Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2015

EREZIA PARADISULUI PIERDUT

Scriind redevin copil Cuvintele sunt probabil jucăriile mele fata le Fiecare poem mă apropie sau mă îndepărtează de moarte Viaţa rămâne undeva deasupra Cer sus pendat între două tăceri între două  lacrimi Istorie parcursă pe jos Pasul şi cuvântul Pasul şi tăcerea În spate Ge neza în faţă Apocalipsa Zori de  trandafir stresat
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DE UNDE VIN? CINE SUNT? ÎNCOTRO MERG?

De unde vin? Cine sunt? Încotro merg? Dio, îmi veţi răspunde Dvs., cititorii. Şi aveţi dreptate în 99,999...9 la sută din cazuri. Însă ce mă fac eu cu acel infinit din 0,000...1 la sută? Ăsta mi-a dat mereu viaţa peste cap! Nu a lăsat hazardul să-şi facă treaba: i-a pus sula în coaste, împingându-l alături de drumul celorlalţi. Buşindu-l de stânci ori de valuri.
Costel Zăgan, Deşertul de catifea (28 mai 2015)

LIBERTATEA DE-A ÎNFLORI

Uite vreau să înfloresc gardianul nu mă lasă mă rog nu e omenesc îngerii-s de altă clasă
Gardianul nu mă lasă după gratii stau golanii eu fiind cu trapa trasă îl distrez şi fac toţi banii
După gratii stau golanii mă rog nu e omenesc să-mi găsesc aicea fanii uite vreau să înfloresc
Gardianului nu-i pasă îmi dă liber după-masă
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA RÂSULUI ÎN DOI PERI

Satyricon Satyricon Satyricon To tu-i demn de râs Dimineaţa la prânz şi seara Căci noaptea te priveşti în o glindă cu maximă ironie Iar tu mă der bedeule Nu mă laşi în pace nici măcar o secundă Taman aici în abisul somnu lui De ce naiba mă tot împingi spre cer Nu vezi că am mâinile bătătorite de flăcări Şi în avanpremieră gura blocată de replicile isterice ale morţii Ha-ha-ha
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

MELACOLIE ȘI REVOLUȚIE

Aruncați poemele la câini ca pe-o inimă însângerată dar spălați-vă pe mâini dacă ele încep să bată
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

PESCUIND STELELE DE ALTĂDATĂ

Ce dur e îngerul madam nici milă de la el nu am că toată noaptea te păzește și eu mă zbat ca și un pește
De cine naiba te păzește iubirea parcă-i fără margini
  dar sigur fără de nădejde am mâzgâlit a-nopții pagini
Iubirea cică-i fără margini că toată noapea te păzește ajuns-a cerul în paragini  când mă zbat ca și un pește
Ce dur e  îngerul madam aduce zorii iar la geam
Costel Zăgan, CEZEISME II

GEOGRAFIA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE

Subiectul zilei: geografie15 iunie 1875: s-a înfiinţat Societatea de Geografie la Bucureşti Geografia abisului personalÎn zadar
am găsit
toate
punctele cardinale
ale
singurătăţii Sânii tăi
iubito
iar
(m-)au înnebunit
spre nord poezie de 

EREZIA MORȚII

Mai ales moartea trebuie sărbătorită Ea rugăciunea supremă În sfârșit nu mai e ste niciun dubiu Este ultima cale Ca să zic așa Regală din toate punctele de ve dere Moartea nu-i un joc de zaruri E cer titudinea absolută Altă opțiune nu mai există Am murit sparge tiparul existenței Nimic mai mult În sfârșit totul este egal cu zero Zero absolut
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ARBORE GENEALOGIC INSTANT

Eminescu-i tatăl meu
biblioteca-i însă mama
și mai am un Dumnezeu
de care să țineți seama

Biblioteca-i însă mama
frații mei sunt scriitorii
și dacă m-apucă teama
citesc și m-apucă zorii

Frații mei sunt scriitorii
cât mai am un Dumnezeu
scriu și curge apa morii
Eminescu-i tatăl meu

Biblioteca-i însă mama
ce șoptește sama sama

Costel Zăgan, CEZEISME II

REZERVAȚIA DE OAMENI

Iar îmi vine ca să urlu să-mi iau viața la mișto să le-arăt zeilor curu dacă n-am vai încotro
Îmi iau viața la mișto prezentul râde-n trecut n-ați văzut un zeu maro hibernează iar sub scut
Prezentul râde-n trecut să le-arăt zeilor curu altceva zău n-ai putut iar îmi vine ca să urlu
Să-mi iau viața la mișto ca un zeu de dincolo
Costel Zăgan, CEZEISME II

POEZIA LA NOMINATIV

Eminescu n-a murit Eminescu-i printre noi poezia de la infinit iată vine ca un roi
Eminescu-i prntre noi zău stuparul absolut cerul ca un car de boi răstoarnă totul în stup
Păi stuparul absolut poezia de la  infinit o răstoarnă în sărut Eminescu n-a murit
Eminescu-i printre noi mierea zilelor de-apoi
Costel Zăgan, CEZEISME II

EMPATIE

Turnătorul e de treabă te trezește și te-ntreabă de ce-i țărișoara slabă
Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

EREZIA MATEMATICII

Probabil Femeia-i cea mai delicată pro blemă Și aceasta o știe orice bărbat Ori cât de prost matematician ar fi De pildă te poți îndrăgosti și-a n-a oară  De aceeași funcție Și-ajungi în patul singurătății De geaba încerci să fugi Scriind incendiare scrisori de dragoste De fapt adevăratele scrisori de dragoste nici nu ajung la desti nație Ard printre rânduri Și-n cenușă mai supraviețuiește un poem Să zicem și poate tăcerea limitrofă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

REDUCȚIA METAFORICĂ A TĂCERII

A(-)ți fura și din cuvinte asta cică-i poezie naiba să vă ia căci minte adevărul făr-s-o știe
Asta cică-i poezie scoate mugurii din noi fir-ar dorului să fie parcă e un car cu boi
Scoate mugurii din noi naiba să vă ia căci minte că dresează-un strat de flori însă fură din cuvinte
Pentru altă poezie numai dacă n-o să fie
Costel Zăgan, CEZEISME II

LETHE PLUS

Hai iubito mută-ți dorul hai iubito saltă raiul ca să pun și eu piciorul se ține steaua ca scaiul
Hai iubito saltă raiul dă-ți aripile-ntr-o parte să beau sufletul cu paiul ca să trec și peste moarte
Dă-ți aripile-ntr-o parte ca să pun și eu piciorul iadul mută-l mai departe hai iubito saltă dorul
Hai iubito saltă raiul iadul se ține ca scaiul
Costel Zăgan, CEZEISME II

DE ZIUA COPILULUI

Ioana Manolache Paradisul de negăsit
Costel Zăgan Am să fac o revoluţie
promiteam în copilărie
copil fără nicio soluţie
necunoscut de gradul o mie  Ce promiteam în copilărie a luat-o razna spre trecut
totul pare acum o nebunie
fără de sfârşit şi-nceput Am luat-o razna spre trecut
adolecent fără nicio soluţie
Doamne oare ce-au făcut
cu biata-mi revoluţie Geaba-am promis fir-ar să fie
veșnic să te-ascult copilărie Cezeisme II