Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2016

POVESTEA CĂRȚII INTERIOARE

Cartea este prea frumoasă și n-o poți lăsa din mână te întorci din ea acasă inimă pe veci străină
Și n-o poți lăsa din mână peste tot este cu tine nemișcată ca o zână parcă-n viață ea te ține
Unde mergi este cu tine te întorci din ea acasă dar în inimă-ți rămâne cartea este prea frumoasă
Cum să dai frate la câine inima Limbii Române
Costel Zăgan, CEZEISME II

ROMÂNUL CA MARFĂ

Românii sunt gratuiți piața-i plină de români fiți-ar dracului de fritzi dați o stea pe două pâini
Piața-i plină de români se vând și la legătură buni de aruncat la câini sau atât doar buni de gură
Se vând și la legătură fiți-ar dracului de fritzi întreceți orice măsură românii nu-s gratuiți
Piața-i plină de români dar spălați-vă pe mâini
Costel Zăgan, CEZEISME II

Nu ratați: LITERATURA DE AZI, 29 MAI 2016 !

REVISTĂ ONLINE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

                Puteți citi:
* NOI ȘI-AI NOȘTRI * VIAȚĂ ȘI CĂRȚI * NU ȘTIU NIMIC DESPRE DRAGOSTE * DISPERARE * CONFESIUNI * DOI PAȘI SPRE LUMEA DE MÂINE * RECITIRI * EXISTĂ DEZAMĂGIRI ȘI TRĂDĂRI ÎN EDUCAȚIE * CA O CERȘETOARE * OPERA LUI TREBUIE LUATĂ CA UN TOT * EREZIA TALCIOCULUI COTIDIAN * INFERNUM * DINCOLO
Semnează:
DANIEL CRISTEA-ENACHE DANIEL SAMUEL PETRILĂ GABRIELA POP VALERIU CRISTEA FEODOR MAHAILOVICI DOSTOIEVSKI DAN ROMAȘCANU MARIA MORARU CONSTANTIN CUCOȘ DORINA STOICA MARIA MONALISA PLEȘEA COSTEL ZĂGAN ALEX ENACHE CORINA DIMITRIU ELENA SPIRIDON DOINA BEZEA
NUMAI CITIND PUTEȚI ÎNȚELEGE LUMEA!
NUMAI CITIND VĂ PUTEȚI ÎNȚELEGE!
VĂ ÎNDEAMNĂ, CU DRAG,
Costel Zăgan

LITERATURA DE AZI TEMPLUL DE MÂINE

Nu traversați strada scriind literatura de azi Ați putea accidenta alți cititori pardon scri itori pardon cititori Văzduhul este plin de poezii Semințe de aripi În stil romantic Doar că m-a atins Conținutul unui dialog cu îngeri Tristețea unui anotimp Uimire Amintiri (dintr-un  azil cu nebuni) Lăcrămioare Și uite-așa se înalță un templu Nu te plătește nimeni să trăiești sau să mori O faci de bună-voie de drag sau din dispreț Viața deocamdată pământul deocamdată literatura deocamdată Posteritatea-i deocamdată la post Am scris și-am semnat Daniel Cristea- Enache
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SUFLETUL CA O GHILOTINĂ

De se trezește-n mine poezia habar nu am pe unde-i cerul nici mâna care scrie cu făclia ca să găsească iată adevărul
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

POEZIA E UN CURCUBEU

Iisus are cătușele pe tâmple e Dumnezeu în ceruri închingat Apocalipsa-i gata să se-ntâmple între femeie iată și bărbat
E Dumnezeu în ceruri închingat și omu-i piatra cea de moară între târziu și totuși niciodat se-ntinde viața ca o sfoară
E omul piatra cea de moară Apocalipsa-i gata să se-ntâmple pe nimeni însă n-o să-l doară Iisus are cătușele pe tâmple
Iar Dumnezeu e-n ceruri închingat între femeie moarte și bărbat
Costel Zăgan, CEZEISME II 

EREZIA DE DIMINEAȚĂ

Tai ferestre în peretele irealității imediate Să intre soarele cel negru al melancoliei Să se ilumineze și cel din urmă cititor Ni mic să nu mai aparțină tăcerii Totul să se transforme în versuri până la ultima rană Și totuși nu te poți ascunde după ultimul vers Odată intrat în gura cititorului ești un poet pierdut Degeaba mai scoți dieta-mi nune Erezii pe stomacul gol
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA SCÂRBEI DE-A FI OM

