Cât ni-i viguroasă tristețea Să ne bucurăm
prieteni și inamici de pretutindeni Să pășim
zâmbind și peste verde și peste albastru Și da
că se cere și peste alb și peste negru Ca doi
buni prieteni totul și nimicul da-vor năvală
spre roșu La următoarea stație stelele coboară
din cerul proxim Cum toate speranțele îl vizea
ză pe Dumnezeu ultima îl va eluda
zâmbind
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu