Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

HABUN

Costel Zăgan
8 decembrie 2017, Botoșani , Casa Sindicatelor plină de români. Scena plină de iarnă. Tudor Gheorghe, concert simfonic cu fulgi în do major. Toți suntem copii numai ochi și urechi. Preambul Partea I Partea a II-a Partea a III-a Epilog. Printre aplauze personalizate, instrumentele muzicale cuminți cântă și tac. Nu știu să aplaude. Totuși uneori ning, mi se pare normal; însă nimeni , dar mă înțelegi absolut nimeni, nu se poate abține. Nici în sală nici pe scenă, toți sunt fericiți că-s români. Aplauzele nu se reportează.
Prin urmare, profitați și Dvs. Cititorii, și aplaudați citind. Am scris … punct Tudor Gheorghe.
menestrelul absolut
român sadea punct
prin urmare(!)

STEAUA BUNEI SPERANȚE

Se aud însă prin sate colinde-nlăcrimate Doamne până mâine  o stea ne mai rămâne
Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

LERUI-LER

Ninge cum ningea odată lerui-ler cu flori de măr viscolește înflorind o fată din pământ și pân-la cer
Lerui-ler cu flori de măr doar vioară parcă ninge și-un troian într-adevăr lasă-n urmă câte-un înger
Doar vioara parcă ninge viscolește înflorind o fată soarele un strop de sânge ninge cum ningea odată
Lerui-ler cu flori de măr
o mână mă scoate-n cer
Costel Zăgan, CEZEISME II

FULGER ÎN DOI TIMPI (haiku)

iarna la orizont
toate frunzele culcat
pe loc repaus
Costel Zăgan

NINSORI PARALELE (COLIND)

Lerui-ler Eva o floare și Adam raiul cel tare lerui-ler ce dulce vină   spre noi din cer să vină
Lerui-ler din mormânt o să izbucnească-n cânt lerui-ler ninge-o vioară amintirile o să ne doară
Lerui-ler doar la pian ninge-un înger simultan lerui-ler dragostea mea vrea să ningă și nu prea
Taman când mă fac și eu c-o să ning spre Dumnezeu
Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR

SANIA DE CUVINTE

Și zăpada dă în spic se coc spicele de gheață și nu pot să fac nimic cu fulgi iarna mă răsfață
Se coc spicele de gheață zboară sania în vers se schimbă lumea la față soarele răsare șters
Zboară sania din vers dar nu pot să fac nimic ies c-un fulg din Univers când zăpada dă în spic
Se coc spicele de gheață un poem iarna mă-nvață
Costel Zăgan, CEZEISME II

FULGER ÎN DOI TIMPI

Punct Tudor Gheorghe menestrelul absolut român sadea punct
Costel Zăgan

EREZIE MUTĂ

Suferința îmi cunoaște toate literele trupului
Și  le silabisește încă din zori
Când rănile încep să lumineze cerul
Și nu pot să mă ascund nicăieri
Singurătatea este casa mea
Numai prietenii mei sunt invizibili
Deși soarta mea lucrează sub acoperire
Mereu mă-mpiedic de Tine Doamne
Însă  dragoste dacă nu te-aș fi găsit
Nu te-aș mai căuta niciodată
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ȚĂRANUL BATE COASA

MĂMĂLIGA CU NEUTRONI
Fuguţa
explodează mămăliguţa Striga
mătuşa Zenovia
am armat bozia
Moşul cu pastaia
începe bataia
Fluierul de soc
trage foc cu foc
Veţi muri de inaniţie
toţi
din conducere

Costel Zăgan, ŢĂRANUL BATE COASA

Colind spre absolut song CELINE DION SO THIS IS CHRISTMAS

MINICOLIND

Lerui-ler de unde vin adevărul nu-i în vin lerui-ler unde mă duc scutur frunzele de nuc
Lerui-ler ce mi-ați făcut codrul Doamne e recrut bate frunza de-i alarmă
lerui-ler cerul ne sfarmă

