Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2016

URĂTURĂ CZ-17

Mâine azi ce mai cotează trage plugul încă-o rază din noi să răsară cerul și din noapte adevărul
Căci s-a săturat românul să strângă în palme fumul ca din pungă să-i răsară euroi cu frunza rară
Doamne ne-nvârtim în cerc c-o tangentă am s-o dreg să vadă Sfântul Vasile ce visez de-atâta zile
O să-mi dea iar foc la mască Anul Nou ca să re-nască
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE SPRE UNU

Sunt un zero în călduri Doamnelor mă dilat spre unu Nu vreau să mă ascund după cuvinte Citiți potența poemului tinde spre infinit  Frumusețea Dumneavoastră  mă înnebunește de la prima până la ultima oră a fiecărei zile De aceea vă rămân fidel și-atunci când nu-s decât un anonim Unu în pielea unui
țurțure
de
gheață
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA POEZIEI DINTRE NOI

Poezia dinainte de Geneză o fi tot poezie Dragoste Dumnezeu angoasat de singurătate Irealitatea suflă-n cuvinte ca-ntr-o păpădie La un moment dat moartea trece printre noi ca un fulger globular Poezia adună zadarnic cenușa Ce-i pierdut pierdut rămâne
Costel Zăgan, CEZEISME II

FĂRĂ FRONTIERĂ INTERIOARĂ

Ia cutremurul măicuță ia-l că mă duc după altul abia coborâi din maimuță și mă cheamă iar înaltul
Ia-l că mă duc după altul Doamne feri las-o baltă că iar mi-a crăpat asfaltul aș urca da mândra-i naltă
Doamne feri las-o baltă abia coborâi din maimuță dar steaua pe loc ți-o saltă ia cutremurul măicuță
Ia-l că mă duc după altul după ce-oi sări iar gardul
Costel Zăgan, CEZEISME II

MAGIA CRĂCIUNULUI

Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.” Calvin Coolidge„Crăciunul este perioada când ai dor de acasă – chiar dacă eşti deja acasă.” Carol Nelson„Crăciunul este perioada când copiii îi spun Moşului ce doresc şi adulţii plătesc.” Richard Lamm„Dimensiunea spirituală a Crăciunului, sufocată de comerţ şi gastronomie.” Valeriu Butulescu„Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.” Valeriu Butulescu„Bradul perfect pentru Craciun? Toti brazii de Craciun sunt perfecti!” Charles Dickens
„Moş Crăciun are o idee bună: vizitează oamenii doar o dată pe an.” Victor Borge„America este un loc unde comercianţi evrei vând mărgele Zen agnosticilor pentru Crăciun.” John Burton Brimer„Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.” W.T. Ellis„Nu-i uşor să-ţi păstrezi melancoliile în limite rezonabile când eşti bătrân, eşti s…

NINGE DIN INIMĂ

Fraților e jale mare reportați-mi o ninsoare
Și zăpadă doar oleacă căci Moldova e săracă
Cotizați cu fulgi mărunți  brazi împodobiți pe munți
Cu izvoarele lăcrimând fetele pierdute-n gând
Trageți cerul la fereastră să ningă inima voastră
Costel Zăgan

URARE!!!

UREZ TUTUROR DASCĂLILOR - INDIFERENT DE SEX (!), ORIENTARE POLITICĂ SAU DE ALTĂ NATURĂ (!) - UN CĂLDUROS ȘI PLIN DE FULGI DE NEA

LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI!

DECLARAȚIA DE DRAGOSTE A OMULUI DE ZĂPADĂ

Am devenit ce-am fost o viață una bucată dragoste de gheață
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

SALUT SALUT TRISTEȚE

Salut tristețe mai zic salut Francoise Sagan din toate am nimic așa încep(e) noul an
Salut Francoise Sagan tânăra mea mătușă te-aștept la Botoșani  cu poeme de cenușă
Tânăra mea mătușă din toate am nimic alerg veșnic pe tușă salut tristețe îmi zic
Salută Costel Zăgan melancolia noului an
Costel Zăgan, CEZEISME II

