Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2016

O NOAPTE GENIALĂ

Întunericul n-așteaptă noaptea însă e a mea te iubesc este o treaptă mă iubești este o stea
Noaptea însă e a mea hai s-o dăm de-a dura Dacă vrei eu aș putea luna s-o probez cu gura
Hai s-o dăm de-a dura te iubesc este o treaptă și-o să dăm altora ura întunericul n-așteaptă
Noaptea însă e a noastră eu maestru tu măiastră
Costel Zăgan, CEZEISME II

DRĂCOICA, de ARTHUR RIMBAUD

Într-o sufragerie-ntunecoasă, Cu miros de fructe și vopsea, Mâncarea belgiană de pe masă, S-o halesc, pe mine m-aștepta.
Mâncând, preatăcut și fericit, Bucătăria ca un ceas se-aude- Și-o slujnică, vă zic, fatal cuțit, Îmi taie calea cu buci rotunde.
Numai degetul de pe obrazul Catifelat ca piersica, ce ghiduș, Făcea toți banii și tot hazul!
Parcă-mi șoptea: acuș-acuș! Apoi, tot ea: ”Hei, Scaramouche, Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!” 
Arthur Rimbaud, POEZII, traducere imaginară de Costel Zăgan

CEA DINTÂI SEARĂ, de ARTHUR RIMBAUD

- Era nespus de dezbrăcată Copacii totuși n-o vedeau, Însă ar fi vrut să știe: o fată De ce nu fuge de Bau-Bau?
Ci scaunul scotea scântei, Când trupul gol îl atingea- Boboc de jar, între femei, Călca piciorul, vai, o stea!
- Priveam, de ceară parcă, O mică rază, iată, în tufiș-  Noaptea era și ea o barcă, Chiar printre stele: pâș-pâș!
- Îngenunchiat, zău, la piciorul Ce-n mână parcă îmi vorbea, Simțeam cutremurat că dorul Mă duce-n hățuri: hăis și cea!
- Picioarele ca două aripi îs, Și pieptul ți-l ating în joacă, Când totul pare iată un surâs Dumnezeu n-ar vrea să tacă!
De gheață și sărut, ea arde- Și ochii se închid de dulce O lacrimă ai vrea, bărbate, Un pat, iubirea să se culce.
Iubito, ce-aș putea să fac? Umbra raiului-i pe sânii tăi! Am aruncat pielea de drac Și te mângâi, iată, cu văpăi!
...Era de toate dezbrăcată, Copacii parcă n-o vedeau- Însă-ar fi vrut să știe: o fată De ce nu fuge de Bau-Bau?
Arthur Rimbaud, traducere imaginară de Costel Zăgan

DOINA NOPȚILOR DE DOR

Foaie verde foi de stea unde-i oare dragostea
Omule de dor mâncat caută-o de ești bărbat
Vremea trece vremuind ieși afară din cuvânt
Viața Doamne-i altceva dă-o naibii dragostea
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS

DISTIH ÎNDOLIAT

Posteritatea-i înstelată de cititori şi cititoare
și mor poeţii iarăși tăcerea groaznic doare

Costel Zăgan, Distihuri rebele

DOINA POETULUI DE IERI DE AZI ȘI DE MÂINE

Bate vântul prin ogradă DNA-ul ce să vadă că poetu-n mintea lui este dat vai dracului
Prin urmare avansați de la mare la Carpați c-are Stânca Gibraltar domnilor în buzunar
Și la CEC păi milioane de ioni și de ioane treaba este complicată n-a-nceput acum odată
Astăzi cică doar urmează să-l dați dracului în pază
Costel Zăgan, CEZEISME II

POEZIA UNUI MANIHEISM ASCUNS

E aproape un an de când, trecând prin faţă pe la „Prolibris”, pe acolo pe unde, de câte ori am drum, îmi arunc ochii în vitrina destul de generoasă cu scriitorii botoşăneni, văd această carte specială scrisă de Costel Zăgan („Erezii second hand”, Editura „Axa”, 2014, prefaţă de Florentina Toniţă). Era singură şi parcă puţin jenată de compania celorlalte, ceea ce nu era cazul având în vederea  hiperdensitatea de idei şi gânduri care domină poemele.. Probabil că autorul îi transmisese din psihologia sa în sensul enunţat de prefaţatoare: „…nu denotă o autoexcludere a poetului din piaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu)”.Am luat-o şi am trecut-o în „standby”. I-a venit rândul. Titlul este un pic derutant. Spun aceasta fiindcă nu este vorba despre „erezie” în sensul ştiut de noi, acela cu trimiteri la neconformităţi cu linia dogmatică impusă de conducerea oficială a vreunui cler. Sesizăm alte păreri, alte interpretări, chiar şi unele răt…

REPETABILA ILUZIE

Dar unde-s verile de altădată cu stele colbuindu-mi drumul cu dulcea lună ca un sân de fată azi despre toate scriu cu fumul 
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ARIPILE CĂDERII

Dragostea stă să înceapă sar scântei chiar și din apă ți-e sete Doamne și nu ai mânca îngeri și tu
Ești bolnav parcă n-ai fi te-ai juca făcând copii ziua nu-ți găsești iar locul noaptea te-nvelești cu focul
De jăratic patul doare dar e-nconjurat de mare valuri bat în patul tău nu-i furtună-ți pare rău
Tot ce-atingi devine stea n-o fi oare dragostea
Costel Zăgan, CEZEISME II

START POET

Și-acum altă nebunie nu muncește cică scrie zi ce naiba ești bărbat doar atât ai învățat
Scârța sus și scârța jos ai din asta vreun folos ies dolari ies euro viața ta zi încotro
Român vai ce naiba zici Harap Alb printre furnici arătare din povești poet ieri azi ce mai ești
Toți cu graba la-njurat poet mda dar nu bărbat 
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA RAȚIUNII CA LUX

Iată și omul acest animal plurisocial Cum se mai gudură pe lângă Dumnezeu Fără să-i pe se deloc de aproapele său de pretutindeni Nu contează de unde când și cum îi tot dă înainte cu existența cu plurizistența cu omnizistența Fără niciun simț al valorilor personale Totul pentru celălalt pardon pentru ceilalți Nimic pentru ziua de mâine Azi avem la  pachet geneza potopul și apocalipsa promoțional Dumnezeu singurul perpetuum mobile din Univers se plimbă ortografic între cauza primă și efectul de ocazie Amin
și Doamne ajută
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ANGEL OF SNOW - lyrics Costel Zăgan

Franta mon amour C Z Far Away Julia Sheer ft

DECEMBRE G BACOVIA Celine Dion So This Is Christmas

DECEMBRE G BACOVIA Celine Dion So This Is Christmas

Dianei când e albastră song Celine Dion Loved Me Back to Life

PROIECT POETIC

Păi greierul ca lăutar de statut n-are habar ziua-noaptea ce lăută doar ce cântă el ascultă
Geaba muzică aiurea n-ai copacii n-ai pădurea și-atunci poate-ar trebui să crăpăm în zori de zi
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

OFELIA, de Arthur Rimbaud - traducere de Costel Zăgan

I Pe valul blând și negru cu stele înspumate, Trece fantoma Ofeliei, mai albă decât crinul, Și-n hainele ce-o poartă ca niște vechi păcate Ecouri, din pădure, parcă o gâdilă cu spinul.
Trece de veacuri însăși Ofelia cea tristă, Ca o fantomă albă plutind pe apa neagră, Ce nebunie înseamnă sub val tot ce există Și vrea la suprafață să iasă și să meargă?
Cu-aripile imense vântu-i sărută sânii, Și parcă ieri fecioara abia dădu în floare, Și azi durerea iată își răsădește spinii Ce într-o clipă ajung pe fruntea visătoare.
Și nuferii ciudați sunt gata ca s-o plângă, Pe fluviul somnambul cu val sinucigaș, Fantoma unei aripi parcă-a zburat pe lângă Un cuib de stele Doamne în pumn de uriaș.
Arthur Rimbaud, Poezii (1871)

II

 Mult mai palidă ca iarna, Ofelia azi ninge,
Dar brusc s-a stins, ca apa, și s-a dus!
Și-avea ghețari parcă în vene, și nu sânge-
Dintr-o ciudată Norvegie, și rece, și mai sus.

 Doar părul ei, Doamne, parcă vorbea,
Și trupul peste ape, și gândul poate-n cer,
Și inima, atâta…

DESPRE LIMBA ROMÂNĂ

De Ziua Limbii Române, am răscolit Internetul și am selectat 20 de citate care te vor face să îți iubești și mai mult limba, să îți dorești să o vorbești corect și frumos sau să te facă și mai mândru de limba română! 1. Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?  (Grigore Vieru) 2. Limba noastră-i o comoară,
Eu zic să o păzim, flăcăi,
Că astăzi pe diverse căi
Vin unii şi o... omoară! (David Boia) 3. Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală! (Costel Zăgan) 4. Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul. (Grigore Vieru) 5. Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet. (Fănuș Neagu) 6. Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie. (Ion Luca Caragiale) 7. Limba română la sine acasă e o împărăţie bo…