Lerui-ler frumoasa mea
o să-ți prind în păr o stea
scuturi cerul c-o ninsoare
eu c-un viscol dau în floare

Lerui-ler pe gânduri cad
rămurica mea de brad

Costel Zăgan, COLINDE DE BUZUNAR




ȘI VICEVERSA

Gura de rai tace-n română și toată lumea înțelege tăcerea ei ce vrea să spună aici tăcerea-i fărdelege
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

IDENTITATE LIRICĂ

Contaminat de poezie Doamne nu mai am scăpare totul e vers fir-ar să fie și dacă scriu totul mă doare
Doamne nu mai am scăpare trăiesc de epitete agățat metafora-n cerneală moare și plâng și eu vai ce bărbat
Trăiesc de epitete agățat chiar totu-i vers fir-ar să fie desculț prin iarba de asfalt contaminat de poezie
Doamne nu mai am scăpare cuvânt din cap până-n picioare
Costel Zăgan, CEZEISME II

POEM ÎNDEPĂRTAT

S-a-mbătat stiloul frate scrie versuri dezbrăcate
Scârța sus și scârța jos scrie îngeri pe de rost
Dumnezeu iată se duce  oriunde dar nu pe cruce
Omul se cam dă de-dura ca să nu-și răcească gura
Atlantida Doamne nu-i cu valurile toate-n cui
Nu se mișcă nu se poate numai cerul stă pe coate
Doamne paradis hazliu iar Adam cântă a pustiu
Ce dansează Eva tango n-are moartea încotro 
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE


ROMÂN DE OCAZIE

Nu-s românul tău amice viața mea nu-ți aparține la stomac greu o să-ți pice dacă mă halești pe mine
Viața mea nu-ți aparține patriei îi scrii din mers de nimic nu ai rușine cu toate la cur te-ai șters
Patriei îi scrii din mers la stomac greu o să-ți pice când voi scrie și-acest vers nu-s românul tău amice
Viața mea nu-ți aparține nici c-o mie de buline
Costel Zăgan, CEZEISME II

FOCUL DIN PRIVIRE

Lângă tine focul tace printre stele-aș patina îngerii mă lasă-n pace dă în clocot lacrima
Printre stele-aș patina slalom printre comete n-o fi oare dragostea beau din ochii unei fete
Slalom printre comete îngerii mă lasă-n pace iubire de dor mi-e sete lângă tine totul tace
Printre stele-aș patina să ajung pe steaua ta
Costel Zăgan, CEZEISME II

CLEPSIDRA CU ÎNGERI

Condamnat să fiu român Doamne n-am să fac recurs și în moarte tot așa rămân nu vreau blana cea de urs
Doamne n-am să fac recurs condamnat vorbesc româna din destin cât am parcurs restului nu-i fac cu mâna
Condamnat vorbesc româna n-am să mor să fiu român
veșnic poezia mi-e stăpâna un poet nu poate fi stăpân
În clepsidră îngerul e-n curs dacă nu-ți mai fac  recurs
Costel Zăgan

ROMÂNIA

Îmi sărbătoresc rănile scriind
Costel Zăgan

RUGA POETULUI

Mi-e credința la amiază Doamne binecuvântează arde sufletu-n cuvânt templul meu și drag și sfânt
Cred și munții chiar se mișcă fără vânt ca o morișcă marea tace valul cântă Doamne ce-armonie sfântă
Prin păduri lupii se-adună tăcerea urlă la lună căprioare piatra crapă seceta ar vrea doar
apă
Miez de noapte la amiază Dumnezeu îngenunchează
Costel Zăgan

RUGĂ DE MAMĂ

Se rupe inima din piept durerea urcă pân-la cer nimic în viață nu e drept milă Doamne cui să cer
Durerea urcă pân-la cer Tată ai uitat că-s mamă destinul însă nu-i de fier un gângurit mă cheamă
Tată ai uitat că-s mamă nimic în viață nu e drept iar suferința ne destramă se rupe inima din piept
Durerea urcă pân-la cer o Doamne eu de ce nu pier
Costel Zăgan, CEZEISME II

TESTAMENTUL CEL MIC AL MARELUI FRANCOIS VILLON

2
În anul zis în primul cânt, de-i totul nins și e Crăciun, iar lupii mestecă doar vânt și omu-i doar la gheață bun- îmi zic: poete, hai la drum! să nu cumva să se întâmple, din dragostea ce scoate fum, să-ți iasă stele iar pe tâmple!
traducere imaginară de Costel Zăgan

HAIKU JAPONIA

Eu m-am îmbătat
cu roua depărtării
floare albastră
Kobayashi Issa, traducere de Costel Zăgan

DĂ-I CU INEFABILUL

Întrebarea fantezistă
femeia oare există
are un suport real
ba în rai ba la spital 
Și precum o stea bețivă
lasă-n urmă doar colivă
păi lumina ei turbată
face noaptea minunată

Ce să zici ori să glumești
ține lumea chiar în clești
dai să scapi nu-ți pare bine
nu te ține și pe tine

Întrebare nu răspuns
râzi să nu te-apuci de plâns

Costel Zăgan, CEZEISME 0

EREZIA REVOLUȚIEI

Revoluția scoate omenirea din bârlog Revoluția se răspândește din om în om Revoluția nu are pauză de masă Revoluția nu are timp nici măcar de înviorare Revoluția e brutală și indiscretă Revoluția spune lucrurilor pe nume Revoluția nu urlă adevărul Revoluția este calea adevărul și viitorul Revoluția nu există Să stingă naibii cineva lumina
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ELIXIRUL CREDINȚEI

Doamne cum ai împărțit ca dragostea să ajungă dincolo de infinit fără niciun ban în pungă
Ca dragostea să ajungă de nimic nevoie n-ai treci ca oile prin strungă și ajungi direct în rai
De nimic nevoie n-ai dincolo de infinit dacă dai mai multe ai Doamne cum ai împărțit
Ca dragostea să ajungă
doar cu Dumnezeu în pungă
Costel Zăgan, CEZEISME II

POET REDUS LA ABSURD

Mi-e sete râule ești surd
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

NOVA EREZIA DIDACTICA

Se smulge un copil cu tot cu inocență Se scutură bine-bine Apoi se aruncă în malaxorul educației Pentru evitarea ori cărei confuzii toată lumea va purta oche lari de cal Frecvența sigur va depăși ori care sută la sută Firește că strictul nece sar va lipsi Restul fiind mutat disciplinar de la literatură la istorie Prin urmare lipsesc nemotivat următorii Decebal Ștefan cel Mare Mircea cel Bătrân Mihai Viteazul Iancu de Hunedoara Gheorghe Doja Răscoala de la Flămânzi Horia Cloșca și Crișan Și așa mai departe de România În schimb avem manele de toate calibrele și sexele NB Toți elevii trec în mod automat la grupa zero Iar Tainele Abecedarului se vor descifra la Facultatea de Litere Tacit se trece totul la plural Am zis și nu-mi vine să cred Mulțumim din inimă onor ministerului
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

INVENTEMUL DE LUNI

Ce nu poți număra, înseamnă că nu există.

Costel Zăgan

EREZIA SECOLULUI CIBERNETIC

Tăcerea geme printre rânduri Ce-o fi apucat-o Că până mai ieri nu sco tea nici un pâs Mare scofală cică Filosofia Tăcerii Nimic vorbitor
Totuși se mai găsește câte un tânăr mai răsărit acoperit de revoluție
Care Revoluție nenicule
Totul a fost planificat de corifeii trecutului recent
La fel poezia trece prin mine ca prin brânză
Însă abia azi am aflat că doar inima bate contra vântului
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

FIX VINERI

Și această săptămână este gata să dispară: cu relele, dar mai ales cu
bunele ei cu tot!

   Costel Zăgan, INVENTEME

ANOTIMP ÎMBUJORAT

Sânii tăi ca două mere amintesc de primăvară și de frunza care piere dacă nu-nverzește iară
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

ANTITĂCERE

Melancolia îmi cronometrează bucuriile cu lacrimi
Și ce frumoasă-i tristețea de pe buzele tale dragoste
Tac de la pat și  până la masă
și retur
cu viteza copilăriei
Între timp mor altceva nu știu să fac
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

FIR-AR SĂ FIE

Mă iubește munca din copilărie
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Franta mon amour C Z Far Away Julia Sheer ft

ODĂ UNOR ORGANE PROVERBIALE

Cu nasul dezacordat
  umblu iar prin sat

Doar urechile pe-afară
 mă caută de primăvară

Însă dacă n-am obraz
poți să dau și de necaz

Când lumea va spune
că picioarele-s nebune


Dacă mâna dă paharul
să-mi înec amarul
Costel Zăgan, Ode gingaşe

CALOMNII LIRICE

Haimana zău fără pereche doar cu stele-n buzunar și lovit parcă de streche îmi iau cartea și mă car
Numai stele-n buzunar stânga iată nu contează vagabond azi fără hotar iau din iarbă înc-o rază
Dreapta iată nu contează dar lovit parcă de streche să-mi iau îngerul de pază haimana zău fără pereche
Doar cu stele-n buzunar la gât doamnelor vă sar
Costel Zăgan, CEZEISME II

PUR ȘI SIMPLU HAIKU

nemărginire într-un vers alt vers altă singurătate
Costel Zăgan

HAIKU POLITICA ÎNCOACE

elevi și frunze
clasa pregătitoare
ministrul zero
Costel Zăgan

DE DRAGOSTE

Coapsele m-au troienit sânii parcă-s clopoței și urându-mi bun-venit genunchii de vară-s grei
Sânii parcă-s clopoței noaptea luna-mi aurește degetele vrei - nu vrei înoată prin păr ca pește 
Noaptea luna-mi aurește dar urându-mi bun-venit buzele mai copilărește coapsele ți-au troienit
Sânii cântă clopoței și de vis ochii sunt grei
Costel Zăgan, CEZEISME II

SUBLIMĂ DOAMNĂ

Luna spală geamurile de toamnă
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

Frumuseți statice

Cu dalta zorilor iubito,
Ţi-am sculptat în bob de rouă
Sufletul şi trupul pe din două.
(poezie de Costel Zăgan) Frumuseți statice Cu dalta zorilor iubito, Ţi-am sculptat în bob de rouă Sufletul şi trupul pe din două. (poezie de Costel Zăgan) Melodie:… youtube.com

LA ORDINUL POEZIEI

Banul ura și prostia
recomandă România
Totuși omul de nimic câștigat la loz în plic
Se face că nu observă Și dă cerul la conservă
Libertatea la cartelă și iarba colea pe schelă
Ce viață e asta Doamne ignoranța să condamne
La naiba dacă murim s-o facem măcar sublim
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

FIȘĂ CLINICĂ

Câinele de ce-i pisică iar pisica de ce latră unul mare-o are mică cică-i artă pentru artă Pisica de ce nu latră calul trage ca un bou și lăsat singur la vatră prostul este ca și nou Calul trage ca un bou unul mare-o are mică altul a rămas tablou câinele de ce-i pisică Iar pisica de ce latră dacă nu este de piatră Costel Zăgan, CEZEISME II

DE DUMINICĂ

Sufletul iar mi se rupe-n lacrimi!
Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

INVENTEMUL DE LA ORA ZERO

Sfârșitul vine de pretutindeni, are însă o singură intrare: cuvântul.
Costel Zăgan

INVENTEMUL DE LA ORA 24

Azi e deja mâine: unde ne mai grăbim?
     Costel Zăgan

TIC-TAC-UL TĂCERII

Foaie verde frunză moartă asta-i toamnă pentru artă
Dar o toamnă mai hazlie să-mi traducă-o  poezie
Să străbată munți și văi iarba-n strofe mii de clăi
Să se mire tot românul muntele și el străbunul
Roată o să-i dea hotarul cum pe limbă minutarul
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

ARCA LUI NOE

Inepuizabilă doar prostia mai poate salva România
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Costel Zăgan...în direct!

Educatie prin poezie,folclor,etnografie,turism a adăugat un clip video nou. 15 Februarie 2016 · Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958,în satul Tudor Vladimirescu (pe atunci în comuna Ringileşti),în prezent - comuna Albeşti,judeţul Botoşani.
Premii, Publicatii:
- 1983 a primit premiul revistei "Steaua" la Festivalul de poezie "Poemele luminii"
- 1995 a primit premiul Asociatiei Scriitorilor din Moldova
- 2005 s-a publicat cartea "Hiperbole blitz" (debut editorial, aparitie sustinuta de Ministerul Culturii) de Costel Zagan
- 2008 la 1 mai s-a publicat cartea "Cezeisme" de Costel Zagan
Mai multe despre acest poet: http://scriitorul-destin-si-optiune.blogspot.ro/…/costel-za…

LĂUTARUL DUMNEAVOASTRĂ

Lăutar m-a făcut mama lăutar din tată-n fiu ca să dau la lume seama scriu devreme în pustiu
Lăutar din tată-n fiu o clepsidră port în piept și născut într-un târziu caut poate drumul drept
O clepsidră port în piept ca să dau la lume seama nu mă dau prea înțelept lăutar m-a făcut mama
Lăutar din tată-n fiu altceva nu pot să scriu
Costel Zăgan, CEZEISME II

SUFLET ÎN EXIL

COSTEL ZĂGAN
20 ianuarie 1958 - Botoșani













COSTEL ZĂGAN - Istorie în exil

Sabia lui Ştefan cel Mare
la
Istanbul

Cloşca cu puii de aur
la
Moscova

Basarabia şi Nordul Bucovinei
dincolo
de
hotare

DOAMNE

Sfâşiatu-ne-au sufletul

Şi
mu(l)t
ne
doare
COSTEL ZĂGAN – Clarobscur de Dacia
Pe câmpia geto-dacă,
n-are cine să mai tacă; Pe câmpia românească,
n-are cine să vorbească;

Au, au, au, ce vreme-amară...

au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte, ci câmpie,
ceea ce nu-mi place mie...

Că nu-i deal, ci e genune,
ceea ce nu pot eu spune.

Că eu tac, tu taci, el tace,
tăcerea, de cap, îşi face.

De aceea, te-aş ruga,
fă, Doamne, cu noi ceva;

Ori ne urcă, ori coboară
de pe crucea socială,

Că din nou pre el, urmându-l,
izbâvească-ne cuvântul.

LEHAMITEA ROZ

Salve pueri Salve Caesar magister imperator Ce clasă domnule marfă nu alta  bombă cu efect întârziat striată de zgomote și țipete preistorice Profesorii intră pe vârfuri
și ies direct în cimitir Fără să deranjeze vreun fir de praf  ori vreun școler de la meditat Numai dirigintele se încumetă și-i invită în binemeritata pauză Vita brevis ars longa Cine nu dorește nu comentează
mănâncă ce are în ghiozdan
Capul nu se pune la socoteală
Clar nu Salve
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

PENTRU TOȚI ȘI PENTRU TOATE

Oportunitatea zilei: autoeducația.
Costel Zăgan, Inventeme