Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2015

EPIGRAMĂ SPRE ZERO

Ca să știi unde mă duc, Iar întrebi frunza de nuc; Ca să vezi unde ajung: Tragi ca boul iar în jug!
Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE

EREZIA IMPOSTURII

Tragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați moral vorbind De trăit probabil vor trăi așa urmașii ur mașilor noștri Noi grăbiți din fire suntem doar niște îm piedicați în propriile noastre idealuri Elanul nostru soci al cultural sentimental ne împiedică să-l traducem în fapte în practică socială cotidiană Gândim bine dar simțim prost realitatea sau visul Între cuvinte gânduri și fapte s-au inter pus niște ecrane psihologice Suntem o generație de deziluzi onați de gradul trei Una vorbim alta gândim și cu totul altce va înfăptuim Suntem sfâșiați nu doar social ci și psihic sufle tește Se bucură de aceasta nu doar neprietenii ci și prințul de  culoare al acestei lumi Credința ne-a rămas undeva în urmă Și nu mai avem timp s-o așteptăm E grav Aveam suflet pentru că aveam timp Și nu invers vai din păcate Ne-am îngrijorat din  cauza timpului Și-am uitat totul Ne-a bucurat  Declinul Apu sului Și n-am simțit propria noastră prăbușire socială și interioară Nu mai există niciun fel de …

VENTILATORUL DE STELE

Mă-ncălzesc cu înghețată și-un calorifer cu țurțuri uneori totuși o fată zboară ca un roi de fluturi
Prin calorifer cu țurțuri și centrală pe butuci e un foc pe care-l scuturi luna cică s-o usuci
În centrala pe butuci uneori cântă o fată la vioara dintre nuci se-ncălzește-o înghețată
Și-un calorifer cu țurțuri gata-i ca să dea în muguri
Costel Zăgan, CEZEISME II

PREAURÂTO PREAFRUMOASO

Sânii tăi par diamante răsfrâng luna în andante numai soarele săracul crede c-a văzut pr dracul
Costel Zăgan , AXIOMELE LUI DON JUAN

BIOEREZIE

Biografia paradis pierdut în cuvinte Cenușă recuperată din poemele nescrise vreodată Res pirație gură la gură cu tăcerea universală  Îți amintești cum alergam până la capătul nopții  și retur ca niște disperați Disperați și îndrăgos tiți frumoaso Cum plămădeam zorii pe celălalt versant al insomniei Ori cum urlam ca apucații TRĂIASCĂ ROMÂNIA TRĂIASCĂ TRICO LORUL TRĂIASCĂ ALMA VENUS MĂRIA SA POPORUL Fantomele nopții ne făceau grăbi te loc Căci nu știam ce-i înjurătura Fericirea pe cetluindu-ne gura 
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA IUBIRII STELARE

Tăcerea Voynich cutremură istoria contemporană din rădăcini Mă uit în oglindă Și-mi iau zborul spre ste lele lumii interioare OZN-uri de bu zunar rătăcesc printre poeme și tăceri ocazionale Femei pe care numai le-am visat înainte de naștere își etalează fru musețea stelară Iubesc deci exist(ă)
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA PARAȘUTISTULUI ÎNDRĂGOSTIT

Depărtarea seamănă c-o floare Cu cât o ignori cu atât își face mai simțită prezen ța Închid ochii și lacrimile adorm una câ te una Bună ziua Primăvară Ce noutăți ai în raftul privirii Cea mai frumoasă lună a anului împinge orașul la iarbă verde Din  troleibuze se face tocană pentru roboții ce nu iubesc mirosul fatal al inocenței E o lună leneșă pe cer ca o pisică ambulantă Am dus mâna la ochi Noaptea se dezbracă fără sfială Aș vrea să mă laud cu noaptea asta splendidă Însă știu că numai tu poți face luna să-și crape mugurii de dorință Noapte bună Amintire noapte bună
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA SCRISULUI ÎN DOI

Hera şi-a plasat gelozia printre poveştile mele de dragoste Aşa că te iubesc şi te urăsc se suc ced c-o viteză ameţitoare Zveltă ca o furtună în pielea goală Dragostea îmi pune mereu nemurirea pe jar Şi n-am încotro Trebuie să mă arunc în flăcări Altă salvare n-am Poate doar opera postumă Blestema ta singurătate în doi Eu Zeus şi fratele meu citito rul Adio şi lectură plăcută

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

TOTOMOBIL

Crăiasă de Curte Străveche poezia-i fără de pereche
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

INCOGNITO PE BRÂNCI

Fiului meu MARIUS-ILIE
Mă dor genunchii de amar şi inima de frumuseţe iubita mea n-are habar şi-mi dă zâmbind alte poveţe O inima ce frumuseţe şi dragostea pe care-o caut de merg pe alte căi răzleţe şi întuneric fac din flaut Eu dragostea mereu o caut iubita vai n-are habar şi plânge-n tragedii de Plaut mă dor genunchii de amar Şi inima de frumuseţe face în piept iar feţe-feţe Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o termină de zidit moartea Dacă între noi  se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu lui  Dragostea rămânând un autoportret ratat în doi Vai când moare un om Şi Dumnezeu se sinucide puţin Indiferenţa pradă a aproapelui nostru Ne lasă iar rece O ce bere infernală Ce melancolie spumantă
Doamne
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA ŞI MITOLOGIA INTERNETULUI

Îţi speli autoportretul în apa transparentă a emailor matinale Ce-ai pierdut şi ce-ai câştigat odată cu insomniile lunii prece dente Ce dragoste te-a călăuzit totuşi pâ nă la capătul nopţii Şi ce dacă pământul e suprapopulat cu proşti Au şi ei misiunea lor divină Lasă-i în pace şi mergi mai de parte Prostia care nu te omoară te-ar pu tea face mai inteligent Zău Şi nu mai aştep ta zadarnic răspunsul la întrebarea zilei Oa re Dumnezeu va încerca iar să se sinucidă  
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA ABSOLUTULUI DINTRE NOI

Îmbrăţişaţi îndrăgostiţii trăiesc cu viteza întunericului Relativ la absolut marii sin guratici visează dintr-o altă noapte para lelă Unde luna-i mama înţelepciunii de la orice distanţă Fiecare având în bagajul  său nocturn propria stea polară În fond contează numai firmamentul ce-l avem pe cap de locuitor Şi nicidecum îngerii dintre  cuvinte Aşa că v-am pupat dragii naibii (in)amici
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

PICTOINVENTEME

Costel Zăgan a distribuit fotografia postată de România este Cultă.
România este Cultă "Cu Adam, cuvântul a căzut in lume. Eva a inventat...dialogul." Costel Zăgan
Pictură: Natură statică cu mere roşii - Octav Băncilă

ECHILIBRUL ANTITEZELOR

Fiicei mele
Totuşi cu Monica zău îmi trece frica şi merg mai departe şi de viaţă şi de moarte
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EREZIA UNEI ZILE ÎN ALB-NEGRU

Eminescu fără un sfert O călărire-n zori Cu aripile jumulite de lumină mă ridic pe cer Luceafăr diurn la crâşma raiului beau cafeaua cu îngerul de ser viciu Demarez în trombă maşina infer nală a zilei Zbor spre niciunde Aterizez la primul loc de supliciu plin de praf ste lar Totuşi cu grijă să nu care cumva să cadă oamenii din cuvinte Noaptea o în tind în patul singurtăţii Eminescu punct
Costel Zăgan , EREZII DE-O CLIPĂ II

ÎNDREPTAR

Şi dacă poţi strâmbă-te spre rezervaţia de suflete
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

EREZIA PRIZONIERULUI COTIDIAN

Alienare erotică să te îndepărtezi la maximum de ceea ce iubeşti (Im)pact cu zeiţa dragostei Să-i întorci spatele fericirii de doi euro Paradis pe cont propriu Să nu-ţi pese nici de nimic nici de tot Să uiţi toate cuvintele Să uiţi şi toate tăce rile Suspendat din nou între trup şi suflet între cer şi pământ între azi şi mâine Să-ţi duci mâinile la  ochi ca la un trăgaci de armă
 Moartea ca o pradă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II