Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

INVENTEMUL DE LA ORA 24

Azi e deja mâine: unde ne mai grăbim?
     Costel Zăgan

TIC-TAC-UL TĂCERII

Foaie verde frunză moartă asta-i toamnă pentru artă
Dar o toamnă mai hazlie să-mi traducă-o  poezie
Să străbată munți și văi iarba-n strofe mii de clăi
Să se mire tot românul muntele și el străbunul
Roată o să-i dea hotarul cum pe limbă minutarul
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ARCA LUI NOE

Inepuizabilă doar prostia mai poate salva România
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Costel Zăgan...în direct!

Educatie prin poezie,folclor,etnografie,turism a adăugat un clip video nou. 15 Februarie 2016 · Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958,în satul Tudor Vladimirescu (pe atunci în comuna Ringileşti),în prezent - comuna Albeşti,judeţul Botoşani.
Premii, Publicatii:
- 1983 a primit premiul revistei "Steaua" la Festivalul de poezie "Poemele luminii"
- 1995 a primit premiul Asociatiei Scriitorilor din Moldova
- 2005 s-a publicat cartea "Hiperbole blitz" (debut editorial, aparitie sustinuta de Ministerul Culturii) de Costel Zagan
- 2008 la 1 mai s-a publicat cartea "Cezeisme" de Costel Zagan
Mai multe despre acest poet: http://scriitorul-destin-si-optiune.blogspot.ro/…/costel-za…

LĂUTARUL DUMNEAVOASTRĂ

Lăutar m-a făcut mama lăutar din tată-n fiu ca să dau la lume seama scriu devreme în pustiu
Lăutar din tată-n fiu o clepsidră port în piept și născut într-un târziu caut poate drumul drept
O clepsidră port în piept ca să dau la lume seama nu mă dau prea înțelept lăutar m-a făcut mama
Lăutar din tată-n fiu altceva nu pot să scriu
Costel Zăgan, CEZEISME II

SUFLET ÎN EXIL

COSTEL ZĂGAN
20 ianuarie 1958 - Botoșani













COSTEL ZĂGAN - Istorie în exil

Sabia lui Ştefan cel Mare
la
Istanbul

Cloşca cu puii de aur
la
Moscova

Basarabia şi Nordul Bucovinei
dincolo
de
hotare

DOAMNE

Sfâşiatu-ne-au sufletul

Şi
mu(l)t
ne
doare
COSTEL ZĂGAN – Clarobscur de Dacia
Pe câmpia geto-dacă,
n-are cine să mai tacă; Pe câmpia românească,
n-are cine să vorbească;

Au, au, au, ce vreme-amară...

au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte, ci câmpie,
ceea ce nu-mi place mie...

Că nu-i deal, ci e genune,
ceea ce nu pot eu spune.

Că eu tac, tu taci, el tace,
tăcerea, de cap, îşi face.

De aceea, te-aş ruga,
fă, Doamne, cu noi ceva;

Ori ne urcă, ori coboară
de pe crucea socială,

Că din nou pre el, urmându-l,
izbâvească-ne cuvântul.

LEHAMITEA ROZ

Salve pueri Salve Caesar magister imperator Ce clasă domnule marfă nu alta  bombă cu efect întârziat striată de zgomote și țipete preistorice Profesorii intră pe vârfuri
și ies direct în cimitir Fără să deranjeze vreun fir de praf  ori vreun școler de la meditat Numai dirigintele se încumetă și-i invită în binemeritata pauză Vita brevis ars longa Cine nu dorește nu comentează
mănâncă ce are în ghiozdan
Capul nu se pune la socoteală
Clar nu Salve
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

PENTRU TOȚI ȘI PENTRU TOATE

Oportunitatea zilei: autoeducația.
Costel Zăgan, Inventeme

PROIECT NONCONFORMIST PENTRU ZIUA EDUCAȚIEI

Toți muritorii din rând vor repeta
practic
Eu mă educ tu te educi el se educă ea se educă
Timp de lucru o viață
Evaluarea se va face la Judecata de Apoi
Se poate copia din Biblie
Se admit numai pilele Sfinților
Mâine proștii sunt liberi să facă ce vor
Ceilalți se pot relaxa gândind
Hai zâmbiți
Că  nu-i vorba despre voi
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

(IN)TRANZITIVITATEA EDUCAȚIEI

Eu (mă) educ tu (te) educi el (se) educă ea (se) educă
NOI (NE) EDUCĂM
N.B. Românul  corigent la educație
Se poate domnilor
Repetent prin neprezentare
Ce bucurie sună clopoțelul
A ieșit Biserica din șomaj
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ARTPOESIS

@parfumuri_infinitelove 🍂🍂 Vine toamna ca o cruce ✨ hai să ne urcăm pe ea ✨ că dincolo de răscruce ✨ răstignită-i dragostea ❤️ poezie de Costel Zăgan

PE URMELE LUI DUMNEZEU

Dragostea nu are margini doar în Dumnezeu încape tăcerea cu mii de pagini va merge din nou pe ape
Doar în Dumnezeu încape sufletul tău făr-de pereche numar arzând multe etape va ajunge-n lumea veche 
Sufletul tău făr-de pereche tăcerea cu mii de pagini fulger ca lovit de streche cântecul fără de margini
Doar în dragoste încape prin departe și aproape
Costel Zăgan, CEZEISME II

REMEMBER: PHOENIX ÎNDRĂGOSTIT, de Costel Zăgan

Nu sunt cenușă încă ard sinucigaș de cursă lungă cu flăcări la uscat pe gard și-un rug micuț în pungă 
Sinucigaș de cursă lungă îmi zic hai moarte dragă o viață poate-o să ajungă să fii și tu odată-ntreagă
Îmi zic hai moarte dragă ce flăcări la uscat pe gard  lumea uite-o să-nțeleagă nu sunt cenușă încă ard
Sinucigaș de cursă lungă rug îndrăgostit de umbră
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

LECȚIA DE CALIGRAFIE

Stimați cititori poetul nu se scrie nici cu liniuță de unire nici de despărțire Poetul se învață pe de rost nașterea poezia moartea  pardon posteritatea Restu-s cuvinte Poezia începe de mâine Dacă nu v-ați luat hrană rece Puteți folosi elegiile lui Rilke De îmbrăcat vă dezbracă poezia lui Emil Brumaru După Eminescu urmează bazarul
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA SĂPTĂMÂNII

Poezia de duminică am început-o luni Marți mi-am pus în ordine sem nele de punctuație Miercuri nu-mi terminasem de ortografiat nașterea Joi a fost o zi echivocă Nu mă puteam hotărî Tăcerea sau cuvântu-i entitatea emble matică Vineri mi-am făcut o baie de tăcere revigorantă Sâmbăta următoare am terminat primul cuvânt En fin voila dimanche ma mere
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

TANCUL ISTORIEI

E-hei eu vă acuz ca orișicare că n-am ajuns ceva mai mare
Și Doamne vezi nu se explică de ce mi-e leafa tot mai mică
Ci hangarale am o cu duiumul și nenorocul nu-mi dă drumul
Când altul cât ai zice parcă pește în burtă și în pungă iarăși crește
Și numai eu zău lua-m-ar dracul nu scap de meseria mea săracul
Când stau și mă întreb ca blegul cu cine Doamne-oi face întregul 
Căci mă feresc de toate și abuz și-n loc să cânt o doină eu acuz
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

ÎNGERUL DE PAZĂ

Nu mă cert cu limba mea limba mea ca o mireasă peticind cerul c-o stea drum mi-arată către casă
Limba mea ca o mireasă are pas Doamne de înger pune cerul dar pe masă rana-mi leagă dacă sânger
Are pas Doamne de înger peticind cerul c-o stea în caietul meu cu plângeri azi mă cert cu limba mea
Limba mea ca o mireasă nici să mor nu mă mai lasă
Costel Zăgan, CEZEISME II

POEME NEEUCLIDIENE

Prin sunetul A
ca
printr-o
gaură neagră a trecut întregul Univers
Și iată-l pe AntiA
Căutând în mine
Ceva mai adânc decât tăcerea
Costel Zăgan

EREZIA INUTILĂ A MORȚII

Și eu mă îndoiesc de toate domnule Descartes Însă nici așa nu exist oricâte îndoieli aș pune la bătaie Mă îndepărtez de mine cu viteza gândului Peste tot mă-mpiedic  numai de Dumnezeu Îngerul de pază altă speranță inutilă Degeaba după moarte tot singur va trebui să mă descurc
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEZIA LUNII SEPTEMBRIE: FIUL PLUMBULUI (1)

Aud ploaia recitând din Bacovia materia geme ca un galben corb sunt singur eşti singur este singur numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie ca o şampanie se agită toţi copacii au la gât parcă felinare violet lacrimi paradisul ca dinamită trece poetul şi moartea dispare
, Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)

ALT POEM NESCRIS

Ce poeme aș fi scris vai ce poezii nebune totul însă-i doar un vis tăcerea vi-l poate spune
Vai ce poezii nebune erotică zău de buzunar să-mi cânte iar în strune stelele de prin bazar
Erotica zău de buzunar totul pare încă-un vis hai ce dulce și amar e poemul meu nescris
Zău ce poezii nebune îmi zic hai odată du-ne
Costel Zăgan, CEZEISME II

Tudor Gheorghe Niciodata Toamna Infinit Arghezi C Z

SODOMA ȘI GOMORA

Nu le mai da Doamne cu ora
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

ÎN PURGATORIUL ZILEI

Eu
însă
domnilor
mi-am imaginat
întâi

Paradisul pierdut
sub
forma
unei femei

Și-abia
apoi
am înțeles

De ce
infernul
e
celălalt

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EREZIA UNIFORMEI

Apropo nimeni nu-i mai presus de lege și regulamentele militare Din (ne)fericire poetul nu respectă nimic în afară bineînțeles de poezie Pe care-o sanctifică zău cu fiecare cuvințel Imnul lui național este Luceafărul Pe care-L visează de câte ori are ocazia Iar biblia începe întotdeauna cu Odă (în metru antic) Cu toate că i s-a atras atenția în fiecare ședință Îl mai trecem încă o dată pe ordinea de zi imediat după Treceți batalioane române Prutul pardon Carpații Pentru că nu-i așa Poetul rămâne vârful de lance al simțirii românești Am (re)scris Se-aude OK Să revenim Licităm Cine dorește uniforma poetului Adjudecat de cititorul următor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA EDUCAȚIEI PERMANENTE

A fi elev este o artă care se învață toată viața Așa că eu învăț tu înveți el sau ea învață este o meserie de aur masiv De asemenea și eu sculptez su flete tu sculptezi suflete el sau ea ce  mai sculptează Doamne Tu ești modelul meu de la naștere și până la mântuire Cum să fac însă să-mi salvez sufletul fără să deranjez capra vecinului A fi cioban este o brățară de diamant Vezi Gigi Becali et comp. Totuși nu pietrele fac diferența oricât de prețioase ar fi Hai netliberare domnule general-maior

numai educația
nu
doare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

LA MULȚI ANI ÎN SPIRIT DE HAIKU

Doamnei Carmen L.
Fericire asta-nseamnă c-a venit în părul tău Doamnă cea mai frumoasă toamnă
Costel Zăgan

Dragostea sfărmând patul lui Procust,C ZĂGAN by EL ANGEL

FLOAREA UMBREI

Te lecturez noapte de noapte Pe-ntuneric te citesc iubito de la păr și pân-la sâni de la sâni și pân-la sex Mă bâlbâi printre coapse Te comentez dintr-o su flare nocturn perpetuum mobile Poezia coșmar estetic din care nu te mai trezești Ți-aprinde așternuturile de cuvinte Simt apropierea după ozonul din prejma Everestului Mă înalț umbra îmi intră în pământ
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EVENIMENT

