miercuri, 31 mai 2017

Ca sa fii fericit n ai nevoie decat de dumnezeu - citate Fericire

Ca sa fii fericit n ai nevoie decat de dumnezeu - citate Fericire

FULGER ÎN DOI TIMPI


*

 Focul electric
altarul de chibrituri
omul de paie

*
Viață la maxim
din tată în fiu țăran
stele prășite
*
Sângele-n vene
un vulcan în poziție
de tragere pleosc

* Ce-i poezia
ceasul meu deșteptător
curcubeu sonor

* Copilărie
tărâm al poveștilor
zmeu al zmeilor
 
* Non-parodie
sârmă pe asfaltul ud
accident în lanț

Costel Zăgan

marți, 30 mai 2017

luni, 29 mai 2017

CUM SĂ NU TE BUCURI

Buruieni ca pe la țară afli doar prin cluburi

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Pe LITERATURITATE am fost desemnat:

AUTORUL LUNII MAI!

Costel Zăgan Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, Tudor Vladimirescu, Albeşti, Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena,originari din Bucovina.
A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani.
*"Cezeisme", 2008.
2012, volumul online "Gravitaţia sufletului".
2014, publică Erezii second hand .
2015, publică romanul, DEȘERTUL DE CATIFEA.

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Ce consecvență, unii vor învăța și-n vacanță!

Costel Zăgan

duminică, 28 mai 2017

FRANÇOIS VILLON - traducere imaginară de Costel Zăgan


PRIZONIERUL FRANCOIS VILLON

I

În patru sute cincizeci și  șase,
Eu, Francois Villon, atotșcoler,
Crezând că anii-s de mătase,
Pe funie, i-am înșirat spre cer-
Să cuget doar la ce voi face,
Precum Vegece, o, geto-dacul?
Lasa-ți-mă, rogu-vă,-n pace-
Mai bine vă trimit la dracu !


LE LAIS DE FRANÇOIS VILLON
(Le Legs de F. V.)

I
L'AN quatre cent cinquante six,
Je, François Villon, écolier,
Considerant, de sens rassis,
Le frein aux dents, franc au collier,
Qu'on doit ses œuvres conseillier
Comme Vegece le raconte,
Sage romain, grand conseillier,
Ou autrement on se mécompte. . .





























ELEGIE DE ODINIOARĂ

Ci unde-s nopțile de altădată
cu iubite răstignite-n puf
cu tristețea Doamne ca o fată
și nu babă plină de năduf

Ce iubite răstignite-n puf
cu picioarele urcate-n lună
rătăcit-a mâna spre apus
chicotind tăcerea o nebună

Cu picioarele urcate-n lună 
cu tristețea Doamne ca o fată
ce-mi cânta mereu în strună
ci unde-s nopțile de altădată

Cu iubite răstignite-n puf
să le suflu-n lampă dus

Costel Zăgan, CEZEISME II



sâmbătă, 27 mai 2017

***

* Sârmă ghimpată
cerul va fi ultima
ta cazemată

*
Paznic de stele
și între două ceruri
hoața de îngeri

Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

DINCOLO DE MINE

Cu haina sorții pe umăr
leg ștreangul iubirii la gât
silabele vieții când număr
un haiku e moartea atât

Costel Zăgan,

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ANTOLOGIA MEA

Şi totuşi, Dumnezeu a dat naştere celui mai fragil vas al închipuirii: puiul de om! Speranţă şi dezastru, inocenţă şi desfrâu, lacrimă şi caricatură!
Ghem de iluzii şi ghem de nervi! Pas de uriaş şi salt în preistorie! Rug şi sex!
* Mama a îngenunchiat, atingând cerul cu inima – lumânare ce încălzeşte cu adierea sa de vis întregul Univers – ridicând apoi firmamentul copilăriei la pieptul ei: rană şi izvor de mir!
* Cum să violezi un înger: mamă şi copil!?
Raţiunea refuză să înţeleagă. Mâna refuză să mai scrie. Din cauza lacrimilor, ochii văd totul în alb şi negru: război şi pace, trup şi suflet, trecut şi viitor.
* – Doamne, ia-l în braţe şi aruncă-l la câini! Acesta-i Antihristul: copilul cu ochi albaştri şi surâs de fecioară!
* – Doamne, nu ezita, El îţi va săpa groapa!

Costel Zăgan - ALTER EGO (5) (Geneza puiului de om)

https://www.literaturadeazi.ro/…/alter-ego-5-geneza-puiului…



INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Nimic nu poate suplini dragostea,

Costel Zăgan

joi, 25 mai 2017

VIRTUTEA HAIKU


* Clepsidra nopții
jarul din palma lunii
Adam și Eva

* Bananieră
vagaboandă și tristă
iubirea noastră

* Iluzii de mai
salcâmi dincolo de nori
înger amețit 

*Înger în picaj
cerul este la pământ
nu mă atinge

Costel Zăgan


SĂRBĂTOAREA PATIMILOR EMINESCIENE


Doamne dă-mi melancolia oricând
lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte
acest Iisus Hristos se-nalţă-n cuvânt
această pagină-i doldora de morminte

Lacrimi amare îmi curg din cuvinte
o iartă-ne pre toţi care murim cântând
stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte
şi-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând

O iartă-ne pre toţi care murim cântând
mereu ne ispiteşte destinul opus
acest Iisus Hristos s-a-nălţat în cuvânt
acest poem s-a-nroşit spre apus

Şi Doamne-abia-l mai suport
când ţipă că-i mort

, CEIEISME, 2005

luni, 22 mai 2017

RETORICA EREZIE A FLORILOR DE SALCÂM

Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea
m-a scos la iarbă verde Acasă la Mihai Eminescu
Lacul suspendat între două lumi
M-a îngenunchiat Cu urechea la pământ
ascult șoaptele verzi ale ierbii
Susurul nuferilor îmbobociți
plutește peste ape
precum
altădată
Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Meseria de elev nu se învață.

