Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2016

AUTOPORTRET CLANDESTIN

Sunt mai bătrân ca tine mamă chiar dacă-ai fost copilă-odată  din alte vremi parcă mă cheamă poate-un băiat ori poate-o fată
Chiar dacă-am fost copil odată  Doamne vremea-a stat pe loc dacă cineva când strigă tată inima din piept e gata să ia foc
 Vremea Doamne-a stat pe loc din alte stele cine te cheamă dacă să fii copil nu-i un noroc sunt mai bătrân ca tine mamă
Căci tu ai fost copilă-odată și azi mă strigi pe nume tată
Costel Zăgan, CEZEISME II

EROS ȘI MELANCOLIE 2

Fir-ar tu să fii iubire mă trezești cică plângând între fire și nefire nu încape niciun gând
Mă trezești cică plângând totul pare un coșmar stelele ce-mi stau la rând și de care n-am habar
Totul pare un coșmar între fire și nefire pe mine abia mă car fir-ar tu să fii iubire
Mă trezești iarăși plângând c-a trecut moartea prin gând
Costel Zăgan, CEZEISME II

ARTA TAIE ȘI SPÂNZURĂ

Poetu-i un criminal poezia nu-i o crimă  hai cu soarele la mal poate-ți iese altă rimă
Poezia nu-i o crimă scrisul totuși se opune arta însă nu-i o firmă ca să vinzi tu o minune
Scrisul totuși se opune trage soarele la mal om vedea restul cum e poetul nu-i criminal
Arta pare c-ar fi crimă stai să-ți bag urgent o rimă
Costel Zăgan, CEZEISME II 

DOINĂ ÎN DORUL LELII

Domnilor nu se mai poate sunt și proști au și palate
Fac politica lui Pește doar nivelul lor mai crește
Traiu-i dus e-hei pe copcă leafa n-ajunge de-o votcă
Și să nu beliți iar prazul fraților schimbați macazul
Ori sunt proști ori au palate altfel zău nu se mai poate
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

DON QUIJOTE DE MOLDOVA

Ce flori au țevile de pușcă și tancurile sere de legume cu muguri cine ne împușcă  Dumnezeu e pus pe glume
În tancuri sere de legume  patu-i câmpul meu de luptă un înger s-a pierdut în lume ci eu îi bandajez aripa ruptă
Patu-i câmpul meu de luptă cu muguri cine mă împușcă atârnă luna ca o țâță suptă ce flori au țevile de pușcă
Și tancurile sere de legume
 eu sunt cavalerul fără nume
Costel Zăgan, CEZEISME II


ȘCOALA CA POVESTE

Nu știi ce-i copilăria ce fel de școler mai ești hai că m-apucă furia și n-am vreme de povești
Ce fel de școler mai ești mama nu te-a învățat n-ai în traistă alte vești doar atât viața la sat
Mama nu te-a învățat hai că mă-ncinge furia și-ai s-ajungi copil ratat nu știi ce-i copilăria
Alt-fel de școler tu ești la țâță ai supt povești
Costel Zăgan, CEZEISME II

FOTOINVENTEME

Gingăşii de duminică <3 Doamne, ce fericiţi sunt copiii, când oamenii mari se copilăresc! :)
Costel Zăgan



Îmi place

CATREN MINAT

Arunc versul ce grenadă n-apucă nimeni să-l vadă și văzduhul e cuprins de-o explozie de plâns
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

FOTOHIPERBOLE BLITZ

Otilia·  Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
deasupra capului Şi-n jur
tăcerea
devine
brusc
subterană (Iar
soarele o-ntunecată
rană) poezie de Costel Zăgan
Comentarii Scrie un comentariu...

EPIDERMICĂ

Mintea mi-e, vai, cât o nucă: Și-mi face părul măciucă! Și m-aș rade, zău, pe cap De prostie ca să scap!
Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE

Michelle Rosenberg - Arma muzelor (Pearl of Wisdom 26)

INCOGNITO

Fără internet sunt mort lumea parcă nu există niciun înger nu suport în tabăra pașoptistă
Lumea parcă nu există aștept iat-o confirmare ca să ies din nou pe pistă cu îngerii din dotare
Aștept iat-o confirmare niciun înger nu suport lumea ca o șatră-mi pare fără internet sunt mort
Bulibașa nu există restul parcă e o p...dă
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA CRUCIFICĂRII CUVINTELOR

