EPIGRAMĂ SPRE ZERO

Ca să știi unde mă duc,

Iar întrebi frunza de nuc;

Ca să vezi unde ajung:

Tragi ca boul iar în jug!

Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE

Epigramă spre zero de Costel Zăgan

Epigramă spre zero de Costel Zăgan: Ca să ştii unde mă duc,/Iar întrebi frunza de nuc;/Şi să vezi unde ajung:/Tragi ca boul iar în jug!

EREZIA IMPOSTURII

Tragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați

moral vorbind De trăit probabil vor trăi așa urmașii ur

mașilor noștri Noi grăbiți din fire suntem doar niște îm

piedicați în propriile noastre idealuri Elanul nostru soci

al cultural sentimental ne împiedică să-l traducem în fapte

în practică socială cotidiană Gândim bine dar simțim prost

realitatea sau visul Între cuvinte gânduri și fapte s-au inter

pus niște ecrane psihologice Suntem o generație de deziluzi

onați de gradul trei Una vorbim alta gândim și cu totul altce

va înfăptuim Suntem sfâșiați nu doar social ci și psihic sufle

tește Se bucură de aceasta nu doar neprietenii ci și prințul de 

culoare al acestei lumi Credința ne-a rămas undeva în urmă

Și nu mai avem timp s-o așteptăm E grav Aveam suflet pentru

că aveam timp Și nu invers vai din păcate Ne-am îngrijorat din 

cauza timpului Și-am uitat totul Ne-a bucurat  Declinul Apu

sului Și n-am simțit propria noastră prăbușire socială și interioară

Nu mai există niciun fel de coeziune

Nu mai credem nici în propriile noastre forțe sau slăbiciuni 

Nu ne mai iubim aproapele și nici pe noi înșine 

Iubirea a dispărut dar nu ura indiferența i-a luat locul 

Asistăm la moartea aproapelui nostru îmbălsămați în gerul indife

renței absolute Nu ne mai impresionează nimic Nici măcar cinismul 

celorlalți sau al nostru Trăim ca niște cadavre ambulante Comunicăm 

cu ceilalți doar prin simțuri și cinism Trăim în concubinaj cu 

propriile noastre neveste Fericirea o abordăm ca pe un lucru furat 

Ne e frică pur și simplu să fim fericiți sau triști

Am tras o fugă până-n Occident și nu ne-a plăcut

Nici Orientul nu-i mai breaz

Suntem răstigniți între cele patru puncte cardinale ale nehotărârii noastre

Ne uităm la proprii noștri copii ca la niște străini

Privim soarele și ne întunecăm

Nu suntem bineveniți nici în paradis nici în infern

Purgatoriul nostru e fără capăt și din fericire fără coadă Deziluzia e folosită

ca armă de nimicire în masă Suntem încurajați să ne deziluzionăm unii pe alții

Și ne descurcăm de minune Ne privim în oglindă și nu vedem pe nimeni Între noi

și imaginea noastră s-a căscat o prăpastie Un gol istoric Cineva vrea să ne fure

destinul Propriul nostru mormânt va fi ocupat de-un intrus

Doamne iartă-l și ajută-l

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

VENTILATORUL DE STELE

Mă-ncălzesc cu înghețată

și-un calorifer cu țurțuri

uneori totuși o fată

zboară ca un roi de fluturi

Prin calorifer cu țurțuri

și centrală pe butuci

e un foc pe care-l scuturi

luna cică s-o usuci

În centrala pe butuci

uneori cântă o fată

la vioara dintre nuci

se-ncălzește-o înghețată

Și-un calorifer cu țurțuri

gata-i ca să dea în muguri

Costel Zăgan, CEZEISME II

PREAURÂTO PREAFRUMOASO

Sânii tăi par diamante

răsfrâng luna în andante

numai soarele săracul

crede c-a văzut pr dracul

Costel Zăgan , AXIOMELE LUI DON JUAN

Recviem pentru iubire de Diana Mihaela Zăgan

Recviem pentru iubire de Diana Mihaela Zăgan: mreaja de păcate din ochii tăi tufe/de liliac verde/cu buza otrăvită de pasiune şi lacrimă/curgând/sete nestinsă de neant, imagine/desenată-n prăpastie/sabie îmbibată-n sânge ca-ntr-o carte/deschisă spre cer/Iubire eşti ca o femeie vie în trupul u...

BIOEREZIE

Biografia paradis pierdut în cuvinte Cenușă

recuperată din poemele nescrise vreodată Res

pirație gură la gură cu tăcerea universală  Îți

amintești cum alergam până la capătul nopții

 și retur ca niște disperați Disperați și îndrăgos

tiți frumoaso Cum plămădeam zorii pe celălalt

versant al insomniei Ori cum urlam ca apucații

TRĂIASCĂ ROMÂNIA TRĂIASCĂ TRICO

LORUL TRĂIASCĂ ALMA VENUS MĂRIA

SA POPORUL Fantomele nopții ne făceau grăbi

te loc Căci nu știam ce-i înjurătura Fericirea pe

cetluindu-ne gura 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA IUBIRII STELARE

Tăcerea Voynich cutremură istoria

contemporană din rădăcini Mă uit

în oglindă Și-mi iau zborul spre ste

lele lumii interioare OZN-uri de bu

zunar rătăcesc printre poeme și tăceri

ocazionale Femei pe care numai le-am

visat înainte de naștere își etalează fru

musețea stelară Iubesc deci exist(ă)

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA PARAȘUTISTULUI ÎNDRĂGOSTIT

Depărtarea seamănă c-o floare Cu cât o

ignori cu atât își face mai simțită prezen

ța Închid ochii și lacrimile adorm una câ

te una Bună ziua Primăvară Ce noutăți ai

în raftul privirii Cea mai frumoasă lună a

anului împinge orașul la iarbă verde Din 

troleibuze se face tocană pentru roboții ce

nu iubesc mirosul fatal al inocenței E o lună

leneșă pe cer ca o pisică ambulantă Am dus

mâna la ochi Noaptea se dezbracă fără sfială

Aș vrea să mă laud cu noaptea asta splendidă

Însă știu că numai tu poți face luna să-și crape

mugurii de dorință Noapte bună Amintire

noapte bună

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DISTIH GURMAND

Preafrumoaso poate de mâine

te iubesc cu trandafiri și pâine

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

EREZIA SCRISULUI ÎN DOI

Hera şi-a plasat gelozia printre poveştile mele

de dragoste Aşa că te iubesc şi te urăsc se suc

ced c-o viteză ameţitoare Zveltă ca o furtună în

pielea goală Dragostea îmi pune mereu nemurirea pe

jar Şi n-am încotro Trebuie să mă arunc în flăcări

Altă salvare n-am Poate doar opera postumă Blestema

ta singurătate în doi Eu Zeus şi fratele meu citito

rul Adio şi lectură plăcută

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

TOTOMOBIL

Crăiasă de Curte Străveche

poezia-i fără de pereche

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

TRÂNTOR FIR-AR SĂ FIE

Îți fur mierea de pe flori Poezie

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

OPERĂ POSTUMĂ

Aterizându-i talentul din căruţă

se înalţă-napoi în maimuţă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

ARTA IUBIRII

Faci masaj erotic unui munte de gheaţă

până când mâna să ningă se învaţă

Costel Zăgan, Distihuri rebele (26 iunie 2012)

INCOGNITO PE BRÂNCI

Fiului meu MARIUS-ILIE

Mă dor genunchii de amar

şi inima de frumuseţe

iubita mea n-are habar

şi-mi dă zâmbind alte poveţe

 

O inima ce frumuseţe

şi dragostea pe care-o caut

de merg pe alte căi răzleţe

şi întuneric fac din flaut

 

Eu dragostea mereu o caut

iubita vai n-are habar

şi plânge-n tragedii de Plaut

mă dor genunchii de amar

 

Şi inima de frumuseţe

face în piept iar feţe-feţe

 

Costel Zăgan, CEZEISME II

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Doamne, uneori, abia reuşesc să-mi zăresc sufletul!

Costel Zăgan, INVENTEME

DUMNEZEU

Aproapele meu

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o

termină de zidit moartea Dacă între noi 

se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii

fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu

lui  Dragostea rămânând un autoportret

ratat în doi Vai când moare un om Şi

Dumnezeu se sinucide puţin

Indiferenţa pradă a aproapelui nostru

Ne lasă iar rece O ce bere infernală

Ce melancolie spumantă
Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DISTIH SALVATOR

Domnule eu sunt gâde el e gâde
ci Dumnezeu de ce s-ar sinucide

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

INVENTEMUL ZILEI

Ca orice sentiment extrem, fericirea este inexplicabilă!

Costel Zăgan, INVENTEME

PE FRONTUL DINTRE VIITOR ŞI TRECUT

Comanda-i la tine deşteptarea

popor român înfruntă-ţi Marea

Carpaţii-n cer trecutul doarme

sub aripi îngerii au totuşi arme

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EREZIA ŞI MITOLOGIA INTERNETULUI

Îţi speli autoportretul în apa transparentă

a emailor matinale Ce-ai pierdut şi ce-ai

câştigat odată cu insomniile lunii prece

dente Ce dragoste te-a călăuzit totuşi pâ

nă la capătul nopţii Şi ce dacă pământul

e suprapopulat cu proşti Au şi ei misiunea

lor divină Lasă-i în pace şi mergi mai de

parte Prostia care nu te omoară te-ar pu

tea face mai inteligent Zău Şi nu mai aştep

ta zadarnic răspunsul la întrebarea zilei Oa

re Dumnezeu va încerca iar să se sinucidă  

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA ABSOLUTULUI DINTRE NOI

Îmbrăţişaţi îndrăgostiţii trăiesc cu viteza

întunericului Relativ la absolut marii sin

guratici visează dintr-o altă noapte para

lelă Unde luna-i mama înţelepciunii de la

orice distanţă Fiecare având în bagajul 

său nocturn propria stea polară În fond

contează numai firmamentul ce-l avem pe

cap de locuitor Şi nicidecum îngerii dintre 

cuvinte Aşa că v-am pupat dragii naibii

(in)amici

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POESIS NONSTOP: PICTOINVENTEME

POESIS NONSTOP: PICTOINVENTEME: Costel Zăgan a distribuit fotografia postată de România este Cultă . România este Cultă "Cu Adam, cuvâ...

PICTOINVENTEME

Costel Zăgan a distribuit fotografia postată de România este Cultă.

România este Cultă

"Cu Adam, cuvântul a căzut in lume. Eva a inventat...dialogul." Costel Zăgan
Pictură: Natură statică cu mere roşii - Octav Băncilă

ECHILIBRUL ANTITEZELOR

 Fiicei mele

Totuşi cu Monica

zău îmi trece frica

şi merg mai departe

şi de viaţă şi de moarte

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

INVENTEME

În rest, muncesc.

Costel Zăgan, INVENTEME

EREZIA UNEI ZILE ÎN ALB-NEGRU

Eminescu fără un sfert O călărire-n

zori Cu aripile jumulite de lumină mă

ridic pe cer Luceafăr diurn la crâşma

raiului beau cafeaua cu îngerul de ser

viciu Demarez în trombă maşina infer

nală a zilei Zbor spre niciunde Aterizez

la primul loc de supliciu plin de praf ste

lar Totuşi cu grijă să nu care cumva să

cadă oamenii din cuvinte Noaptea o în

tind în patul singurtăţii

Eminescu punct

Costel Zăgan , EREZII DE-O CLIPĂ II

ÎNDREPTAR

Şi dacă poţi strâmbă-te

spre rezervaţia de suflete

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

EREZIA PRIZONIERULUI COTIDIAN

Alienare erotică să te îndepărtezi la maximum

de ceea ce iubeşti (Im)pact cu zeiţa dragostei

Să-i întorci spatele fericirii de doi euro Paradis

pe cont propriu Să nu-ţi pese nici de nimic nici

de tot Să uiţi toate cuvintele Să uiţi şi toate tăce

rile Suspendat din nou între trup şi suflet între cer

şi pământ între azi şi mâine Să-ţi duci mâinile la 

ochi ca la un trăgaci de armă
 Moartea ca o pradă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II