Costel Zăgan,
PROFESORUL MEU, ELEVUL

***

Arca lui Noe
potop personalizat
de salvamar Dio

Costel Zăgan, VIRTUTEA HAIKU

duminică, 21 mai 2017

LACUL SUSPENDAT


Eminescu nu-i acasă
plecat iar să moară-oleacă
 negăsind moartea mireasă
și-a băgat pana în teacă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

POVESTEA CLIPEI

·
"Clipa este povestea eternităţii: a fost o dată ca niciodată!"(Costel Zăgan)
"The moment is the story of eternity: it was once like ever!" (Costel Zagan)
"Η στιγμή είναι η ιστορία της αιωνιότητας: ήταν μια φορά όπως ποτέ!" (Costel Zagan)

sâmbătă, 20 mai 2017

VAE POESIS

Foaia geme iar de stele
zău ce poezii rebele
mâna mea ca o erată
ce poet aș fi măi tată

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

vineri, 19 mai 2017

FOAIE VERDE PĂTRAT FOARTE

Eu pe dreapta caut stânga
cântă muza sparge stânca
izvorul cu apă vie
țâșnește din poezie

Eu cu versul nu-l proptesc
în iazul tău omenesc
face valuri iar tăcerea
îndulcind cu verde mierea

Și ca gheața-n frigider
îngerii țâșnesc din cer
dau să beau muza lichidă
paradisul stă să-nchidă

Și mă lasă iar pe-afară
într-un colț de primăvară

Costel Zăgan, NIȘTE SONETE BEȚIVE

miercuri, 17 mai 2017

EREZIE KITSCH

Burtăverzimea contemporană trage de
priponul libertății și trage Poate poate
își ia zborul Însă continuă și continuă bă
lăceala în mocirla călduță a prezentului 
nostru cel de toate zilele Caricatura lui
dumnezeu face și ea imposibilul Frăgezin
du-ne pe toți până la transparența unor
iluzii pierdute Cine-i angelic nu-i nebun ni
ci poet nici prozator contemporan Totuși
încearcă să dezbrace florile până la esența
roz-bonbon a frumuseții absolute
Alo domnu
dacă vrei să iei o pauză
Plătești
la primul ghișeu
după
înmormântare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II   

duminică, 14 mai 2017

luni, 8 mai 2017

HAI


Frumoaso pui de drac
de stele să te dezbrac

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

SCRIB DE NOAPTE

Scriu monografia lacrimii de mamă
scriu cu fulger doamnă de poet
luminez când dorul tău mă cheamă
mă grăbesc spre tine mai încet

Scriu cu fulger doamnă de poet
scriu direct pe cerul de opal
sunt cu îngerii doar indiscret
dacă o să-mi scrie sufletul pe val

Scriu direct pe cerul de opal
luminez când dorul iar mă cheamă
prin noroiul vieții ideal
scriu monografia lacrimii de mamă

Scriu cu fulger Doamne de poet
doar cu Tine mă simt imperfect

Costel Zăgan, CEZEISME II

sâmbătă, 6 mai 2017

SAU DESPRE SINGURĂTATE (OR ABOUT LONELINESS)

Sau despre singurătate

Vorbeşte-mi
despre
dragoste
I-am spus
Şi
crinul
Brusc
a
înflorit
Lăsându-mă
în
urmă
Singur
şi
îndrăgostit
Costel Zăgan

Or About Loneliness

Speak to me
about
love
I told her
And
the lily
Suddenly
blossomed
Leaving me
behind
and
stranded in love
poem by Costel Zăgan (2005), translated by Dan Costinaş

vineri, 5 mai 2017

TRANSFER ÎN VERDE

Dansează primăvara prin copaci
când mugurii agață-n verde note
și dacă nu mai poți să numeri taci
și iarba îți transferă
 verzi bancnote

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

BIFRONS

Poezia cuvioasa
își ascute coasa

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

joi, 4 mai 2017

ARTA LUI VIOREL ILIȘOI

Citindu-l pe Viorel ILIȘOI,
poți,
după aceea,
să vorbești
la
nesfârșit.

Sau,
să taci-
la fel
de
semnificativ!

Arta lui Viorel Ilișoi,
cred eu,
este
paradoxul.

De la
cel suav,
până
la cel
monumental.

Un fel de
Emil Brumaru
gata
să escaladeze
Everestul!

Costel Zăgan

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Arta-i riscul suprem.

Costel Zăgan

miercuri, 3 mai 2017

TĂCERI SPRE LACUL EMINESCIAN

Sărbătoarea oamenilor muncii a oprit
soarele deasupra lacului codrilor albas
tru Cerul rămâne la umbra verdelui pri
măvăratic Ceasul de la mâna stângă 
mi-a înmugurit Gura scoate floricele 
și privighetori de aer
Oameni fără griji
și copii de toate culorile
ne jucăm 
de-a
primăvara

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

luni, 1 mai 2017

EREZIE DE 1 MAI

Cine nu înaintează dă îndărăt Dragostea
mea zboară ca o albină în jurul aceleiași
flori doldora de frumusețe și de primăva
ră Petalele precum anii o rotunjesc spre
tinerețea fără de sfârșit Roua fericirii se
evaporează sută la sută în doar două cu
vinte Te iubesc
Și din nou
Te iubesc frumoasa mea
te iubesc
fără
rest

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan