Treceți la conținutul principal

BLESTEMUL OSPITALITĂȚII

De popoare migratoare
au ajuns și-n țara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toți
de la Ana la Caiafa
șefi de oști sau șefi de hoți
și-au umplut la noi carafa

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Și am dat și am tot dat
din Mare pân-la Carpați
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e și voi să dați

Rabdă azi  rabdă și mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă
nu contează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste și blestem

Rabdă azi și rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Țara Ta
unde-i pacea și aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul


C-am răbdat și azi și mâini
să nu cad am dat din mâini
și din mâini și din picioare
dar nu vi-i rușine oare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Postări populare de pe acest blog

DESTINUL TĂU EȘTI TU

Ca un munte vii în lume ca o mare-i lumea asta stelele ce-ți curg prin vine  tu le-ai șterpelit și basta
Ca o mare-i lumea asta unul după altul val cu val cât este soțul cât nevasta amândoi însă un ideal
Una după alta val cu val stelele îți curg prin vine azi tragi viitorul tău la mal ca un munte pleci în lume
Ca o mare-i lumea asta cu iubire ocolești năpasta
Costel Zăgan , CEZEISME II

O FIICĂ SOLARĂ

Fiicei mele MONICA
Viața ta este-un cireș cu floarea pân-la pământ ca un înger din cer ieși  prin viața noastră zburând
Cu floarea pân-la pământ tu ne luminezi azi clipa o grădină înflorind noapte-ndepărtezi cu-aripa
Tu ne luminezi azi clipa ca un înger din cer ieși faci cu zâmbetul risipa viața ta este-un cireș
Cu floarea pân-la pământ spre Dumnezeu luminând
8 IULIE 2017 TUDOR VLADIMIRESCU Iremediabil, tată și poet Costel Zăgan

COPIL ETC.

Unde ești copilărie se întreabă iar poetul te-am pierdut fir-ar să fie și mă duc și eu încetul
Se întreabă iar poetul care-i ziua care-i noaptea să apuc din nou stiletul ca pe singura proptea
Dusă-i ziua dusă noaptea v-am pierdut fir-ar să fie ca ieri toamna îmi șoptea unde ești copilărie
Unde-i Doamne și poetul zăpăcitu-l-a regretul
Costel Zăgan, CEZEISME II