Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2015

PRIMĂVARA CA AUTOPORTRET ÎN VERDE

Primăvară de cleştar mi-ai pus sufletul pe jar
Cum se-nalţă soarele cântă iar izvoarele
Cântă ca nebunele înroşindu-şi strunele
Cântă vai până la verde sufletul de mi se pierde
Cucul cântă ca o floare înfloreşte şi ne doare
Cade-o barză pe hârtie şi cu primăvara scrie
De se-nchină frate cioara c-a înmugurit vioara
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

DANSATI

DANSATI! SARBATORITI!Nicoleta IONIŢĂ
“Dansul este singura artă în care noi înşine suntem materia din care este realizată”.(Ted Shawn)
“Dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt”. (Mata Hari)
“Dansul este muzica mişcării”. (Costel Zagan)
Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări tribale etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a păstrat, decantat și abstractizat, până în zilele noastre.
În Grecia antică, dansul făcea parte dintre disciplinele fundamentale ale educației, considerat eficient pentru sădirea, menținerea și întărirea sentimentelor de solidaritate socială. În acest scop, se practicau dansuri războinice (pirice), pacifice (emelii), de cules al viilor (epilenice) etc.
În Roma antică, exista dansul ritual saltatio, cu funcții invocatoare, dar acesta a degenerat odată cu decăderea Imperiului Roman.
În …

EREZIA NESFÂRŞITĂ A IUBIRII

Dimineaţa se deschide ca un clopot  îndrăgostit Limba atinge infinitul În tre două bătăi inima rupe cântecul  sângelui în do major Te iubesc Doam ne urlă casa din rărunchi Mâinile pipă ie nemărginirea Albul întunecat saltă ce rul dincolo de stele În braţele îngerilor hainele ard muzical Ca o flacără noaptea înghite iar totul
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA DE-A TRĂI

M-am născut am trăit am murit Roman roman pe care l-am scris cu sângele meu Cu viaţa mea cu moartea mea De aici în colo încep comentariile De ce m-am născut de ce-am trăit de ce-am murit V-aş spune  eu câte ceva din toate Însă nici eu nu ştiu ce nu ştiţi Pentru că restul nu-i tăcere Ci zgomot şi furie De ce s-a născut de ce-a trăit de ce-a murit Nemuritorul naibii
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EXERCIŢIU DE BLESTEM

Să nu mai ard produc cenuşă
să nu te bat la cap că nu e uşă

Să nu scot gheara nu-s pisică
să dau din coate când mi-e frică

S-arunc aureola asta-i frunte
să merg odată dacă-s munte

Şi iarba-i iarbă nu hârtie
să o cosesc fir-ar să fie

Costel Zăgan, Interludiu

DEDUBLAREA FOCULUI

Ți-ating imaginara carne şi trupul parcă se aprinde şi iată focul mă adoarme să te iubesc printre cuvinte
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ATMOSFERĂ ÎNCĂRCATĂ CU FULGERE

De când te fut s-a-ntunecat furtuna poartă norii ca pe mingi din cap până-n picioare doar bărbat doar tu cu mine doamnă împingi
Furtuna poartă norii ca pe mingi se contopeşte cerul cu pământul şi dacă dragoste m-atingi izbucneşte-n flacări iar cuvântul
Se contopeşte cerul cu pământul din cap până-n picioare doar bărbat eternul feminin aşteaptă rândul de când te fut cât s-a întunecat
Furtuna poartă norii ca pe mingi şi tu cu iadul către rai mă-mpingi
Costel Zăgan, CEZEISME II

FĂRĂ ÎNGER DE PAZĂ

Ce
poate
face

Un
om
singur

Într-o
casă
singură

Te-ntreb
pe
Tine

Doamne

Singurătatea
absolută

Din
păcate

Nici
Tu

N-ai
înger
de
pază


Costel Zăgan, POEME INFRACŢIONALE


BLESTEMUL LUI EINSTEIN

În fugă am trecut prin moarte în fugă am trecut prin viaţă şi Doamne extrem de departe e masca mea de-a mea faţă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ZBOR DEASUPRA MEA

Singurătatea mă ridică singurătatea mă omoară dă-mi moarte una mică să fie viaţa mai uşoară
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DUMNEZEU LA POST RESTANT

Iubito nici bine n-ai deschis ochii frumuseţii Şi mi-ai epuizat dex-ul melancoliei Teama de-a fi ce bucu rie Doamne ce bucurie După o vre me însă captiv într-un poem adorm  între două pagini virgine Geneza şi Apocalipsa
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

FOTOCITAT CZ

Comentariu publicat de Aurelia-AlbAtros

Nici bine ochii n-am deschis
singurătatea mă izbeşte-n faţă
şi-abia ieşit din paradis
o altă amintire mă răsfaţă

    Costel Zăgan

DESPRE PROSTIE

111 Citate despre ProstieAdună toţi proştii de partea ta şi poţi fi ales în orice poziţie. Frank DaneÎn lume sunt mai mulţi proşti decât oameni. Heinrich HeineNimic nu e mai rău decât prostia agresivă. Johann Wolfgang von GoetheUn nerod pune mai multe întrebări decât poate da răspunsuri un înţelept. Jonathan SwiftNimeni nu e mai tâmpit decât un om învăţat, dacă îl determini să lase baltă ceea ce a învăţat. Will RogersCine se retrage din faţa prostiei, devine avangarda acesteia. Valeriu ButulescuCând prostia va primi aripi, se va întuneca cerul. Valeriu ButulescuSă nu te crezi prostul satului, nu e modest. Valeriu ButulescuProstia este eternă şi invincibilă. Alexandru PaleologuProstia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei. Emil CioranProştii mor, dar prostia rămâne. Ion Luca CaragialeNu poţi prosti cu vorba o pisica aşa cum poti prosti un câine. Jerome Klapka JeromeProstul cel mai prost e prostul alterat de filosofie. Lucian BlagaNumai prostia poate să n-aibă intermitenţe. Grigo…

EREZIA CÂNTECULUI DE PRIVIGHETOARE

Istoria râde iar de noi Ce-s cu planurile astea de doi bani pen tru o viaţă de om Când cel mai bun prieten e gratuit dar lipseşte şi din programa şcolară Uneori îl poţi găsi o dată-n piaţă Iar tu nu vrei să rişti Şi mai eşti dotat şi cu ochelari de cal pe deasupra Treaba-i foarte limpede Roua cântecului tău privighetoare din nou îmi va pune sufletul pe jar 
Costel Zăgan, EREZII DE-0 CLIPĂ II

NELINIŞTE DE VORONEŢ

Ştefan cel Mare nu-i mort
prieteni Măria Sa doarme
sub cerul ca o foaie de cort
faceţi copii strategici nu arme
Prieteni Măria Sa doarme
somnul i-l veghează poporul
şi greierii doar dau alarme
a venit în fine viitorul
Somnul i-l veghează poporul
sub cerul ca o foaie de cort
parcă ne şopteşte dorul
Ştefan ce Mare nu-i mort
Prieteni Măria Sa doarme
nu mai zăngăniţi din arme
Costel Zăgan

TEMPLUL TĂCERII

Nici bine ochii n-am deschis singurătatea mă izbeşte-n faţă şi-abia ieşit din paradis o altă amintire mă răsfaţă
Singurătatea mă izbeşte-n faţă nimic cu nimeni se-ntâlneşte mă nasc în fiecare dimineaţă cum apa domnilor din peşte
Nimic cu nimeni se-ntâlneşte zău abia ieşit din paradis văd că nimic nu-i omeneşte deşi nici ochii n-am deschis
Singurătatea mă izbeşte-n faţă că numai ea doar mă dezvaţă
Costel Zăgan, CEZEISME II

CĂDEREA ÎN LUME

Nici bine uşa n-a deschis singurătatea l-a izbit în faţă şi-abia scăpat de paradis pe fugă omul intră-n viaţă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EREZIA COMEDIEI UMANE ÎN DOI

Doamnelor şi domnilor nu vă supăraţi Sunt cobaiul de serviciu al comediei umane Am mâinile legate de instinctul supravieţuirii în  doi Zâmbiţi nu servesc mai multe femei nici  la pachet Ard de unul singur şi-n doi Cu toa te că fumul rugurilor vecine îmi invadează  dis-de-dimineaţa ograda vieţii Doamne nu te supăra că-n fiecare noapte rugul dragostei mele iar îţi orbeşte îngerii
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II  

INFORMATORUL LUI DUMNEZEU

Câte ouă n-a ouat astăzi găina cât lapte n-a dat să zicem o vacă unde dispare noaptea lumina şi ce mă fac totuşi eu dacă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

SĂ-L CITIM !

Sărbătoare: Aniversarea lui Charles Baudelaire Revendicare Nu-l cer
decât pe Baudelaire
restul se ştie
că-i poezie Costel Zăgan,  Axiomele lui Don Quijote (8 aprilie 2015)

CATRENUL FRUMUSEŢII ÎN DOI

Câte lacrimi mai sunt până acasă atâtea stele până la tine frumoaso nici de singurătate nu-mi mai pasă aceeaşi iubire pentru tine am ars-o
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

EPISTOLA LUI ŞTEFAN CEL MARE

Pentr-un blid vai de merinde  ţara astăzi iar se vinde  Pentr-un boţ de mămăligă  din mormânt Ştefan ne strigă  Moldoveni de peste tot  să le-o dăm iar peste bot  Că tot cară şi iar cară  de ne-au făcut de ocară  Că ne-au scos vai la mezat  şi-al copiilor scuipat  Şi ne-ar vinde de-ar putea  şi roua de la cişmea  Ca toamna când s-o culeagă  zădărnicia-i întreagă  Ca puful de păpădie  tot mai cald o să ne fie  Cât o fi iarna de lungă brânza lunii să ne-ajungă  Şi-o să vină primăvara  când o face brânză cioara  Şi ne-o da miere cioroiul  hai pe cai tătari şi roiul   Costel Zăgan

EREZIA DRAGOSTEI PERMANENTE

Numai dragostea învinge Restu-s cuvinte doamnelor şi domnilor Dis cursul îndrăgostit substituie cu brio atât acţiunea cât şi pe protagonişti Din păcate dragostea-i tot mai ver bală Aveau dreptate Shakespeare şi Ţaţa Maria Băiete dacă-ai intrat în ritm Dă-i bătaie Nu te uita după stele Dacă vrei să-ajungi iar în rai
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ZORI DE ZI

Manifestul de rouă împarte totul în două unul stă deasupra altul îşi asumă culpa
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE