Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2017

FULGER ÎN DOI TIMPI

*

 Focul electric
altarul de chibrituri
omul de paie

*
Viață la maxim
din tată în fiu țăran
stele prășite *
Sângele-n vene
un vulcan în poziție
de tragere pleosc
* Ce-i poezia
ceasul meu deșteptător
curcubeu sonor

* Copilărie
tărâm al poveștilor
zmeu al zmeilor

* Non-parodie sârmă pe asfaltul ud accident în lanț
Costel Zăgan

HAIKU MATINAL JAPONIA

Chiciură pe flori
cuțitul nu mai taie
untul înghețat
Kinoshita Yuji, Haiku Japonia, traducere de Costel Zăgan

CUM SĂ NU TE BUCURI

Buruieni ca pe la țară afli doar prin cluburi
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Pe LITERATURITATE am fost desemnat:

AUTORUL LUNII MAI! Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu, Albeşti, Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena,originari din Bucovina.
A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani.
*"Cezeisme", 2008.
2012, volumul online "Gravitaţia sufletului".
2014, publică Erezii second hand .
2015, publică romanul, DEȘERTUL DE CATIFEA.

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Ce consecvență, unii vor învăța și-n vacanță!
Costel Zăgan

FRANÇOIS VILLON - traducere imaginară de Costel Zăgan

PRIZONIERUL FRANCOIS VILLON

I
În patru sute cincizeci și  șase, Eu, Francois Villon, atotșcoler, Crezând că anii-s de mătase, Pe funie, i-am înșirat spre cer- Să cuget doar la ce voi face, Precum Vegece, o, geto-dacul? Lasa-ți-mă, rogu-vă,-n pace- Mai bine vă trimit la dracu !

LE LAIS DE FRANÇOIS VILLON
(Le Legs de F. V.)I L'AN quatre cent cinquante six, Je, François Villon, écolier, Considerant, de sens rassis, Le frein aux dents, franc au collier, Qu'on doit ses œuvres conseillier Comme Vegece le raconte, Sage romain, grand conseillier, Ou autrement on se mécompte. . .




























ELEGIE DE ODINIOARĂ

Ci unde-s nopțile de altădată cu iubite răstignite-n puf cu tristețea Doamne ca o fată și nu babă plină de năduf
Ce iubite răstignite-n puf cu picioarele urcate-n lună rătăcit-a mâna spre apus chicotind tăcerea o nebună
Cu picioarele urcate-n lună  cu tristețea Doamne ca o fată ce-mi cânta mereu în strună ci unde-s nopțile de altădată
Cu iubite răstignite-n puf să le suflu-n lampă dus
Costel Zăgan, CEZEISME II


***

* Sârmă ghimpată cerul va fi ultima ta cazemată

*
Paznic de stele
și între două ceruri
hoața de îngeri
Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

DINCOLO DE MINE

Cu haina sorții pe umăr leg ștreangul iubirii la gât silabele vieții când număr un haiku e moartea atât
Costel Zăgan,
AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ANTOLOGIA MEA

Şi totuşi, Dumnezeu a dat naştere celui mai fragil vas al închipuirii: puiul de om! Speranţă şi dezastru, inocenţă şi desfrâu, lacrimă şi caricatură! Ghem de iluzii şi ghem de nervi! Pas de uriaş şi salt în preistorie! Rug şi sex!
* Mama a îngenunchiat, atingând cerul cu inima – lumânare ce încălzeşte cu adierea sa de vis întregul Univers – ridicând apoi firmamentul copilăriei la pieptul ei: rană şi izvor de mir!
* Cum să violezi un înger: mamă şi copil!?
Raţiunea refuză să înţeleagă. Mâna refuză să mai scrie. Din cauza lacrimilor, ochii văd totul în alb şi negru: război şi pace, trup şi suflet, trecut şi viitor.
* – Doamne, ia-l în braţe şi aruncă-l la câini! Acesta-i Antihristul: copilul cu ochi albaştri şi surâs de fecioară!
* – Doamne, nu ezita, El îţi va săpa groapa!

Costel Zăgan - ALTER EGO (5) (Geneza puiului de om)

https://www.literaturadeazi.ro/…/alter-ego-5-geneza-puiului…




INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Nimic nu poate suplini dragostea,
Costel Zăgan

ARTĂ POETICĂ

Scriu și cerul îmi traduce rănile în albastru
Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

***

Ghețar în flăcări dragoste versus ură  în stare pură
Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

VIRTUTEA HAIKU

* Clepsidra nopții
jarul din palma lunii
Adam și Eva

* Bananieră
vagaboandă și tristă
iubirea noastră

* Iluzii de mai
salcâmi dincolo de nori
înger amețit 

*Înger în picaj
cerul este la pământ
nu mă atinge

Costel Zăgan


SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE

Doamne dă-mi melancolia oricând lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt această pagină-i doldora de morminte
Lacrimi amare îmi curg din cuvinte o iartă-ne pre toţi care murim cântând stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând
O iartă-ne pre toţi care murim cântând mereu ne ispiteşte destinul opus acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt acest poem s-a-nroşit spre apus
Şi Doamne-abia-l mai suport când ţipă că-i mort
, CEIEISME, 2005