Colind spre absolut song CELINE DION SO THIS IS CHRISTMAS

NOI POETUL

Ies cu neuronii la bătaie să nu pierd nicio secundă dacă firea mi se-ndoaie îmi schimb firea în colindă
Și nu pierd nicio secundă sentimentul se răscoală viața moartea care undă mă lasă cu mâna goală
Sentimentul se răscoală dacă firea mi se-ndoaie merg napoi pe verticală cu toți neuronii la bătaie
Să nu pierd nicio secundă aleg visul altă rundă
Costel Zăgan, CEZEISME II

ALBATROSUL, de CHARLES BAUDELAIRE

Cum se mai distrează marinarii? Câteodată, doar c-un albatros- Când, mai răi decât tâlharii, Cu el joacă lapte-gros!
Rege sus, pe punte-i sclav, Cel cu cerul sub aripă! Are-n schimb acest nărav: Joc să-și bată, iar, de clipă!
Cel înaripat este fără vlagă- Și-a rămas numai c-o pipă! I-au dat hoții măreția-ntreagă, Și-un picior doar și-o aripă!
Căci poetul este prinț celest: Peste toți și toate zboară! Orizontu-l are doar ca rest- Ușor ca piatra cea de moară!
Charles Baudelaire, Florile răului, 1856, traducere imaginară de Costel Zăgan

NINSORI ÎNDRĂGOSTITE

Noaptea asta îmi dă foc cu chibrituri de zăpadă ce ninsori mai am în stoc de ard toate or să cadă
Ce chibrituri de zăpadă fulgii sar parcă-s scântei ochii ce-au uitat să vadă visează Doamne femei
Fulgii sar parcă-s scântei ce ninsori mai am în stoc numeri stele câte vrei noaptea asta le-a dat foc
Cu chibrituri de zăpadă aprind noaptea să te vadă
Costel Zăgan, CEZEISME II

VIAȚA CA DOINĂ

Pregătește-te că vin viața mea este o doină ca să-ți intru în destin și pe soare și pe moină
Viața mea este o doină zi-o Doamne cătinel ca pe-un joc însă de oină să nu-l bucurăm pe ”el”
Zi-o Doamne cătinel ca să-mi intru în destin muntele naște-un miel pregătește-mă că vin
Viața mea este o doină și pe soare și pe moină
Costel Zăgan, CEZEISME II

DIALOG ÎNTRE SURZI

Eu sunt violent
tu ești violent
el e violent
ea este violentă
Noi  ce facem
Costel Zăgan

EREZIA NON-STOPISTULUI OCAZIONAL

Nu cred că se poate pune o asemenea întrebare poetului Mai trăiești Este ca și cum ți-ai certa pa tria Locul unde Dumnezeu se naște în fiecare dimi neață Cum să-ți iei de piept umbra că nu te încălzeș te niciodată Cum să-ți buzunărești nopțile de stele Cum să-ți asasinezi îngerul de pază Doar așa din plictiseală
Și
de punct final la semnul exclamării
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Orice om de Geo Bogza

Orice om de Geo Bogza: Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un/izvor de adâncă tristeţe./Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,/înseamnă pentru mine un pas spre moarte./Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor./Voi, cei care ...

EREZIA ULTIMULUI CIOBAN BIBLIC



Soartă meteo închid ochii să răsară soarele
le Nu-mi pasă de roza vânturilor C-o sin   gură rană nu se face un om Istoria patinează   pe muchia de cuțit a politicii Și eu sunt ulti   mul reacționar în viață vorba lui Octavian   Paler Pe cine mai așteptați doamnelor   și   domnilor   Că Gigi Becali încă nu și-a încheiat   Dicționarul Său Filosofic   Însă academia română e pregătită în   orice moment   Hai că-i mișto   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

COLIND SPRE ABSOLUT

Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer
Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină
Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur
Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer
poezie de din Cezeisme II

COLINDA LUI NICĂ

Am lăsat umbra în tindă și-n fereastră o colindă lerui-ler cu flori de vânt sfântă noapte pe pământ
Lerui-ler scântei de stea așa-i Doamne dragostea un copil vai și-o copilă raiului îi plâng de milă
Inima ne dă lumină adevăru-i sfântă vină de la el începe lumea dincolo nu este culmea
Lerui-ler să fim copii și în anul zece mii
Costel Zăgan, CEZEISME II⻛

LUMEA E ÎN PRIZĂ

M-am culcat în dormitor ca să dorm în frigider mama s-a mutat în cer  îngerii parcă n-o  vor
Totuși ce s-a întâmplat am băgat un nor în priză și să vezi zău ce surpriză mama-n rai s-a descărcat
Un elev ceva  mai șugubăț și cu mintea cică în bobină făcându-se că dă lumină stoarce umbre pe pereți
Domnilor ceva se-ntâmplă Dumnezeu de-i lângă tâmplă
Costel Zăgan

ZĂGANUL

Zăgan

RECE ROMANTIC

Frumuseții chiar nu-i pasă  iubito ce prăpastie divină i-a căzut soarele-n plasă și-acum ea îmi dă lumină
 Iubito ce prăpastiedivină ca un mort sufletu-i rece toate trec toate-or să vină moartea însă nu mai trece
Ca un mort sufletu-i rece i-a căzut soarele-n plasă razele-i sunt tot mai sece frumuseții chiar nu-i pasă
 Ce prăpastie iubito divină între rai noapte și vină
Costel Zăgan, CEZEISME II

VIAȚA CA O REDUTĂ

Futu-i mama ei de viață de ce naiba m-am născut dacă mor de dimineață ca soarele sus pe scut
De ce naiba m-am născut ca să merg  pe drumul drept Doamne și ca un făcut nu-ș pe cine mai aștept
Ca să merg pe drumul drept  mor poftim de dimineață când mă bat cu stele-n piept futu-i mama ei de viață
De ce naiba m-am născut cu sufletul surdo-mut
Costel Zăgan, CEZEISME II



REVOLTA FEMEILOR

Nu mai vrem bărbați cu ora toate ne-am cam săturat și o spunem tuturora că-i nevoie de bărbat
Poate ne-am cam săturat și-o strigăm în gura mare
o să facem stat în stat căci ni-i dor de-o alinare
Și-o strigăm în gura mare și o spunem tuturora fraților n-aveți scăpare nu mai vrem bărbați cu ora
Toate ne-am cam săturat de naveta masă-pat
Costel Zăgan, CEZEISME II

Definiția muzicii (citate despre muzică)

Muzica este un grai în care se oglindesc, fără putință de prefăcătorie, însușirile psihice ale omului şi popoarelor. George EnescuMuzica este legătura directă a omului cu Dumnezeu. Inayat KhanMuzica este vibrația iubirii pe înțelesul fiecărei inimi. Ioan Gyuri PascuMuzica este o formă de comunicare universală. Eugen DogaMuzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului. Johann Sebastian BachMuzica este o artă sublimă. Richard StraussMuzica este graiul sufletului. Ea stârnește în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde. Ludwig van BeethovenMuzica este pentru suflet la fel cum exercițiul fizic e pentru trup. PlatonMuzica mea este respirația sufletului meu. Franz LisztMuzica e simbolul armoniei în viață, al acordului desăvârșit. George EnescuMuzica este limba universală a omenirii, prin care sentimentele omenești pot fi comunicate, în același mod, în toate inimile. Franz LisztMuzica este o revelație mai înaltă decât orice înțelepciune şi…

LINGOURI DE NORI

Sunt
cel
mai
fericit
român
al
momentului
Şi
ca
orice
locuitor
confortabil
al
patriei
sale
Am
o
groază
de
bănci
pe
cap

probabil
Dumnezeu
ar
putea


transfere
anticipat
în
cer
Fără
nicio
problemă
Doar
pe
lună
plină
Mai
simt
Elveţia
furnicându-mi
pielea
Pentru
o
nouă
tranzacţie
De
versuri
geniale
Moarte
cât
mai
eşti
a mea
Hai
şi
pe
astea
ia-le
Costel Zăgan, Ode gingaşe

PARADIS ÎN DOI

Iarăși sunt bolnav de tine dragostea m-a răsturnat înger parc-aș fi și-mi vine drac să fiu și nu bărbat
Dragostea te-a răsturnat și te văd cu ochi de stele totu-mi pare minunat ești minunea nopții mele
Eu te văd cu ochi de stele înger parc-ai fi și-mi vine brusc să fiu expert în rele sunt bolnav iarăși de tine
Dragostea ne-a răsturnat și-s un înger de bărbat
Costel Zăgan, CEZEISME II

CEZEISMUL LUNII NOIEMBRIE: PHOENIX ÎNDRĂGOSTIT

Nu sunt cenușă încă ard
sinucigaș de cursă lungă
am flăcări la uscat pe gard
și-un rug mai mic atât în pungă

Sinucigaș de cursă lungă
îmi zic hai moarte dragă
o viață poate-o să-ți ajungă
să fii și tu odată-ntreagă

Îmi zic hai moarte dragă
mai lasă-mi focul sus pr gard
și lumea poate-o să-țeleagă
nu sunt cenușă totuși ard

Sinucigaș de cursă lungă
biet rug îndrăgostit de umbră

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

INVENTEME DUMINICALE

* Adevărul îmi linge rănile: minciuna poate fi mândră!



* Babele inculturii tricotează mațele spiritului: vai de cine ajunge în stomacul lor infernal!

* Omul este singurul animal care-L vânează pe Creatorul său.
   Costel Zăgan, INVENTEME

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...: Citat de Costel Zagan despre poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă convine-această placă Tectonică deasupra sunt Carpaţii şi Dunărea şi Marea domnilor şi fraţii Toţi şi toate rană...

PEDEAPSA LUI TARTUFE, de ARTHUR RIMBAUD

Le châtiment de Tartufe Tisonnant, tisonnant son cœur amoureux sous Sa chaste robe noire, heureux, la main gantée, Un jour qu'il s'en allait, effroyablement doux, Jaune, bavant la foi de sa bouche édentée, Un jour qu'il s'en allait, « Oremus », – un Méchant Le prit rudement par son oreille benoîte Et lui jeta des mots affreux, en arrachant Sa chaste robe noire autour de sa peau moite ! Châtiment !... Ses habits étaient déboutonnés, Et le long chapelet des péchés pardonnés S'égrenant dans son cœur, Saint Tartufe était pâle !... Donc, il se confessait, priait, avec un râle ! L'homme se contenta d'emporter ses rabats... – Peuh ! Tartufe était nu du haut jusques en bas !

Pedeapsa lui Tartufe Căci scăpărând din inima rănită De dragoste,-ntuneric și cenușă, Doar noaptea îi mai este lui iubită: Ca să-i trântească-n față câte-o ușă. ”Oremus”-un om numai cu nume, Brusc se spânzură de-a lui ureche Și-și rupse haina, arătând la lume Ce goală-i stirpea lui cea veche! …

PEDEAPSA LUI TARTUFE, de ARTHUR RIMBAUD

Căci scăpărând din inima rănită De dragoste,-ntuneric și cenușă, Doar noaptea îi mai este lui iubită: Ca să-i izbească-n față câte-o ușă.
 ”Oremus”-un om numai cu nume, Brusc se spânzură de-a lui ureche Și-și rupese haina, arătând la lume Ce goală-i stirpea omului  cea veche!
Ci sfântu-i sfânt și-n pielea goală- Păcat de ochi însă și inimă - rănite, Mătănii- lacrimile ce-i cad în poală! Și hainele ce mereu îl duc vai în ispite!
Dar nu înjură Tartufe, ci singur și gol, Prinse a-și da, domnilor, la pas, ocol.
Poezii, 1871, traducere imaginară de Costel Zăgan

FALS TRATAT DE TOAMNĂ

Iubitei mele-i place toamna  și eu o cred căci ea surâde  și parcă iar își lasă geana  tăcerea ce-am să-i fiu gâde
 Și eu o cred căci ea surâde  iubita mea Doamne-i tăcerea  s-o transcriu în pagini hâde  pe buze când își lasă mierea 
Iubita mea Doamne-i tăcerea  un nor își lasă parcă geana  iar eu încep de jos căderea  iubitei mele-i place toamna 
Și eu o cred căci ea surâde  trecând de toate o în pilde 
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA ÎNDEPĂRTĂRII

Depărtarea nu salvează totul Doar o anumită perspectivă îți strânge inima ca într-un clește A fi tânăr încă nu-i o amintire Deși toate lucru rile se deplasează în mare grabă spre trecut Lă sându-te singur în balta prezentului Băi de nămol te prăjești la soarele cel negru al melancoliei emi nesciene Însă toți inclusiv cititorii știu că nu se mai  poate Tu te mândrești că arăți ca un drac și jumă tate înger Și unul din doi zboară Iar tu n-ai habar  care Și te târăști mai departe spre viitor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA AMINTIRII DESPRE VIITOR

În ochii amintirii mi-am văzut și viitorul Dezastru total război cu toată lumea Ră nit pe toate fronturile Răni din cap până-n picioare Singura scăpare copilăria Însă ea-i deja înregistrată cu acte în regulă nu glumă la obiecte pierdute pentru totdeauna Doamne Doamne Îndepărtează viitorul de  la gura mea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

REPLICI

Hai urâto sărim gardul să schimbăm odată cardul lumea să înnebunească de prostia omenească
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

POEM AMBULATORIU

Taxa pentru amintire pentru naștere și moarte că nu ți-ai ieșit din fire și-ai ajuns totuși departe
Între naștere și moarte n-ai ce face chiar trăiești de aproape ce departe pari un înger din povești
N-ai ce face chiar trăiești dar nu ți-ai ieșit din fire dincolo zău de ferești taxa-i pentru amintire
Pentru naștere și moarte o tăcere mai departe
Costel Zăgan, CEZEISME II

PARADIGMĂ

Universul
era
mort
Un singur ceas
Mai funcționa
Inima poetului

Săraca
Costel Zăgan, POEME INFRACȚONALE

VOCALELE MELE

Am pierdut luni o vocală nu e moft zău de poet este cea care mă scoală primul A ce nu-l regret
Nu e moft zău de poet mă și bâlbâi câteodată Ă să zicem e perfect doar că seamănă c-o fată
Mă și bâlbâi câteodată Â și E și O și U și tu marțea asta-i fermecată miercuri între da și nu Joi urmează să găsești o consoană la ferești
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA ULTIMULUI TREN

Câte lucruri Doamne mă-nconjoară și habar
n-am dacă îmi folosește vreunul la ceva hai
dragoste spune-mi totul despre lume despre
sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă
tesc să-l vizitez am învățat câte ceva despre
paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
hai pe locuri fiți gata
FOOOC Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND,2014

VÂNĂTORESELE DE PĂDUCHI, de ARTHUR RIMBAUD

Copil încoronat cu lauri de foc- Așteaptă viespile de aur; Surorile din trecut își fac loc, Și vin, coridă fără taur!
De saltă copilul din copilărie, Dar florile cad secerate; Și totul cade, vai, fir-ar să fie, Și cine, totuși, nu mai cade?
Or fi deci îngeri cele două? Aripi dacă au, însă cu ghimpi- Din cuvinte parcă iese rouă- Dar buzele pe ce le schimbi?
Numai mâinile abia l-ating Când genele uite coboară; Și pielea-ți pare, zău, un ring- Însă păduchii n-au hotară!
Lenea urcă, totuși, ca un vin: Armonia pare dusă în delir; Ce copil de daruri, iată, plin-  Cu ochii mari, o, cât un cimitir!
Traducere imaginară de Costel Zăgan

AMINTIRI DIN TEI

Cauți nopți cu lumânare toată ziua pe facebook și când ți-ai găsit cărarea te împiedici vai de-un cuc
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EGAL CU NIMENI ȘI NIMIC

Toate-n viață au măsură dacă vrei sau dacă poți ia-o calm pe scurtătură ca să-i depășești pe toți
Dacă vrei sau dacă poți ești sculat cu viața-n cap doar visând pe patru roți ai să-ți treci viața la trap
Te-ai sculat cu viața-n cap dar luând-o pe scurtătură toate-n viață asta-încap însă toate au măsură
Dacă vrei sau dacă poți poți fi unul dar nu toți toți
Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE NOAPTE ȘI FOC

Mult prea dulce și amară doina plânge la vioară eu îmi scriu vai foc cu foc doina mea fără noroc
Și scriu verde de cerneală cine-n zori oare mă scoală să nu izbucnesc în plâns scriu din zori până la prânz
Doamne oare ce-i cu mine că mi-e rău dacă mi-e bine dacă-n foc mă perpelesc doar de dorul românesc
Lumea plânge că-i minune ce-a văzut nu poate spune
Costel Zăgan, CEZEISME II

SFATUL MEDICULUI

Stai în banca dumitale măi profesore dragă căci se duc toate la vale (și nici țara nu-i întreagă)
Măi profesore dragă parcă-ai fi din alt veac nici istoria nu-i să tragă turta la omul sărac
Parcă-ai fi din alt veac se duc toate vai la vale doar prostia n-are leac stai în banca dumitale
Măi profesore dragă  învață vaca să ragă
Costel Zăgan, CEZEISME II

VOCALE, de ARTHUR RIMBAUD

A negru, E alb, I roșu, U verde, O cer-geneze cu efect întârziat: A triunghi fatal, cine-l mai vede Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord, Lăncii de gheață, rege alb și dur; I roz, sânge scuipat de-un mort- Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină, Liniște a mieilor pierduți în iarbă- Ce alchimie frunte ți-o imprimă? Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate Cu stele, îngeri și singurătate.
Arthur Rimbaud, Poezii (1871), traducere imaginară de Costel Zăgan

TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT

A plecat mâna de-acasă piciorul e-n deplasare nasului însă nu-i pasă conștiința nu mă doare
Piciorul e-n deplasare o ureche nu m-aude simțurile toate-s călare patimile toate-s ude
O ureche nu m-aude limba tace-n altă limbă umbra iarăși se ascunde fața zilnic mi se schimbă
Sufletului însă nu-i pasă că nici el nu dă pe-acasă
Costel Zăgan, CEZEISME II

POETUL SĂPTĂMÂNII: ARTHUR RIMBAUD

CE ANOTIMPURI, CE CASTELE

Ce anotimpuri, ce castele Ce mândrulițe zac în ele!
Ce anotimpuri, ce castele!
Și ce student cu studii grele Mai dă examen la belele!
Trăiască Ea, beleaua mea, Mai faină decât orice stea!
Să n-o doresc, zău, nu pot- Căci pentru mine: Ea e tot!
O vrajă, da, ce s-a-ntrupat- Și pentru Ea, eu sunt bărbat.
Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte? Privește, deci,  și ia aminte:
Ce anotimpuri, ce castele!
Nefericirea, uite-o, cheamă! Hai, spune-i și tu: ma-mă!
De-acasă, vai, eu n-oi pleca Decât cu moartea-alăturea! 
Ce anotimpuri, ce castele!
Arthur Rimbaud, ULTIMELE VERSURI, traducere imaginară de Costel Zăgan

O NOAPTE GENIALĂ

Întunericul n-așteaptă noaptea însă e a mea te iubesc este o treaptă mă iubești este o stea
Noaptea însă e a mea hai s-o dăm de-a dura Dacă vrei eu aș putea luna s-o probez cu gura
Hai s-o dăm de-a dura te iubesc este o treaptă și-o să dăm altora ura întunericul n-așteaptă
Noaptea însă e a noastră eu maestru tu măiastră
Costel Zăgan, CEZEISME II

DRĂCOICA, de ARTHUR RIMBAUD

Într-o sufragerie-ntunecoasă, Cu miros de fructe și vopsea, Mâncarea belgiană de pe masă, S-o halesc, pe mine m-aștepta.
Mâncând, preatăcut și fericit, Bucătăria ca un ceas se-aude- Și-o slujnică, vă zic, fatal cuțit, Îmi taie calea cu buci rotunde.
Numai degetul de pe obrazul Catifelat ca piersica, ce ghiduș, Făcea toți banii și tot hazul!
Parcă-mi șoptea: acuș-acuș! Apoi, tot ea: ”Hei, Scaramouche, Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!” 
Arthur Rimbaud, POEZII, traducere imaginară de Costel Zăgan

CEA DINTÂI SEARĂ, de ARTHUR RIMBAUD

- Era nespus de dezbrăcată Copacii totuși n-o vedeau, Însă ar fi vrut să știe: o fată De ce nu fuge de Bau-Bau?
Ci scaunul scotea scântei, Când trupul gol îl atingea- Boboc de jar, între femei, Călca piciorul, vai, o stea!
- Priveam, de ceară parcă, O mică rază, iată, în tufiș-  Noaptea era și ea o barcă, Chiar printre stele: pâș-pâș!
- Îngenunchiat, zău, la piciorul Ce-n mână parcă îmi vorbea, Simțeam cutremurat că dorul Mă duce-n hățuri: hăis și cea!
- Picioarele ca două aripi îs, Și pieptul ți-l ating în joacă, Când totul pare iată un surâs Dumnezeu n-ar vrea să tacă!
De gheață și sărut, ea arde- Și ochii se închid de dulce O lacrimă ai vrea, bărbate, Un pat, iubirea să se culce.
Iubito, ce-aș putea să fac? Umbra raiului-i pe sânii tăi! Am aruncat pielea de drac Și te mângâi, iată, cu văpăi!
...Era de toate dezbrăcată, Copacii parcă n-o vedeau- Însă-ar fi vrut să știe: o fată De ce nu fuge de Bau-Bau?
Arthur Rimbaud, traducere imaginară de Costel Zăgan

DOINA NOPȚILOR DE DOR

Foaie verde foi de stea unde-i oare dragostea
Omule de dor mâncat caută-o de ești bărbat
Vremea trece vremuind ieși afară din cuvânt
Viața Doamne-i altceva dă-o naibii dragostea
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS

DISTIH ÎNDOLIAT

Posteritatea-i înstelată de cititori şi cititoare
și mor poeţii iarăși tăcerea groaznic doare

Costel Zăgan, Distihuri rebele

DOINA POETULUI DE IERI DE AZI ȘI DE MÂINE

Bate vântul prin ogradă DNA-ul ce să vadă că poetu-n mintea lui este dat vai dracului
Prin urmare avansați de la mare la Carpați c-are Stânca Gibraltar domnilor în buzunar
Și la CEC păi milioane de ioni și de ioane treaba este complicată n-a-nceput acum odată
Astăzi cică doar urmează să-l dați dracului în pază
Costel Zăgan, CEZEISME II

POEZIA UNUI MANIHEISM ASCUNS

E aproape un an de când, trecând prin faţă pe la „Prolibris”, pe acolo pe unde, de câte ori am drum, îmi arunc ochii în vitrina destul de generoasă cu scriitorii botoşăneni, văd această carte specială scrisă de Costel Zăgan („Erezii second hand”, Editura „Axa”, 2014, prefaţă de Florentina Toniţă). Era singură şi parcă puţin jenată de compania celorlalte, ceea ce nu era cazul având în vederea  hiperdensitatea de idei şi gânduri care domină poemele.. Probabil că autorul îi transmisese din psihologia sa în sensul enunţat de prefaţatoare: „…nu denotă o autoexcludere a poetului din piaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu)”.Am luat-o şi am trecut-o în „standby”. I-a venit rândul. Titlul este un pic derutant. Spun aceasta fiindcă nu este vorba despre „erezie” în sensul ştiut de noi, acela cu trimiteri la neconformităţi cu linia dogmatică impusă de conducerea oficială a vreunui cler. Sesizăm alte păreri, alte interpretări, chiar şi unele răt…

REPETABILA ILUZIE

Dar unde-s verile de altădată cu stele colbuindu-mi drumul cu dulcea lună ca un sân de fată azi despre toate scriu cu fumul 
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ARIPILE CĂDERII

Dragostea stă să înceapă sar scântei chiar și din apă ți-e sete Doamne și nu ai mânca îngeri și tu
Ești bolnav parcă n-ai fi te-ai juca făcând copii ziua nu-ți găsești iar locul noaptea te-nvelești cu focul
De jăratic patul doare dar e-nconjurat de mare valuri bat în patul tău nu-i furtună-ți pare rău
Tot ce-atingi devine stea n-o fi oare dragostea
Costel Zăgan, CEZEISME II

START POET

Și-acum altă nebunie nu muncește cică scrie zi ce naiba ești bărbat doar atât ai învățat
Scârța sus și scârța jos ai din asta vreun folos ies dolari ies euro viața ta zi încotro
Român vai ce naiba zici Harap Alb printre furnici arătare din povești poet ieri azi ce mai ești
Toți cu graba la-njurat poet mda dar nu bărbat 
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA RAȚIUNII CA LUX

Iată și omul acest animal plurisocial Cum se mai gudură pe lângă Dumnezeu Fără să-i pe se deloc de aproapele său de pretutindeni Nu contează de unde când și cum îi tot dă înainte cu existența cu plurizistența cu omnizistența Fără niciun simț al valorilor personale Totul pentru celălalt pardon pentru ceilalți Nimic pentru ziua de mâine Azi avem la  pachet geneza potopul și apocalipsa promoțional Dumnezeu singurul perpetuum mobile din Univers se plimbă ortografic între cauza primă și efectul de ocazie Amin
și Doamne ajută
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ANGEL OF SNOW - lyrics Costel Zăgan