
credeam
să-nvăţ

Româneşte
a
muri
vreodată

Poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe

Mihai Eminescu este melancolia absolută a poporului român, în tandră expansiune universală.
Aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (2010)

***

Eminescu este ţara a cărei capitală este România.
Definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (13 iunie 2009)

NU MAI ȚINE EREZIA DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE

Poporul român învață japoneza fără profesor

Codrul verde este sala de clasă

Manager absolut

Zamolxe

l-a învățat toate basmele și doinele

și

haiku

badea la cosit

din zori până la infinit

Căci românu-i haiduc

din

tată-n fiu

Însă

azi

pardon

e

cam

târziu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ELEGIE SOMNAMBULĂ

Aripile mă dor de insomnie

mă doare viața vai de moarte

totu-i frumos fir-ar să fie

și Doamne e așa departe

Mă doare viața o de moarte

femeile mă dor când merg

iubesc femeia ca pe-o carte

și o deschid mereu în cerc

Femeile mă dor când merg

totu-i frumos fir-ar să fie

spre rai sau unde vai o șterg

mă dor aripile de insomnie

Mă doare viața zău de moarte

când iar de mine nu am parte

Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA DECALOGULUI

Deziderat perpetuu Schimbarea la față a

aproapelui Și dacă niciodată viața nu-i 

Muntele Măslinilor Poate că moartea-i in

trarea și nu eșecul lui Dumnezeu Asaltat

fiecare clipă-i o baricadă Fiecare a

mintire o bătălie cu mine însumi Șocul viito

rului lasă urme imperceptibile 

Cu ochelari de cal peste gardul

condiției umane
pândesc

capra vecinului
 cea mai sexy 

Lângă mine

Eva
 repetabila mea povară

recită

aceleași poezii de dragoste și de moarte

Iubitule

dacă ai uitat fereastra deschisă

Și îngerul îngerul de pază

și-a luxat aripile

în

elegiile tale somnambule
Poți
în fine
să mă iubești
În ritmul tău
strofă
cu
strofă
Vers
cu
vers
Figură de stil
versus
figură
de
stil

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

HAIKU ROMÂNIA

genial dor

și dureros de dulce

România mea

Costel Zăgan

EREZIA DE-A TE NAȘTE ROMÂN

Ca pe cea mai curată lacrimă

din Ochiul Universului

Dumnezeul geniului

m-a sorbit din popor

Și nu credeam

că

voi ajunge vreodată

să-i fiu

poetul deplin

Pururi tânăr

înfășurat în versuri

cobor

de pe

baricadele tăcerii

Iar unde-am ajuns

De la Dunăre la Tisa

România plâsu-mi-s-a

Că nu mai poate străbate

De ciocoi și strâmbătate

Vai de biet Român săracul

De ce Doamne nu-l ia dracul

Trage-n brazdă ca un bou

Schimbă-l Doamne și-l fă nou

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ORA DE POEZIE

Eminescu Doamne e rănit

și din rană-i curg cuvinte

de la plus la minus infinit

numai adevărul minte

Și din rană-i curg cuvinte

sângele un capital pierdut

dacă îmi aduc-aminte

parcă-aș fi din nou recrut

Nopțile un paradis pierdut

de la plus la minus infinit

eu prin viitor chiar am trecut

Eminescu Doamne e rănit

Și din rană-i curg cuvinte

poezia o măsea de minte

Costel Zăgan, CEZEISME II