***

Bunul-simț șomer
acasă șapte ani nu-s
om fără un sfert
Costel Zăgan

SCANDAL

Beat de tristețe în aval
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

PROFESORUL MEU, ELEVUL

Ce noroc, profesorul învață odată cu mine!
Costel Zăgan

RETORICA EREZIE A FLORILOR DE SALCÂM

Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea m-a scos la iarbă verde Acasă la Mihai Eminescu Lacul suspendat între două lumi M-a îngenunchiat Cu urechea la pământ ascult șoaptele verzi ale ierbii Susurul nuferilor îmbobociți plutește peste ape precum altădată Dumnezeu
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Meseria de elev nu se învață.
Costel Zăgan, PROFESORUL MEU, ELEVUL

***

Arca lui Noe potop personalizat de salvamar Dio
Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

LACUL SUSPENDAT

Eminescu nu-i acasă
plecat iar să moară-oleacă
 negăsind moartea mireasă
și-a băgat pana în teacă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

POVESTEA CLIPEI

Anisoara-Cristina Racianu · "Clipa este povestea eternităţii: a fost o dată ca niciodată!"(Costel Zăgan)
"The moment is the story of eternity: it was once like ever!" (Costel Zagan)
"Η στιγμή είναι η ιστορία της αιωνιότητας: ήταν μια φορά όπως ποτέ!" (Costel Zagan)

VAE POESIS

Foaia geme iar de stele zău ce poezii rebele mâna mea ca o erată ce poet aș fi măi tată
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

FOAIE VERDE PĂTRAT FOARTE

Eu pe dreapta caut stânga cântă muza sparge stânca izvorul cu apă vie țâșnește din poezie
Eu cu versul nu-l proptesc în iazul tău omenesc face valuri iar tăcerea îndulcind cu verde mierea
Și ca gheața-n frigider îngerii țâșnesc din cer dau să beau muza lichidă paradisul stă să-nchidă
Și mă lasă iar pe-afară într-un colț de primăvară
Costel Zăgan, NIȘTE SONETE BEȚIVE

EREZIE KITSCH

Burtăverzimea contemporană trage de priponul libertății și trage Poate poate își ia zborul Însă continuă și continuă bă lăceala în mocirla călduță a prezentului  nostru cel de toate zilele Caricatura lui dumnezeu face și ea imposibilul Frăgezin du-ne pe toți până la transparența unor iluzii pierdute Cine-i angelic nu-i nebun ni ci poet nici prozator contemporan Totuși încearcă să dezbrace florile până la esența roz-bonbon a frumuseții absolute Alo domnu dacă vrei să iei o pauză Plătești la primul ghișeu după înmormântare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II   

VIRTUTEA HAIKU

Floarea albastră o caut printre stele ea-i lângă mine
Costel Zăgan

EXERCIȚII DE DICȚIE

Limbii de lemn frecție
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

HAI

Frumoaso pui de drac
de stele să te dezbrac

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

SCRIB DE NOAPTE

Scriu monografia lacrimii de mamă scriu cu fulger doamnă de poet luminez când dorul tău mă cheamă mă grăbesc spre tine mai încet

Scriu cu fulger doamnă de poet
scriu direct pe cerul de opal
sunt cu îngerii doar indiscret
dacă o să-mi scrie sufletul pe val

Scriu direct pe cerul de opal
luminez când dorul iar mă cheamă
prin noroiul vieții ideal
scriu monografia lacrimii de mamă

Scriu cu fulger Doamne de poet
doar cu Tine mă simt imperfect
Costel Zăgan, CEZEISME II

SAU DESPRE SINGURĂTATE (OR ABOUT LONELINESS)

Sau despre singurătate Vorbeşte-mi despre dragoste I-am spus Şi crinul Brusc a înflorit Lăsându-mă în urmă Singur şi îndrăgostit Costel Zăgan
Or About Loneliness Speak to me about love I told her And the lily Suddenly blossomed Leaving me behind and stranded in love poem by Costel Zăgan (2005), translated by Dan Costinaş

TRANSFER ÎN VERDE

Dansează primăvara prin copaci când mugurii agață-n verde note și dacă nu mai poți să numeri taci și iarba îți transferă  verzi bancnote
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

BIFRONS

Poezia cuvioasa își ascute coasa
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

ARTA LUI VIOREL ILIȘOI

Citindu-l pe Viorel ILIȘOI, poți, după aceea, să vorbești la nesfârșit.
Sau, să taci- la fel de semnificativ!
Arta lui Viorel Ilișoi, cred eu, este paradoxul.
De la cel suav,
până la cel monumental.
Un fel de Emil Brumaru gata să escaladeze Everestul!
Costel Zăgan

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Arta-i riscul suprem.
Costel Zăgan

TĂCERI SPRE LACUL EMINESCIAN

Sărbătoarea oamenilor muncii a oprit soarele deasupra lacului codrilor albas tru Cerul rămâne la umbra verdelui pri măvăratic Ceasul de la mâna stângă  mi-a înmugurit Gura scoate floricele  și privighetori de aer Oameni fără griji și copii de toate culorile ne jucăm  de-a primăvara
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II