Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2017

EREZIA CA O BICIUȘCĂ ÎNGEREASCĂ

Iubirea să strălucească precum o mie de sori în prima dimineață a Universu lui Iubește însă nu uita nici de vorba lui Nietzsche Biciușca fermecată să tre zească nu doar simțurile Să iubeasscă numai acela ce-i în stare să fie iubit Nu ucideți poemul de dragoste pe care nu l-ați recitat niciodată Va răsuna în voi ca un clopot înnebunit de soare Ca un fir de plumb mi-a căzut poezia în suflet Așa aflat-am cât de adâncă-i noaptea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

VIRTUTEA HAIKU

***
Deșertăciune
o cuvânt nemuritor
surdomut vorbesc

 ***
Privighetoarea  ne fură neliniștea  greierului nu
 ***
Poesis mă lași
Haiku Japonia stop
tupeistule

***
Dincolo de nu
curg Doamne din stea în stea
cerul este malul

***
Un curriculum
Gagamiță călător
de la est la vest

***
Cațavencule
frate al meu de azi și
dintotdeauna

 ***
Să putem zbura
doar de mătase dă-ne
o primăvară

 ***
În România
politica-i de doi lei
restu-i răcnetul

***
Lumea-i doar atât
o scrisoare pierdută
chiar de Dumnezeu

***
Înger lacrima
Dumnezeu e peste tot
suferința-i om

 ***
Cerul iubește
însă copilăria
încotro-i Doamne

 ***
România O
scrisoare pierdută de
Caragiale

 ***
Sug zi și noapte
sângele poporului
vampiri politici

 ***
Școlar profesor
o școală pentru părinți
înger de pază

 ***
Tac iar a venit
primăvara florile
îmi sparg tăcerea

***
Soare în apus mărțișorul cerului albul nesfârșit
Costel Zăgan

PRIVIGHETOAREA DIN PIEPT

Și cântecul ei suav și drept
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

CECUL ÎN ALB AL NINSORII

Ninge tandru la Moldova ninge eminescian fulgii îngână și ei slova cad în versuri an de an
Ninge eminescian cu luceferi și cu zurgălăi fericit ca orice pământean cerul are ochii tăi
Cu luceferi și cu zurgălăi fulgii îngână și ei slova stele cresc pe munți și văi ninge tandru la Moldova
Ninge eminescian adun(i) țurțuri ban cu ban
Costel Zăgan, CEZEISME II

BATE STEAUA INIMA

Trupul tău de fată mare mă topește din picioare gustul tău ca de gutuie gura-mi lasă amăruie
Și buricul tău cel dulce duminica-i la răscruce viața doar o sărbătoare suflețelul rău mă doare
Mă-nvârtesc ca titirezul te iubesc acesta-i crezul dragoste nimica n-am luna-mi bate doar în geam
Uneori însă și steaua mai bate totuși beleaua
Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINA SĂPTĂMÂNII

CA LA PIAŢĂ


Din caratele prostiei
trăiesc domnilor o mie
şi-altă mie o susţine
pe meleagurile române

Ei se fac zău că nu văd
cum duc ţara la prăpăd
ziua în amiaza mare
trec ţara peste hotare


Bogatul ce pui de drac
fură doar de la sărac
n-are nici măcar o pâine
îl fură de azi pe mâine

Cinstit vai nevoie mare
este doar cine nu are
şi cică nu mai munceşte
c-are balta încă peşte

Şi-i păcat ca să rămână
doar cu râma vai în mână
şi-atunci pescuieşte iar
ţara-i baltă şi bazar


Costel Zăgan,DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

SINTAXĂ SEXY

Gramatica-i un bordel se descurcă cine poate când se culcă el cu el ea imprimă predicate
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

DIVINĂ LOCAȚIE

Ziua noaptea o îngână eu pe Cel de Sus îngân firmament Limba Română piedestal popor român
Eu pe cel de jos îngân norii patul meu îngână pe la mijloc să rămân de tăcere viața-i plină
Noaptea ziua o îngână firmament popor român patria-i Limbă Română eu pe Dumnezeu îngân

Soarta viața mea îngână
iar eu tac doar în română
Costel Zăgan, CEZEISME II

PRIMĂVARA CUVINTELOR

Stă să plouă poezia poetul e înnourat astăzi toată România iese Doamne la arat
Poetul e înnourat plugul are un brăzdar vai de stele agățat steaua cade în zadar
Plugul are un brăzdar azi când toată România e bolnavă de amar stă să plouă poezia
Poezia ce păcat Doamne-i un scuipat
Costel Zăgan, CEZEISME II

CUM SE POATE EVAPORA UN ÎNGER

Ay privighetoare zi-mi foc îngeri și frăgezimi
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Oricât de multe ai avea, fără Dumnezeu, nimic nu ai!
Costel Zăgan

SPIONUL POEZIEI

Doamne cum arde  o privighetoare
Până  la primul cântec
Și numai poetul bănuiește
C-ar fi inima primăverii a primăverii din
Pieptul precum o cușcă în flăcări
Tandră poezie sub acoperirea luminii
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

PÂINEA ȘI SAREA POEZIEI

Printre scriitori nu ești singur niciodată Ai toată omenirea sub ochi făcută ver suri sau proză Nu contează important  este sentimentul de solidaritate postumă Ce-ai pierdut a ajuns deja operă de artă Așa că nu-ți mai căuta nici copilăria nici celelalte giumbușlucuri adiacente E primăvară fă pași spre verde
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ELIBERARE