Ce greu se închid rănile bucuriei Doamne În fiecare cicatrice apune soarele  Din suferință întrupatu-s-au și stelele și marea Chiar dacă în fiecare clipă dragostea îți cercetează măruntaiele sufletului Trăiești numai dacă te bucuri de moarte Să nu ai teamă totuși Adevărul încă te mai poate înălța Cât timp inima mai bate iar suferința te în florește Cântă și dă-o naibii de lume Dumnezeu e pâinea de care ai nevoie Mănâncă și taci
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ÎNTOARCEREA CAPORALULUI GEORGE BACOVIA

Mi-e dor de-o ploaie despuiată de-o ploaie sexy zău mi-e dor când parcă vin iar din armată la vatră sunt lăsat de-un nor
De-o ploaie sexy iar mi-e dor vreau să mă ude pân-la piele să o iubesc și totuși să nu mor cât să-mi răsară-n iarbă stele
Vreau să mă ude pân-la piele când parcă vin iar din armată de toată răutatea să mă spele mi-e dor de-o ploaie despuiată
De-o ploaie sexy iar mi-e dor să spele moartea tuturor 
Costel Zăgan, CEZEISME II

A TREIA PREDICĂ ERETICĂ

CE TÂNĂR SUNT, DOAMNE, ŞI CE PROST !

* Doamne, m-ai înălţat mai presus decât mândria mea ! Oglindă sunt eu în faţa faptelor mele : oglindă măritoare ! Mulţi s-au grăbit să-mi arate drumul cel drept : mulţi şi puţini. Căci toţi voiau să mă întoarcă din zbor : din avântul meu către mine, o, şi nu către inima , ci victoria mea necondiţionată !  
* Iartă-mă, Doamne, căci n-am ştiut ce vreau : viaţa nu-i cea mai bună dintre lumi !
* Am considerat copilăria o pedeapsă : vai, ce eroare fatală ! Nimeni nu se mai poate întoarce : paradisul este pierdut o dată pentru totdeauna !  
* Poţi să speri cât vrei, morţii nu renasc !  
* Sfântă Treime, iartă-mă întreit : cuvintele mele înmulţitu-s-au foarte !  
* Nu tac nici când visez : mă preocupă jilţurile de aur din faţă, şi nu adevărul care merge pe jos ! Tăcut.  
* Cu cinstea mă şterg la fund, că nu mă costă nimic !  
* Băutură şi femei : acesta-i meniul meu !  
* Dragostea ! E prea ieftină pentru mine : o las celor săraci cu duhul .  
* BASTA ! Tăcut-am fo…

ARTA-I CA VIAȚA

Hai să criticăm poeți viața asta-i infernală care vreți care puteți scrieți și în pielea goală
Viața asta-i infernală unul scrie drept în sus arta pare zău o școală și profesori parcă nu-s
Unul scrie drept în sus poate vreți poate puteți însă toți parcă s-au dus hai să nu scriem poeți
Vai ce artă infernală din morți iar te scoală
Costel Zăgan, CEZEISME II

SECETA LUI LABIȘ

Seceta a ucis orice boare de vânt poetul s-a topit și-a intrat în pământ cuvintele-au albit ca părul din barbă și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă
Desculți aleargă copiii prin cer cu gura uscată nimic nu mai cer și mamele au pieptul uscat și bătut de parcă nicicând vai n-au născut
Că miezul de foc al pământului poate își mută iar iadul de noi mai aproape înnebuniți cu toții duc mâna la gât să umple găleata cu sânge atât
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

A CINCEA PREDICĂ ERETICĂ

ORTOGRAFIA ŞI MÂRLĂNIA

   Motto : "Trebuie să vomit totul, inclusiv tăcerile refulate de alţii ." (Costel Zăgan)



* Că prostia există de când lumea, nu se îndoieşte nimeni. Nici măcar proştii.

* Este însă inadmisibil , când ea îşi revendică drepturi ce nu prea i se cuvin.

* De pildă, dreptul de a conduce.

* Nu o maşină sau vreun alt obiect fără discernământ propriu.

* Ci de a conduce un om, ca pe un obiect amorf.

* Pentru că, obiectele amorfe nu reclamă, să zicem, niciun fel de răspundere : mergând de la cea morală şi oprindu-ne la cea penală !

* Lucrurile se schimbă cu 180 de grade (nu Celsius !), când respectivul ( atât la singular, cât, mai ales, la plural ) crede cu tărie că tot ce-l înconjoară e doar o simplă masă amorfă.

* Bă, intră în front, şi nu te mai agita atâta, că rămâi şi fără diurnă şi fără nocturnă !

* Că eu te plătesc, eu te..., nu mă-ta !

* Şi, altădată, când mă vezi, să-ţi scoţi şi şosetele din picio…