Se deschide școala: carte fermecată la dispoziția copilăriei.
Costel Zăgan

INVENTEMUL DE DUMINICĂ

Măreția lui Dumnezeu nu strivește, ci înalță. Costel Zăgan

TEROAREA LECTURII

Scriu și mă retrag de la locul faptei fără regret și fără speranță Singurătatea are pseudonimul lui Bacovia Supraviețuire prin absență Lacustră-i potopul meu per sonal Mă salvez prin lectură O toamnă violetă decolorează totul Ca să-mi demon streze că n-are nicio legătură cu politica Istoria îmi ară grădina Surâd și scriu mai departe mai departe mai încet tot mai încet Scriu în surdină Însă picăturile de ploaie consemnează totul Nu mai citiți lectura  ar putea opri ploaia
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate vrea doar stele dezbrăcate
Scârța-n sus și scârța-n jos scrie îngerii frumos
Mai că Dumnezeu s-ar duce oriunde dar nu pe cruce
Omul s-ar da iar de-a dura fără să-și răcească gura
Atlantida uit-o nu-i umbra ta parcă-i în cui
S-ar mișca însă nu poate decât să doarmă pe coate
Vai ce paradis hazliu Adam cântă piu-piu-piu
Eva dansează tango moartea n-are încotro
într-un timp prea echivoc lacrimile îmi dau foc
O să scriu dar cu scântei  vei citi dacă nu vrei
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

EREZIA FLORII SOARELUI

A suferi pentru a înțelege iată idealul Restu-i manuscrisul morții Deschid primul volum de poezii Și-mi văd sufletul în pielea goală Scriu ca și cum aș face naveta între Dumnezeu și satul meu natal Așa cum îi șade bine unui fiu adevărat de țăran Apropo Știați că lanul de floarea soarelui este pluralul de la țăran Nu-i nimic Din toamna asta o să vă placă viața la țară
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

BASMUL MEU

Prinț al părerilor de rău abia observi că nu exiști te mulțumești cu iadul tău cu zâmbetul din ochii triști
Abia observi că nu exiști că totul este doar o farsă admiri pe cer doi alpiniști și iei din cană floarea arsă
Că totul este doar o farsă te mulțumești cu iadul tău să ieși din casă-n altă casă prinț al părerilor de rău
Abia observi că iadul este un capăt doar de la poveste
Costel Zăgan, CEZEISME II

TRANDAFIR ÎN CAPCANA AMURGULUI

Mai constant ca o durere numai lumea o răzbuni parcă-așa faci tu avere dăruind tot ce aduni
Numai lumea o răzbuni recunoaște cât ești rău printre răi și printre buni  nimica nu este-al tău
Recunoaște cât ești rău parcă-așa faci tu avere aruncând totul în hău mai constant ca o durere
Lumea numai o răzbuni risipind în scris minuni
Costel Zăgan, CEZEISME II

PÂRGHIA NOROCULUI

Îngerii-ți colindă pielea muzica ațipește-n carne și mai dulce o ca mierea cerul vai o să-l răstoarne
Muzica ațipește-n carne palmele sunt o simfonii do major sau fa andante nu mai vor să fim copii
Palmele sunt simfonii o mai dulce decât mierea jucăriile dacă-s pustii îngerii-ți colindă pielea
Muzica ațipește-n carne destinul să mi-l întorne
Costel Zăgan, CEZEISME II

REMEMBER ; MIHAI URSACHI

Sonet ridicol
Rigorile prudenţei, credinţei, curtoaziei noi niciodată nu le vom cunoaşte decît cel mult în sfera poeziei, uitîndu-ne la ele ca la moaşte.
Numai aşa se mai explică faptul că în acest secol de duzină n-a mai rămas decît grosolănia, raptul şi rata la apartament sau la maşină.
Destul acum: scîrbit de toate cele (chiar şi de moarte-mi este numai silă) eu împletesc cununi de imortele
pentru o ipotetică copilă. Dar, vai, ce catastrofice belele adastă omenirea imbecilă!

ERUPȚIE

Durerea răstoarnă munții vulcanii dorm în cuvinte pe lucruri pecetea frunții de noi îmi aduce-aminte
Vulcanii dorm în cuvinte lava în suflet mă doare
mă întorc și merg-nainte prin cer am ieșit la mare 
Lava în suflet mă doare pe lucruri-i pecetea frunții că ești mic sau că ești mare durerea răstoarnă munții
Vulcanii dorm în cuvinte noi tăcem cu luare-aminte
Costel Zăgan, CEZEISME II

GRĂDINI SUSPENDATE

Poetul seamănă c-un râu primăvara Plin ochi de stele nori și fulgere-n doi Arta dă lumea de la-nceput Numai in dolența umană își vede de treburile-i încurcate Cale de-o viață nu se zărește niciun înger Suntem la dispoziția hazar dului cotidian 24 de ore pe zi Cum prindem o pauză oricât de mică Repetăm unica moș tenire de la părinți ARTA DE-A MURI Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Poezii despre întelepciune

Trei feţe
de Lucian Blaga Copilul  râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".Tânărul cântă:"Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea".
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea".
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii  poezie de Lucian Blaga din  Poemele luminii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii,aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei-căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
Ţăranul seamănă soarele poezie de 
Costel Zăgan din Ode gingaşe (2011)
În fiecare dimineaţă a istoriei Cu ochii plini de înţelepciune cu mâinile bătătorite d…

UN LUX POEZIA

Zice unul cu dispreț poezia n-are preț altul pricepând pe dos face urâtul frumos
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

LIMBA ROMÂNĂ MON AMOUR

Mă trezesc cu ea pe limbă mă trezesc cu ea în gând în ea dorul mi se schimbă fără-a spune un cuvânt
Mă trezesc cu ea în gând parcă-i pasăre măiastră mă trezesc în ea visând stea și doliu la fereastră
Parcă-i pasăre măiastră în ea dorul mi se schimbă a mea lacrimă-i a noastră mă trezesc cu ea pe limbă
Mă trezesc cu ea visând nopți și zile stele-n gând
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE CANICULARĂ

Gustul sinucigaș al melancoliei mai stăruie printre cuvintele tale dragoste Fantome frumos asamblate de amintire se mișcă printre noi  prizonierii timpului Din păcate dragostea adevărata dragoste o descoperi în ultima clipă Când nu mai poți decât să-i spui adio
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

HAIKU DUMINICAL

cu trupul spălat
de stele noaptea saltă
totul iar în cer
Costel Zăgan

EREZIA LUI HERACLIT

Cartea se deschide ca o floare Gradina  cu poeme infracționale te așteaptă Po lenul stelar îndoaie florile O rouă inefabilă împinge soa rele spre amiaza cuvintelor Mă strecor printre nori ca un hoț Amintirile mă ur mează Sunt o cometă cu efect întârziat Învolburat Heraclit curge între noi dragoste Estetic show prieteni  din amonte și aval Hai să ne unim cu Poezia
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

COPILĂRII EXTREME

Viața nu-i un loz în plic iubirea vine și pleacă ai totul când n-ai nimic inima dacă-i săracă
Iubirea vine și pleacă urmărești ești urmărit sigur numai doar dacă de toate te-ai îndoit
Urmărești ești urmărit ai totul când n-ai nimic de la plus la minus infinit viața nu-i un loz în plic
Iubirea vine și pleacă scot stele din piatră seacă
Costel Zăgan, CEZEISME II

PALMA ȘI PUMNUL SINGURĂTĂȚII

Azi înger și mâine drac tu le faci la toți pe plac
Nu știu cum să te-nțeleg ori ești parte ori întreg
Ba ești dincolo de nori ba din tine-abia cobori
Și înaintezi de-a valma cât îți mai permite palma
Rupi și flori și haine toate numai ca să vezi ce poate
Și-o săruți noapte și zi poate-poate-o înflori
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

O LUNĂ DE MIERE CU POEZIA

Cu Bacovia la o cafea recitându-i iar Lacustră se îneacă stea cu stea și rămân singur sub lustră
Recitând iarăși Lacustră ploaia cade în odaie dragostea îmi face mutre și-ntunericul se-ndoaie
Ploaia cade în odaie se îneacă stea cu stea scriu cu picături de ploaie cu Bacovia la o cafea
Recitându-i iar Lacustră eu mă pregătesc de nuntă
Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE FOC ȘI PARĂ

Iubirea-i un câmp minat că-i femeie că-i bărbat
Trece valul vine steaua și-ncepe iarăși beleaua
De se bat munții în cap după mine-n tine sap
Cade cerul sub brăzdar și m-ajung din urmă iar
Se-aruncă în cer vulcanul focul împietrind zăganul
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