Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2016

ZĂGANUL

Zăgan

RECE ROMANTIC

Frumuseții chiar nu-i pasă  iubito ce prăpastie divină i-a căzut soarele-n plasă și-acum ea îmi dă lumină
 Iubito ce prăpastiedivină ca un mort sufletu-i rece toate trec toate-or să vină moartea însă nu mai trece
Ca un mort sufletu-i rece i-a căzut soarele-n plasă razele-i sunt tot mai sece frumuseții chiar nu-i pasă
 Ce prăpastie iubito divină între rai noapte și vină
Costel Zăgan, CEZEISME II

VIAȚA CA O REDUTĂ

Futu-i mama ei de viață de ce naiba m-am născut dacă mor de dimineață ca soarele sus pe scut
De ce naiba m-am născut ca să merg  pe drumul drept Doamne și ca un făcut nu-ș pe cine mai aștept
Ca să merg pe drumul drept  mor poftim de dimineață când mă bat cu stele-n piept futu-i mama ei de viață
De ce naiba m-am născut cu sufletul surdo-mut
Costel Zăgan, CEZEISME II



REVOLTA FEMEILOR

Nu mai vrem bărbați cu ora toate ne-am cam săturat și o spunem tuturora că-i nevoie de bărbat
Poate ne-am cam săturat și-o strigăm în gura mare
o să facem stat în stat căci ni-i dor de-o alinare
Și-o strigăm în gura mare și o spunem tuturora fraților n-aveți scăpare nu mai vrem bărbați cu ora
Toate ne-am cam săturat de naveta masă-pat
Costel Zăgan, CEZEISME II

Definiția muzicii (citate despre muzică)

Muzica este un grai în care se oglindesc, fără putință de prefăcătorie, însușirile psihice ale omului şi popoarelor. George EnescuMuzica este legătura directă a omului cu Dumnezeu. Inayat KhanMuzica este vibrația iubirii pe înțelesul fiecărei inimi. Ioan Gyuri PascuMuzica este o formă de comunicare universală. Eugen DogaMuzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului. Johann Sebastian BachMuzica este o artă sublimă. Richard StraussMuzica este graiul sufletului. Ea stârnește în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde. Ludwig van BeethovenMuzica este pentru suflet la fel cum exercițiul fizic e pentru trup. PlatonMuzica mea este respirația sufletului meu. Franz LisztMuzica e simbolul armoniei în viață, al acordului desăvârșit. George EnescuMuzica este limba universală a omenirii, prin care sentimentele omenești pot fi comunicate, în același mod, în toate inimile. Franz LisztMuzica este o revelație mai înaltă decât orice înțelepciune şi…

LINGOURI DE NORI

Sunt
cel
mai
fericit
român
al
momentului
Şi
ca
orice
locuitor
confortabil
al
patriei
sale
Am
o
groază
de
bănci
pe
cap

probabil
Dumnezeu
ar
putea


transfere
anticipat
în
cer
Fără
nicio
problemă
Doar
pe
lună
plină
Mai
simt
Elveţia
furnicându-mi
pielea
Pentru
o
nouă
tranzacţie
De
versuri
geniale
Moarte
cât
mai
eşti
a mea
Hai
şi
pe
astea
ia-le
Costel Zăgan, Ode gingaşe

PARADIS ÎN DOI

Iarăși sunt bolnav de tine dragostea m-a răsturnat înger parc-aș fi și-mi vine drac să fiu și nu bărbat
Dragostea te-a răsturnat și te văd cu ochi de stele totu-mi pare minunat ești minunea nopții mele
Eu te văd cu ochi de stele înger parc-ai fi și-mi vine brusc să fiu expert în rele sunt bolnav iarăși de tine
Dragostea ne-a răsturnat și-s un înger de bărbat
Costel Zăgan, CEZEISME II

CEZEISMUL LUNII NOIEMBRIE: PHOENIX ÎNDRĂGOSTIT

Nu sunt cenușă încă ard
sinucigaș de cursă lungă
am flăcări la uscat pe gard
și-un rug mai mic atât în pungă

Sinucigaș de cursă lungă
îmi zic hai moarte dragă
o viață poate-o să-ți ajungă
să fii și tu odată-ntreagă

Îmi zic hai moarte dragă
mai lasă-mi focul sus pr gard
și lumea poate-o să-țeleagă
nu sunt cenușă totuși ard

Sinucigaș de cursă lungă
biet rug îndrăgostit de umbră

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

INVENTEME DUMINICALE

* Adevărul îmi linge rănile: minciuna poate fi mândră!



* Babele inculturii tricotează mațele spiritului: vai de cine ajunge în stomacul lor infernal!

* Omul este singurul animal care-L vânează pe Creatorul său.
   Costel Zăgan, INVENTEME

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...: Citat de Costel Zagan despre poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă convine-această placă Tectonică deasupra sunt Carpaţii şi Dunărea şi Marea domnilor şi fraţii Toţi şi toate rană...

PEDEAPSA LUI TARTUFE, de ARTHUR RIMBAUD

Le châtiment de Tartufe Tisonnant, tisonnant son cœur amoureux sous Sa chaste robe noire, heureux, la main gantée, Un jour qu'il s'en allait, effroyablement doux, Jaune, bavant la foi de sa bouche édentée, Un jour qu'il s'en allait, « Oremus », – un Méchant Le prit rudement par son oreille benoîte Et lui jeta des mots affreux, en arrachant Sa chaste robe noire autour de sa peau moite ! Châtiment !... Ses habits étaient déboutonnés, Et le long chapelet des péchés pardonnés S'égrenant dans son cœur, Saint Tartufe était pâle !... Donc, il se confessait, priait, avec un râle ! L'homme se contenta d'emporter ses rabats... – Peuh ! Tartufe était nu du haut jusques en bas !

Pedeapsa lui Tartufe Căci scăpărând din inima rănită De dragoste,-ntuneric și cenușă, Doar noaptea îi mai este lui iubită: Ca să-i trântească-n față câte-o ușă. ”Oremus”-un om numai cu nume, Brusc se spânzură de-a lui ureche Și-și rupse haina, arătând la lume Ce goală-i stirpea lui cea veche! …

PEDEAPSA LUI TARTUFE, de ARTHUR RIMBAUD

Căci scăpărând din inima rănită De dragoste,-ntuneric și cenușă, Doar noaptea îi mai este lui iubită: Ca să-i izbească-n față câte-o ușă.
 ”Oremus”-un om numai cu nume, Brusc se spânzură de-a lui ureche Și-și rupese haina, arătând la lume Ce goală-i stirpea omului  cea veche!
Ci sfântu-i sfânt și-n pielea goală- Păcat de ochi însă și inimă - rănite, Mătănii- lacrimile ce-i cad în poală! Și hainele ce mereu îl duc vai în ispite!
Dar nu înjură Tartufe, ci singur și gol, Prinse a-și da, domnilor, la pas, ocol.
Poezii, 1871, traducere imaginară de Costel Zăgan

FALS TRATAT DE TOAMNĂ

Iubitei mele-i place toamna  și eu o cred căci ea surâde  și parcă iar își lasă geana  tăcerea ce-am să-i fiu gâde
 Și eu o cred căci ea surâde  iubita mea Doamne-i tăcerea  s-o transcriu în pagini hâde  pe buze când își lasă mierea 
Iubita mea Doamne-i tăcerea  un nor își lasă parcă geana  iar eu încep de jos căderea  iubitei mele-i place toamna 
Și eu o cred căci ea surâde  trecând de toate o în pilde 
Costel Zăgan, CEZEISME II