miercuri, 19 august 2015

EREZIA VIOLULUI TĂCERII

Fata Morgana este mirajul foii albe Dragostea
și ura mea singurătate sub acoperire Pierdut în
labirintul interior încerc să-mi ignor  rănile co
tidiene Însă fiecare rană e  un pas înainte Vreau
- nu vreau de câte ori deschid  gura violez tăcerea
Edenul cuvintelor
Divinitatea ne mărginește Îngenunchez să pot 
zbura din nou Sunt un simplu zero în călduri
Mă dilat spre Tine Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INSTIGARE LA DOR

  Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan