EREZIA FATALĂ A IUBIRII

Spargeți geamurile și zburați Pur și

simplu mă sufoc în viața asta Viitorul

mă pândește de pretutindeni Nu călcați

cadavrul timpului Este o aparență dure

roasă Un deșert gratuit deșertul tău de ca

tifea Cuvinte de nisip îți murmură sub tăl

pile însângerate Cu fiecare pas răstignești 

o tăcere Însă privește-n oglindă cu mânie

Ecoul lacrimilor te vor prăvăli în ultimul

cuvânt din lume Rana următoare este

pseudonimul lui Dumnezeu
Ave

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II