Soarele fir-ar să fie iese din noapte ca dintr-o pușcărie
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

POST - MODERNIST

Trupul o fi măgarul tău mintea de ce-i face voia cine te aruncă-n hău bunăstarea sau nevoia
Mintea cui îi face voia te întrebi cine-i măgarul grecii de ce-atacă Troia unde le-o fi oare harul
Te întrebi cine-i măgarul poate nu te aruncă-n hău enervat i-arăți și parul  trupul o fi măgarul tău
Mintea de ce-i face voia pentru sex femei de soia
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA FRICII

Suntem copiii fricii mama noastră comunistă Iubitoare ca orice ma mă ne-a urmărit până-n inima a cestui capitalism ieșit din țâțâni  Și oricât am fi de curajoși nu putem  învinge trecutul Pentru că trecutul nu mai există Numai prezentul ne aparține Prezentul și dragostea imbatabila noastră armă Atențiune atențiune stele în picaj Salt î n a i n t e
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA LUI NOE

Plouă Bacovia se infiltrează în rănile condiției umane Lacustră de interven ție Fiecare strop de ploaie îmi înalță sufletul Trupul plutește printre valuri ca o arcă a tăcerii Tac de câte ori văd un înger Și totuși doar poezia mă poate salva Plouă din Bacovia non-stop
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MUTAȚII ISTORICE

Ștefan Vodă se înalță cerul Doamne îl despică soarele este-n balanță țara însă-i tot mai mică
Cerul Doamne o despică moldovenii sunt ca iarba de nimica nu li-i frică își dau viața pe degeaba
Moldovenii sunt ca iarba soarele este-n balanță soarta-i însă vai taraba Ștefan Vodă se înalță
Țara Doamne o despică ștefan vodă și-a lui clică
Costel Zăgan, CEZEISME II

SATIRĂ DUHULUI ZĂU

Văpaia curge doar din cer poetul arde vâlvătaie fulger mă nasc și tunet pier lumina-n două lumea taie
Poetul arde vâlvătaie apocalipsă de cuvinte tăcerile ies la bătaie
surâd pe sus morminte 
Apocalipsă de cuvinte fulger născut și tunet pier și dacă îmi aduc-aminte văpaia curge iar din cer
Poetul scrie vâlvătaie pe câmpul nopții de bătaie
Costel Zăgan, CEZEISME II

FEMEIE VERSUS BĂRBAT

De la regină pân-la țoapă același drum pare că este să scrii istoria-i pe apă o nu mai e deloc poveste
Același drum pare că este de unde vine și unde duce ba este târfă-ntre neveste
și ca Hristos pusă pe cruce
De unde vine și unde duce poate-i scrii istoria pe apă și-amarul ei atât de dulce de la regină pân-la țoapă
Același drum pare că este când tragedie când poveste
Costel Zăgan, CEZEISME II

PRIMĂVARA ÎN CUVINTE

Citate „adânci”: „Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă.” – Charles Dickens
„S-au îndrăgostit și merii.” – Costel Zăgan
„Vor putea tăia toate florile, însă nu vor putea opri primăvara!” – Pablo Neruda
„Primăvara este atunci când îți vine să fluieri chiar dacă ai pantofii plini cu apă.”– Doug Larson
„Chiar şi copacii în primăvară scriu poezii. Şi proştii cred că sunt flori.” – Donato Di Poce

EREZIA MOTANULUI ÎNCĂLȚAT

Avem nevoie de Rex de Bubico de Marko de Ham-Ham șamd și etc
Celui mai bun și inteligent prieten al omului reverență
Cineva trebuie să-l păzească și pe om
Dezineresat
Să-l păzească de dușmani și mai ales
Să-l păzească de prieteni
Sunt prea mulți șobolani pe acestă corabie a nebunilor
Ne pândește iar ciuma politică
Lume-lume
Trezește-te
Cât mai ai organe sănătoase  și apolitice
Că nu se știe niciodată
De unde se împute situația
Or se știe foarte bine
Lume-lume-lume indiferența ucide
(Indiferent de vârstă sex sau orientare socială)
Și Arca lui Noe a fost interzisă prin Ordonanță ONU
Iar Singurul în  Care mai puteam avea încredere
Plutește sus tot mai sus deasupra acestui potop contemporan
Hei opriți Apocalipsa că vreau să  urc și eu
ham-ham
hau-hau
miau-miau
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DEȘTEPTAREA POETULUI ROMÂN

Ești român și te tratezi România este-o boală păi acesta-i al tău crez o iubești dacă se scoală
România este-o boală doctori pentru țară nu-s asta v-a-nvățat la școală ca să-i luați pe toți pe sus
Doctori pentru țară nu-s păi acesta-i al tău crez multe întrebări ți-ai pus ești român și te tratezi
România este-o boală domnilor însă mortală
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE DE MARTIE

Dragoste versus poezie nimic altceva Iarna dezgheață ultimele nopți de dragoste Fulgu iește cu metafore și epitete de plumb Ninge cu stele incolore În vremea asta cântecul tă cerii este murmurat de toți îndrăgostiții lumii De îndrăgostiți și de poeți Iubito eu te îngân din cap până-n  picioare Lumina mă încurcă
(Zău ce iarbă criminală)
Costel Zăgan, (EREZII DE-O CLIPĂ II)