Dumnezeu angoasat de singurătate
Irealitatea suflă-n cuvinte
ca-ntr-o păpădie La un moment dat moartea trece
printre noi ca un fulger globular
Poezia adună zadarnic cenușa
Ce-i pierdut
pierdut
rămâne
Costel Zăgan, CEZEISME II
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
INSTIGARE LA DOR
Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan
-
Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ... -
*** Răul nu este rău pentru cel ce nu-l simte. *** Științele s-au strecurat prin urmare dimpreună cu celelalte nenorociri. *** Zeilor le pl... -
Kilometrul dacă-i antic nu mai este kilometru când la poezie-s paznic nu-s Pavel nu-s Petru Nu mai este kilometrul care-a fost totuși odată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu