Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2015

POEM LA ZIDUL PLÂNGERII

Puritatea e infracțiune codul morse este cod penal ți-aș împărtăși iubito o minune cât mai sunt cu tine inegal
Codul morse nu e cod penal o infracțiune prea gingașă cât mai trece mâna ca un val și-ți aprinde sânii sub cămașă
O infracțiune prea gingașă ți-aș mărturisi iubito o minune dar geneza e abia în fașă puritatea nu-i infracțiune
Codul morse nu e cod penal să opresc poemul la semnal
Costel Zăgan, CEZEISME II 

PROFESOR PE ULTIMA TREAPTĂ

Neavând
încotro

și

Hărtuit
de
toate
băncile
posibile

Profesorul

se
inaltă
la
ceruri

Cu
ajutorul
pungii
sale
de
plastic

Umflate
de
toate
datoriile

Scrise
si
ne(pre)scrise

Ale
tranzitiei
universale

A
drepturilor
omului

Bucurosi

Cu
gingase
ode
slefuindu-i
treapta

Elevii
aplaudă


In
raftul
din
dreapta


poezie de Costel Zăgan din Ode gingase (2009)

EREZIA CĂII DE ACCES

Toamna mă plimbă de la o extremă la alta De la verde la galben însă că derea-i liberă și plină de frunze Doar ele mai pot concura cu frumusețea fă ră margini a bolții înstelate Merg și toate stelele zboară în sens invers Oare iar am greșit drumul Doamne
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

SOLDATUL DE LÂNGĂ NOI

Subiectul zilei: armatăZiua Armatei Române Scrisori de acreditareSoldat disponibil Robinson
scrie
acasă Cu
propriile
răni
deschise poezie de  din Poeme de-aprins noaptea (21 octombrie 2012)

NU AJUNGE

Îmi pare rău sunt dac-beget n-aștept lumină din buget și nici n-aș vrea ca noaptea toată să-mi facă țara mai bogată
Cine conduce vai e-ales îmi pare rău din interes dar nu aceasta e problema să-ți facă iar străinii tema
Păi dacă nu mai au ce face măcar să ne mai lase-n pace avem nevoie toți de toți dar prea ne fură ca pe hoți
Că i-am primit mă rog vecine cu s(o)are Doamne și cu pâine
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA SUFLETULUI DE PROBĂ

Cu fiecare frunză toamna renunță la verde Anotimp handicapat cu ramuri în cer și cu rădăcini de foc și pară Vântul tremură între odaia nupțială și borta infinitului Pe-aici se trece într-o altă galaxie a tăcerii Taci și vei fi promovat La birou îngerii contabilizează și  ultima picătură de ploaie Bacovia redivivus Toți se șterg de preșul sufletului Cu mâinile imaculate de sânge destinul îți ghicește iar trecutul de probă Et in Arcadia ego Și totuși care-i diferența
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CEZEISM DE COLECȚIE : PESCUIND STELELE DE ALTĂDATĂ

Ce dur e îngerul madam nici milă de la el nu am că toată noaptea te păzește și eu mă zbat ca și un pește
De cine naiba te păzește iubirea parcă-i fără margini dar sigur fără de nădejde am mâzgâlit a-nopții pagini
Iubirea cică-i fără margini că toată noapea te păzește ajuns-a cerul în paragini când mă zbat ca și un pește
Ce dur e îngerul madam aduce zorii iar la geam
Costel Zăgan, CEZEISME II

MENIREA MEA?

CULTURA NU ACUZĂ, CULTURA APĂRĂ!

În apărarea lui EminescuTrist cartofor, tu, monument de ură,
Satyr drapat în giulgiu vişiniu,
Cum vii să faci tu ordine-n cultură?
Mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu!
Mici echiMOZE-S ochii tăi de fiară,
Rânjesti ca râia, hâd, cu colţii răi...
Mefiboşet gângav şi fără ţară,
Răufacator eşti tu, cu toţi ai tăi!
Nu îţi lipsea nimic, aveai de toate,
Stăteai pe ROZE-N caldul tău bârlog,
Şi totuşi, te mânca în fund şi-n coate
Şi ai sărit la creastă, pintenog,
Să răstigneşti o nouă sanctitate
La care eu, de-un secol, mă tot rog...
NOTĂ: Poezia pamflet, scrisă la începutul anilor '80, ca răspuns la injuriile rabinului Moses Rosen la adresa lui Eminescu - acesta făcându-l pe marele poet fascist, legionar, pornograf, sifilitic - a trezit reacţii în presa internaţională prin publicaţiile "Washington Post" şi "Paris Match". Ca urmare, Vadim a fost interzis iar cartea "Saturnalii" i-a fost retrasă din librării şi dată la topit. Au existat atunci doar trei voci, în România, care…

DEZÎNFLORIRE

Mi-au injectat în vene toamnă și tu ai vrea ca să mă bucur că iar mi-e dor de tine Doamnă când inima zdrobește struguri
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

PODIUM

Iată-mă la capătul acestei ierni
cel mai singur dintre pământeni

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

EREZII DE COLECȚIE

VIS ÎN SOMNUL RAŢIUNII
Sparg şi geamul acestei zile Să eliberez lumina din pieptul meu Noaptea lui Procust e fără mar gini Cel mai fidel cititor tăcerea mi-a făcut cărţile ferfeniţă Viitor ul trebuie să rămână acasă Tu în cotro Verdict poet Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEZII DE COLECȚIE

Ireal itinerant Dezbracă teii de floare trupul tău prea ireal trupul tău de fată mare înflorind pe-al nopţii val
Trupul tău prea ireal care totuşi parcă este nufăr tragic tras la mal dintr-o magică poveste
Care totuşi parcă este trupul tău de fată mare pe pământ ultima veste dezbracă teii de floare
Trupul tău ca o poveste care nu-i atunci când este
, CEZEISME, 2008

POEZII DE COLECȚIE

PHOENIX ÎNDRĂGOSTIT
Nu sunt cenușă însă ard sinucigaș de cursă lungă cu flăcări la uscat pe gard și-un rug micuț atât în pungă
Sinucigaș de cursă lungă îmi zic hai moarte dragă o viață poate o s-ajungă să fii și tu odată-ntreagă
Îmi zic hai moarte dragă mai lasă focul sus pe gard ca lumea toată să-nțeleagă nu sunt cenușă poate ard
Sinucigaș de cursă lungă biet rug îndrăgostit de umbră
Costel Zăgan

EREZIA NORMELOR

Dimineața mă salută c-o pată de sânge pe cerul rănit Există urme de viață și  dincolo de nori De pildă îngerul care și-a uitat aripile în biblioteca poetului Viața la țară având și surprize aeriene nu doar terre a terre Până la primăvară sapele stau la încărcat în prizele din beci Nicio buruiană n-o să rămână în viață la anul și la mai mulți ani Pentru că și Anul  Nou e o problemă Dacă porcul nu se în cadrează în normele europene de sacrifi care Cine se oferă pentru masa de Crăciun Oricum găinile au în plan alte ouă și puii corespunzători acelorași norme europene Să-mi chem nevasta Poate măcar ea-i de acord să ne iubim românește Fără niciun fel de restricții Hai ne dezbrăcăm sau nu nevastă Normele de protecție le semnăm După
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ECLIPSĂ DIN DRAGOSTE

Mi s-a pus pata pe soare vai iubito ce-ntuneric frumusețea iar mă doare ca un vis al meu himeric
Vai iubito ce-ntuneric ne-nvârtim cu toții-n cerc și mergând pe drumul sferic degeaba să-l schimb încerc
Ne-nvârtim cu toții-n cerc frumusețea iar mă doare  ajuns-am iubito aisberg mi s-a pus pata pe soare
Zău iubito ce-ntuneric din gheață să te desferic
Costel Zăgan, CEZEISME II

FAGURE ȘI TĂCERE

Limba mea este regină este limba limbilor are traista mereu plină și cu stele și cu dor
Este limba limbilor dar nu are niciun sclav trezește soarele-n zori frumosul nu-i un nărav
Ea nu are niciun sclav însă traista-i mereu plină nestemate nu-s de praf limba mea este regină
Și cu raiul drept decor este limba limbilor
Costel Zăgan, CEZEISME II