Treceți la conținutul principal

BLESTEMUL OSPITALITĂȚII

De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi să dați

Rabdă azi  rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă
nu contează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul


C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Postări populare de pe acest blog

DESTINUL TĂU EȘTI TU

Fiului meu ANDREI-VICTOR
Ca un munte vii în lume ca o mare-i lumea asta stelele ce-ți curg prin vine  tu le-ai șterpelit și basta
Ca o mare-i lumea asta unul după altul val cu val cât este soțul cât nevasta amândoi însă un ideal
Una după alta val cu val stelele îți curg prin vine azi tragi viitorul tău la mal ca un munte pleci în lume
Ca o mare-i lumea asta cu iubire ocolești năpasta
Costel Zăgan

O FIICĂ SOLARĂ

Fiicei mele MONICA
Viața ta este-un cireș cu floarea pân-la pământ ca un înger din cer ieși  prin viața noastră zburând
Cu floarea pân-la pământ tu ne luminezi azi clipa o grădină înflorind noapte-ndepărtezi cu-aripa
Tu ne luminezi azi clipa ca un înger din cer ieși faci cu zâmbetul risipa viața ta este-un cireș
Cu floarea pân-la pământ spre Dumnezeu luminând
8 IULIE 2017 TUDOR VLADIMIRESCU Iremediabil, tată și poet Costel Zăgan

EREZIA NON-STOPISTULUI OCAZIONAL

Nu cred că se poate pune o asemenea întrebare poetului Mai trăiești Este ca și cum ți-ai certa pa tria Locul unde Dumnezeu se naște în fiecare dimi neață Cum să-ți iei de piept umbra că nu te încălzeș te niciodată Cum să-ți buzunărești nopțile de stele Cum să-ți asasinezi îngerul de pază Doar așa din plictiseală
Și
de punct final la semnul exclamării
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II