vineri, 12 august 2016

FOTOHIPERBOLE BLITZ

Otilia
Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
deasupra capului
Şi-n jur
tăcerea
devine
brusc
subterană
(Iar
soarele
o-ntunecată
rană)
poezie de Costel Zăgan

Comentarii
Costel Zăgan
Scrie un comentariu...
Costel Zăgan a distribuit postarea publicată de Otilia.
8 minute
-

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

INSTIGARE LA DOR

  Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan

  • INCERTITUDINEA ZILEI
    Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
  • ERASMUS - ELOGIUL NEBUNIEI (1508)
     *** Răul nu este rău pentru cel ce nu-l simte. *** Științele s-au strecurat prin urmare dimpreună cu celelalte nenorociri. *** Zeilor le pl...
  • ZIUA GOLGOTEI
     Kilometrul dacă-i antic nu mai este kilometru când la poezie-s paznic nu-s Pavel nu-s Petru Nu mai este kilometrul care-a fost totuși odată...