Poftim scârba de-a fi om Ce poate fi mai tentant Ori femeia ca partener im posibil Cale bătută de lehamitea de fie care zi Îngerii disperării roind în jurul  tău Ai pierdut și ce n-ai avut niciodată Înalți privirea până când nu-ți mai ză rești nicio rană Norii se pierd printre firele de iarbă Cine câștigă însă se pier de printre amănunte gratuite Așa că la pensionare voi primi un biberon cu totul și cu totul de aur Hai sictir stimabile
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II  

PERICOLUL BUCURIEI

M-au obosit atâtea poeme de dragoste Ca un nor trece omul prin dreptul soare lui Și umbra lui iar îngreunează pămân tul Vai de cei fără de aripi nici în iad nu vor scăpa Numai pietrele vor licări ca niș te stele obosite Poetul întoarce noaptea  pe dos Mâine soarele va răsări la apus Gura abisului surâde știrb Cine mă sărută uită totul Nom prenom internationalite
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

FOTOEPIGRAMĂ

Epigramă (ars poetica V)
Costel Zăgan Baţi câmpii cu gingăşie:
Ba exişti, ba nu exişti!
O fi totul, cică, poezie -
Dar de ce cu ochii trişti?!

FOTOINVENTEME

Viorel Vasile cu Cerasela Constantin.21 Mai 2014 ·  " Sunt o durere care te iubeşte, frumoaso, incurabil! " - Costel Zăgan -

CIRCUITUL TĂCERII

Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt nişte lupi
tăcerea va muri o ştie
dar zburdă cum s-o-ntrerupi

Cuvintele sunt nişte lupi
ce urlă iată în consoane
vocalele din cer se rup
plutesc tăcerile baloane

Cum urlă lupii în consoane
tăcerea moare şi n-o ştie
trezeşte-o dacă poţi Ioane
tăcerea doarme pe hârtie

Cuvintele ca nişte lupi
te-or devora în bot de-i pupi

Costel Zăgan, Cezeisme II

NOAPTEA CA TEATRU

Că mi-s zilele prea mici hai frumoaso te implici să-mi faci nopțile mai mari firmament fără hotar
Las-o baltă te aud dai cu soarele în sud și cu luna îmi strici nordul dacă mă ataci cu cordul
Să rămâi înger în târg din zori până în amurg noaptea să te-apuce dracii când nordul mi-arată cracii
Hai frumoaso înc-o dată să-mi arăți cum erai fată
Costel Zăgan, CEZEISME II

SENZAȚIE , de ARTHUR RIMBAUD - traducere de COSTEL ZĂGAN

Toride seri de vară, eu pe cărări albastre, Cu tălpile în hohot alerg prin iarba deasă; Nu simt căldura însă, ci gheața dintre astre: Un viscol zboară din capul meu spre casă.
Tăcerea de-ar vorbi, când eu nu zic nimica; Și-o dragoste nebună îmi bate vai în piept, Colind din nou natura, până m-apucă frica,  Și mă  îmbăt de toate, și uit pe cine-aștept.

NEBUN DE POEZIE

Joc șah cu îngerul de pază eternitatea trece mai ușor eu mut un cântec el o rază și Dumnezeu se uită la vizor
Eternitatea trece mai ușor  și azi vă iert în câte-o poezie și la tăcere cum n-am spor mă-mpart la toți fir-ar să fie
Și azi vă iert în câte-o poezie eu mut un cântec el o rază tablă de șah să fiu o veșnicie mai joc cu îngerul de pază
Eternitatea trece mai ușor el mut-o doină eu un dor
Costel Zăgan, CEZEISME II

DE-A DORUL

Hai să ne jucăm de-a dorul hai să ne jucăm pe sus unde se agață norul de tot ce-a rămas nespus
Hai să ne jucăm mai sus hai să ne jucăm mai jos jocuri mai gingașe nu-s Ileană de-a Făt-Frumos
Hai să ne jucăm mai jos unde se agață norul firmament cu iarbă cos hai să ne jucăm de-a dorul
Hai să ne jucăm mai sus unde stele-au fost și nu-s 
Costel Zăgan, CEZEISME II

ODĂ EREZIEI DE-A IUBI

Pentru tine măi femeie bat din nou Calea lactee
Zi și noapte ce să fac iar îmi pun pielea de drac
Și așa din colț în colț dau cu steaua mea de bolți
Sar scânteile din tine numai dacă țipi că-i bine
Când o fac pe-a răsculatul și ridic în slăvi tot satul
Alelei mândruța mea te împing din stea în stea
Te ridic cu buzduganul  unde n-a zburat zăganul
Și sar fulgi și sar scântei dacă-n brațe iar mă iei
Arde pielea mea de drac doamnă fără niciun leac
Colind cerul zău de-a latul  cât zburăm din nou cu patul
Să colind doamnă pe lung carul mare nu-l ajung
Și mai am totuși un pic ca să trec de carul mic
Să ajung și eu în fine doamnă dincolo de mine
Costel Zăgan ODE GINGAȘE

