Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2016

PRIMĂVARA PROȘTILOR

Cântă cucul în română proștii se întind pe gard dacă dai cucul din mână florile de verde ard
Proștii se întind pe gard dincolo de infinit prostia Doamne ce fard te va strânge iar de gât
Dincolo de infinit dacă dai cucul din mână primăvara dulce mit cântă cucul în română
Fără card zău fără card
proștii-au înflorit pe gard
Costel Zăgan, CEZEISME II 

PRETEXTUL MACHIAVELLI

Ce primăvară zdrențuită Doamne ce primăvară Pașii timpului colbuiesc totul Un strat tot mai  gros de indiferență se așează între noi și lume Râzi astăzi mâine s-ar putea să nu mai ai cu ce Cauza împinge efectul în șanț cu prima ocazie Apoi merge mai departe Doar Calea lactee se mai întinde între tine și dragostea la ultima vedere Nu mai scrii declarații de dragoste ci declarații de ave re Existența implică textitența În acest sens presupun că și eu sunt nepotul lui Machiavelli Prea mă dezbin zi de zi Ca lumea să nu mă ia la ochi La picior arm (Și eu am fost un mugur civil)
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA POEMULUI DE DRAGOSTE ȘI DE DOR

Autoironie acesta-i numele meu prieteni de pretutindeni și de nicăieri Dumneavoa stră cum o mai duceți cu viața cu moartea  cu invidia precum și cu celelalte treburi cos mice și totuși atât de familiale cu r de la Ro mânia lejeră Vai vai vai Românul moare ca  un copil cu biberonul veșniciei în gură Și bucuria dansează pe buzele tăcerii Of Doamne ce mișto e dragostea Mersi
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA EVANESCENTĂ A FEMEII

Despre întruparea poeziei femeia știe cele mai multe lucruri Însă ta ce de la primul la ultimul vers Hai nă a frumuseții pe care o tot probea ză de-atâtea evanescente eternități bărbații Rămâne muza de căpătâi pentru toți poeții lumii de-aici și de dincolo
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

OASPEȚI DE ONOARE: ANTE PORTAS

Revista Ante Portas Revistă de literatură și artă, Cenaclul Ante Portas Buzău REVISTA ANTE PORTAS

EREZIA POEZIEI FATALE

Nimeni nu mă-ntreabă Dacă lumea merge într-o direcție bună sau greșită Și oricât de frig ar fi afară România-i o meserie care-mi vine ca o mă nușă Cu toate că îmi place mai mult să visez decât să trăiesc Am să mă risc trezindu-mă și mâine La orice oră-i nevoie
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

EREZIA DEȘTEPTĂRII AMÂNATE

Dimineața în locul Imnului Național ascult cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi mai place una-două să mă sinucid E prea  plictisitor mai ales pentru unii Revin cât se mai  poate Nu-mi place acest sport cu a fi sau a nu fi Iau și viața și moarte așa cum răsare  soarele și crește iarba 
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POVESTE-N DOI

Cu cât mă-ndepărtez ei bine aripile mi-s tot mai mari la noapte am să cad în tine să lichidez acest coșmar
Aripile mi-s tot mai mari dar n-am să zbor iubita mea căci totul este în zadar de ce să beau încă o stea
O n-am să zbor iubita mea la noapte am să cad în tine și sufletul doar ți l-aș bea cu cât mă-ndepărtez de tine
Aripile mi-s tot mai mari să intru-n tine când dispari
Costel Zăgan, CEZEISME II

AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua mea mamă N-o folosesc niciodată drept adjuvant sentimental Însă o recitesc cu drag din scoarță-n scoarță Indiferent de anotimp lectura-i de natură ciclică  Citesc pentru-a reciti Citesc până când toate cărțile își scot mugurii pe rafturi Dragostea rămâne ilizibilă Deși mereu suspin și sufăr  în stație așteptând un mugur
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ANOTIMP ÎN DO MAJOR

