vineri, 2 ianuarie 2015

UN AUTOPORTRET MAGIC ȘI CAM ATÂT

Doamnelor și domnilor recunosc În bra
țele poeziei am ajuns băiat mare Apoi n
-am mai știut nimic De pildă nici cum poate
fi îngrășată o privighetoare numai cu razele
 lunii Nici cum să scot flăcări din vulcanul
inimii Fără să acopăr nicio lume imaginară
cu lava cuvintelor Totuși am descoperit un clo
pot ce cânta pe brânci Și cum sunt cam super
ficial N-am reținut decât rănile cele mai adânci

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INEFABILA EREZIE A EDUCAȚIEI

Nasc și la Moldova dascăli zău am văzut măcat unul înconjurat precum Socrate de invidia celor șapte minuni ale lumii moderne admiră și taci ...