AGONIA CUVINTELOR

Poemul acesta se scrie singur Eu nu fac altceva decât să-l recitesc În gând agonia cuvintelor continuă După ce pun stiloul jos Dumnezeu este însăși tăcerea un curcubeu de versuri Fiecare noapte de dragoste înroșește cerul până la incandescență Un Joe Cool miori tic înalță soarele de-o suliță pe cerul întunecat Îngerul de pază bătătorește Calea Lactee Durerea îmi rostește numele cu duioșie Doamne cum să nu-i răspund Dacă moartea a început  să numere poeții în viață
Hai repejor La loc comanda
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

EREZIA TĂCERII INTERZISE

Scrie și fă ce vrei Aurul cuvintelor scrise nu te va lăsa mai sărac Dimpotrivă Dăruindu-te vei primi totul Și iată Nu ascund faptul că sunt român Nu pot și nici nu vreau Nu e o mândrie de prost gust Nu promovez ignoranța mioritică Nu-mi ascund invidia față de geniul poporului român Tăcerea mea virtuală e valută forte Am scris
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

FOTODEȘERTUL DE CATIFEA

Ioana Manolache

Am avut insomnii chiar din copilărie: îmi pierdeam nopţile visând cu ochii deschişi! Costel Zăgan
Deşertul de catifea

FOTODEȘERTUL DE CATIFEA

Ioana Manolache
· 
Dincolo de infern, începe altceva decât haosul.
Probabil, un altar. Și totuși, fericirea a fost și va rămâne încă multă vreme un ideal la care se raportează existența umană. Bucuria este o oază. Fericirea poate fi, însă, pustiul, repatabilul paradis pierdut. Și totuși dacă poți provocă bucurie (iar tu sigur că poți!), prezența ta, simpla ta prezența cotidiană ar putea fi chiar fericirea cea îndelung căutată! 27.02.1979. Sunt În cazarmă din nou, cu numele primăverii pe buze și cu gândul la fulgii care ți-au mângâiat obrajii. Ei nu s-au topit de căldură, ci de emoție... Prea puțin pentru viață și prea mult pentru moarte prea puțin pentru ură și prea mult pentru a iubi. Prea mult prea puțin și prea puțin prea mult Doamne al depărtărilor ! fragment din romanul  DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan
Scrie un comentariu...

PARADOX COTIDIAN

Nu te amăgi
Odată cu trecerea timpului
Nu crește numărul celor
Care te cunosc
Ci al celor

Care te ignoră
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

VREAU DECI POT

Funcționez sunt bărbat flăcăul geme-n trecut câte zău n-am încercat să ajung la un sărut
Flăcăul geme-n trecut femeia Doamne ce abis totul parcă a durut totul parcă s-a deschis
Femeia Doamne ce abis câte zău n-am încercat în viața asta ca un vis funcționez sunt bărbat
Flăcăul geme-n trecut ce-am vrut iată am putut
Costel Zăgan, CEZEISME II

LUXUL EREZIEI

Să-l iubești pe Dumnezeu ca pe singurul tău frate În orice poziție evident sau imper ceptibil Să fii mândru numai de disparițiile tale spectaculoase Chiar ai fi putut să fii unul dintre îngeri Îngenunchezi cu fruntea Lacrimile îți curg însă din tâmple Totuși folosești surâsul ca pe-un scut Dând mâna cu cel mai mare dușman Kamasutra respectului reciproc Nu contează omul ci omenia Iubești orice femeie ca pe propria-ți iubită Pleonasm sexual Niciodată nu-ți lipsește din pungă CARTELA DE SUPRAVIEȚUITOR și nu visezi cu mânie
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Odă proximei gingășii

Iubitei mele, Doina
Zău iubito ce ți-aș face dacă m-ai lăsa în pace
Tu și gingășia-ți dură mi-ați lăsat stele în gură
Nici nu pot să o deschid căci apar ferestre-n zid
Unde-i ziua mai adâncă sar luminile din stâncă
Stele sar pe sâni pe brâu și te naști din tot ce scriu
Costel Zăgan,  Ode gingașe