Primăvară primăvară vaca mea imaginară cum răsare soarele sar pe tine florile
Să-ți smulgă cântările din tuspatru zările să-ți umple găleata iar cu al veșniciei var
Primăvară pe felie fi-ți-ar mugurii să fie iarba dă din colț în colț și ne scoală iar din morți
Și ne-aruncă firmament pe-al iubirii continent
Costel Zăgan, CEZEISME II

FOTOINVENTEME

Ioana Manolache
https://www.youtube.com/watch?v=n2VdYWRlOBU O sămânţă de adevăr trebuie să existe: altfel, de unde atâtea flori?
Costel Zăgan

CÂMP MINAT DE STELE

FEMEIE, DRAGOSTEA MEA! Aripi îți zboară de pe trup femeie   și-un înger sau un demon le recită   când cineva ar vrea să ţi-l descheie   să-ți cearnă poate sufletul prin sită

Un înger sau un demon te recită   căci se ridică pân' la cer văpaia   doar luna s-a răcit un pic pe plită   și la stomac îmi cade greu odaia

Când se ridică pân'la cer văpaia   şi trupul ar vrea să ţi-l descheie   din ochi poate să-ți cadă ploaia   și ce îți zboară de pe trup femeie

Şi-un înger sau un demon te recită   şi-n loc de punct îţi pune dinamită  
Costel Zăgan



Ad

EREZIA PREAGINGAȘEI (PE)TRECERII

Și în vremuri tulburi ca acestea Dumneavoastră Doamnă  circulați cu frumusețea la vedere Nici îngerul de serviciu nu vă mai oprește la intersecție Treceți peste orice culoare de la alb la rogvaiv sau negru Drumul este liber Jos pălăria Doamnă Că hainele-s demult în paradisul pierdut Destin second hand Cu toate că lumea spune sus și tare că te cunosc toți bărbații Numai pe poet îl dor ochii când treci dintr-o lume în alta
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II  

FEMEIA PARADISULUI PIERDUT

Poezia zilei vine de la COSTEL ZĂGAN TĂCERE-N DOI (Costel Zăgan)
Ce poezie frumoasă eşti iubito te-aş învăţa pe dinafară dar mă-ncurc mereu la sâni cuvintele au muguri pe la ţară.
Ţi-aş învăţa pe dinafară şi părul şi gâtul şi buricul şi încotro nemaiavând de primăvară aş recunoaşte c-am descoperit nimicul.
Ce poezie frumoasă eşti iubito şi eu ce norocos am fost când tăcerea-am zdrobit-o şi-am priceput că toate au un rost.
Şi aia şi aceasta şi aceea ce chestie perfectă e femeia!
(Din Antologia "În aşteptarea sărutului promis"). Îmi place Îmi place Ador Haha

GHEȚARUL PALID

Ce-aluat de flăcări eu frământ cu degete de gheață și de țurțuri cu tine-s cel mai singur pe pământ te am în brațe și departe fluturi
Cu degete de gheață și de țurțuri mă-mbrățișezi și tu deodată prin mine trece-un roi de fluturi și iar mi-arăți cum arde-o fată
Te-mbrățișez și eu deodată cu tine-s cel mai singur pe pământ în pungă-mi ești nota de plată ce-aluat de flăcări eu frământ
Cu buzele de gheață și de țurțuri cuvinte-n flăcări când îți murmur
Costel Zăgan, CEZEISME II 

AR(D) PRINTRE NORI

Parcă-n trup e primăvară și-s cu plugul la arat câmpul tot o să mă doară brazde trag în lung și-n lat
Sunt cu plugul la arat iarna viscolește-n mine dragostea-i un câmp minat stele curg iată prin vine
Iarna viscolește-n mine câmpul tot o să mă doară dragostea s-o ar îmi vine parcă-n trup e primăvară
Ies cu plugul la arat printre nori ca un soldat
Costel Zăgan, CEZEISME II