sâmbătă, 21 mai 2016

NOAPTEA CA TEATRU

Că mi-s zilele prea mici
hai frumoaso te implici
să-mi faci nopțile mai mari
firmament fără hotar

Las-o baltă te aud
dai cu soarele în sud
și cu luna îmi strici nordul
dacă mă ataci cu cordul

Să rămâi înger în târg
din zori până în amurg
noaptea să te-apuce dracii
când nordul mi-arată cracii

Hai frumoaso înc-o dată
să-mi arăți cum erai fată

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INSTIGARE LA DOR

  Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan