duminică, 6 decembrie 2015

EREZIA CA ARTĂ POETICĂ

 Și totuși poezia nu acoperă totul Priviți
 în sus Nu lipsește niciun înger 
Deși nu mai contează Nici eu nu știu
 cine sunt De unde vin Și încotro
 mă grăbesc Mi-e jenă să recunosc
 Însă poezia celorlalți îmi ocupă
 tot timpul Jocul de-a fericirea 
O po sibilă definiție a vieții
 Sau a morții Un poem cu care te 
ștergi la gura flămândă Un poem antiglonț
 Coboară noapte Patul lui Procust
 te așteaptă Și n-
AM SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI
 NICIODATĂ

 Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan