Suflu-n carnea ta de jar
cu sărutul meu de miere
şi luceafăr şi măgar
iau ce n-aş putea vai cere
Cu sărutul meu de miere
stârnesc stelele din tine
răsărind în alte ere
dragostea de-a pururi vin
Stârnind stelele din mine
o luceafăr şi măgar
cred că totuşi ar fi bine
doar în carnea ta de jar
Căci sărutul meu de miere
toată veşnicia-ţi cere
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu