Suferința îmi cunoaște
toate
literele trupului
Și
le silabisește
încă din zori
Când
rănile încep
să lumineze
cerul
Și nu pot
să mă ascund
nicăieri
Singurătatea
este
casa mea
Numai
prietenii mei
sunt
invizibili
Deși
soarta mea
lucrează sub acoperire
Mereu
mă-mpiedic
de Tine
Doamne
Însă
dragoste
dacă
nu te-aș fi găsit
Nu
te-aș mai căuta
niciodată
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu