Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2015

ARTILERIA FLORALĂ

Poezia mea e-o joacă deși trage iar cu tunul când nu știe ce să facă își dă foc să iasă fumul
Deși trage vai cu tunul nu omoară nicio muscă deși l-am văzut pe unul care țipă că-l tot mușcă
Nu omoară nicio muscă când nu știe ce să facă tăcerea parcă e-o cușcă poezia-i numai joacă
Chiar dacă trage cu tunul ca să înflorească prunul
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA DEȘERTULUI ALBASTRU

Deșertul mi-a invadat viața și casa Numai patul această oază a singurătății în doi Con trapunctează cu versurile lui de dragoste Lu na se pierde printre pernele norilor nimbus și cumulus Și totuși undeva pe metafora fierbinte a nisipului Dintr-o clepsidră burdușită cu speran țe de catifea Parcă îmi aud vocea Și-acum dragă cititorule adio intră și tu în paradisul lui Dio
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CLEPSIDRA CU RUGĂCIUNI

Doamne Doamne ești acasă ai spus să bat și vei deschide deșertul lumii mă apasă deșertul Doamne din cuvinte
Ai spus să bat că vei deschide pustiul Doamne-i peste tot și morții vai nu-s în morminte e prea pustiu să mai suport
Pustiul Doamne-i peste tot deșertul lumii mă apasă și din genunchi te-nalți socot că Doamne totuși ești acasă
Ai spus să bat și vei deschide dar ceru-i vai tot din cuvinte
Costel Zăgan, CEZEISME II

28 MAI 2015 : debut, romanul cibernetic, DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan

EREZIA MARELUI SINGURATIC

Dumnezeu cheamă pe cei singuratici acasă Casa lor este singurătatea O casă numai ferestre O casă cu nenu măraţi ochi Aici locuieşte infinitul Aici se naşte veşnicia în fiecare clipă (Nu) daţi năvală Marele Singuratic este acasă Veniţi cu daruri şi muzică Marele Singuratic îşi sărbătoreşte zilele dragostei şi-ale morţii Pentru că Marele Singuratic moare-n fiecare zi Al lui este paradisul pierdut
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA FRUMUSEŢII

Ca de fiecare dată frumuseţea mă trăzneşte Şi-atunci ard până la capătul sufletului Nici chiar tu nu mă poţi opri iubito Incendiul frumuseţii face totul scrum  Realitatea şi irealitatea se aprind una de la alta Simt cum arde totul Şi-abia ţi-am zărit mugurul de taină Urc în flăcări spre tine
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEM DE ECHILIBRU

Totuşi
cine-i
prea sus

Sau
cine-i
prea
jos

Poate

numai omul
e
la
locul lui

Lângă
Dumnezeu

Costel Zăgan, Ode gingaşe

SEISM FLORAL

Salcâmul fuge vai spre alb cu floarea iată în proţap de inimă n-ai cum să scapi că-ţi dă bătăi iarăşi de cap
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

FALIMENTUL ISTORIEI

Istoria domnilor este o caricatură
Însuşi Dumnezeu iată-l şomer
să tac dracului totuşi din gură
îmi zic sprijinindu-mă de cer

Însuşi Dumnezeu dacă-i şomer
dracul l-a pus să-şi vândă raiul
ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper
să nu se mai ţină de noi ca scaiul

Dracul m-a pus să visez raiul
cum aş putea să tac din gură
când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul
şi-nţeleg că totu-i o caricatură

Şi chiar Dumnezeu, ultimul şomer
şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA SOARELUI NEGRU

Cum să-ţi cucereşti umbra ca pe propriul Everest Cu toate că singurătate îţi dă ghes de la prima oră Renunţi la soarele cel negru al melancoliei exact înaintea iluminării finale Tragi şi ultimul pod al cetăţii interioare Şi nu  regreţi decât viitorul Chiar dacă nu te-ajută  cu nimic Îţi laşi sufletul să fluture ca un steag Pe un câmp de luptă minat de luceferi Pe ceilalţi sinucigaşi îi admiri cu reticenţă Sfârşitul nu încoronează nimic
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA GALAXIEI VIRTUALE

Arta ca stare de levitaţie pur şi simplu Iar poetul Poetul s-a spălat cu moartea pe mâini Urma să scrie alt poem de dragoste Viitorul  totuşi nu pleacă de la noi Deşi România a  ajuns la fundul său Se pare că Dumnezeu  ne-a întors spatele Din pământ curg lacrimi din zori şi până noaptea târziu Ţăranii se înalţă la ceruri  ca nişte baloane de săpun
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA TALCIOCULUI COTIDIAN

Vând stampe timbre maşini din epoca de piatră sau de aur păpuşi ceasuri embleme masonice  vederi din diferite locuri şi timpuri sculpturi  din piatră bronz şi aur abţibilduri bilete de dragoste de autobuz de tren de avion sau de rachetă intercontinentală bancnote cecuri carduri chei sticle coca-cola lame de ras cartele de masă de pat sau de purcel diplome de orice clasă inclusiv clasa întâi sticluţe de rachiu parfum sau lapte de cuc ambalaje umane şerveţele cu Anul Nou chiştoace chibrituri şi nuduri Mă rog la liber  Vând Homo Sapiens Fiat poesis pereat mundus
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II




ATMOSFERĂ ÎNCĂRCATĂ DE FULGERE

De când te fut s-a-ntunecat furtuna poartă norii ca pe mingi din cap până-n picioare doar bărbat şi Tu cu mine Doamne împingi
Furtuna poartă norii ca pe mingi se contopeşte cerul cu pământul şi când iubire mă atingi izbucneşte-n flacără cuvântul
Se contopeşte cerul cu pământul din cap până-n picioare doar bărbat eternul feminin n-aşteaptă rândul de când te fut s-a-ntunecat
Furtuna poartă norii ca pe mingi şi tu cu iadul către rai mă-mpingi
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA CAPODOPEREI DE TREI PARALE

Vreau să tac Să aud cine mă ur mează Vecinul meu Dumnezeu Geneză cotidiană filtrată de sto macul vântului Hermeneutica tă cerii de la celălalt capăt al nopţii Mama mea biblioteca mă alăptea ză non stop Însă arât ca un ţâr de bibliotecă evident Cine citeşte este de neînvins  Citesc deci exist Iată soluţia Ritmul poeziei să-l urmeze  pe Dumnezeu
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

FOTOPOEM DE APRINS FOCUL AMINTIRII

Ioana Manolache Poem de-aprins focul amintirii
Costel Zăgan
Oriunde-ai fi
tăcere
spune-mi
cu buzele tale mute
că depărtarea e o iluzie
Că primăvara şi-a uitat schiurile acasă
Că de pe muntele acesta
spune-i tu numele
A fi sincer înseamnă a iubi viaţa
ODE GINGAŞE

EREZIA MUNCII IMAGINARE

Munca a creat întâia maimuţă Restul au făcut oamenii politici Producţia şi timpul liber Violenţă sărăcie şi ignoran ţă Capital euro versus dolar Ciocănitoa rea civilizaţiilor Al şaptelea val şi moartea  supraomului Eradicarea maimuţei cu chip inuman Patronul în sus patronul pe jos Mun ca musculară şi groapa de gunoi a istoriei Valoare adăugată pe sub mână  Inventarea trecutului Hai să ne accelerăm Îngeri şomeri Futurologia ei de normalitate
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II