sâmbătă, 31 ianuarie 2015

DIN RĂCOARE

Bagă patul în viteză
bagă noaptea-n frigider
dacă vrei s-o iei în freză
bagă dracii sus în cer

Bagă noaptea-n frigider
bagă ziua-n buzunar
n-am nimic însă nu cer
decât viaţa mea de-amar

Bagă ziua-n buzunar
dacă vrei s-o iei în freză
dacă eşti paznic de far
bagă patul în viteză

Bagă noaptea-n frigider
dă-le-o celor ce n-o cer

Costel Zăgan, CEZEISME II

CITATE CU ŞI DESPRE BIBLIOTECI

O bibliotecă este o uşă spre numeroase vieţi. de Sharon Creech
Cultura de consum macină, a mâncat o parte din lumea care trăia în biblioteci. Biblioteca era o manieră de evadare din real, nu erau ziare, televiziuni. Era coadă la brânză, la carne şi la biblioteci. de Mircea Dinescu
Bibliotecă: grădină de cărţi. de Costel Zăgan 
Fiecare lacrimă ascunde o bibliotecă de zădărnicii: citeşte-o! de Costel Zăgan
Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră ca ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu... de Jorge Luis Borges
Am iubit şcoala pentru că acolo era biblioteca. de Octav Bibere
Era plin de idei. Noaptea trecută, în bibliotecă, jefuise un mare scriitor. de Valeriu Butulescu 
Biblioteca este templul învăţăturii, iar învăţătura a eliberat mai mulţi oameni decât toate războaiele din istorie. de Carl Thomas Rowan
Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie. de Cicero
Biblioteca: altar, nu închisoare a cărţilor ar trebui să fie! de Costel Zăgan 

miercuri, 28 ianuarie 2015

RĂNILE MELE TE VISEAZĂ DRAGOSTE

Marea din noi ne izbeşte de stâncile înstelate
ale firmamentului Uneori câte-un vers însân
gerat atinge pământul Sunt ceea ce respir la
crimă şi surâs ochi şi petardă Timpul ne pune
în jurul gâtului interjecţii într-un vers Stea som
nambulă dansând în sonet Lumea-i la degetul 
tău cel mic dragoste

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Lumea-i la degetul tău cel mic dragoste,,
Fotografie de la Birnescu Luminita.

DESPRE METAFORĂ

Citate si Maxime - Metaforă

O metaforă este un cuvânt sau o expresie folosită impropriu.

Alister E. McGrath

Metafora este nesfârşitul unui drum camuflat în vremelnicia unei ţinte.

Costel Zăgan

Metafora vine să dea un corp concret unei impresii greu de exprimat.

Gastion Bachelard

O metaforă este un sistem simbolic care ne permite să înţelegem parţial o experienţă neobişnuită în termenii altor experienţe obişnuite.

Kyong Liong Kim

O metaforă este doar un şiretlic retoric pentru a stârni emoţiile audienţei.

Philip J. Mirowski

Metafora este o caricatură verbală.

Thomas Szasz

Metafora este podul dintre ceea ce ştim şi ceea ce am vrea să ştim.

Warren K. Wake


FOTOINVENTEME

"Implozia cerului a umplut pământul de flori: când culegem flori, suntem... în cer!" Costel Zăgan
Pictură: Margarete în vas japonez - Ion Theodorescu-Sion

·

APOCALIPSA-I DOAR SCÂNTEIA

Nu vă mai jucaţi cu focul
nu vă mai jucaţi cu versul
dacă vă arde norocul
n-o s-aprindeţi Universul

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

GLONŢUL SOMNAMBUL

Insomnia mă trezeşte
insomnia mă adoarme
apă parc-aş fi şi peşte
în pătuţul unei arme

Insomnia mă adorme
Doamne câte n-am făcut
glonţul florii o să sfarme
tot ce iau de la-nceput

Doamne câte n-am făcut
apă parc-aş fi nu peşte
între crimă şi sărut
insomnia mă trezeşte

Insomnia ce m-adorme
în camera unei arme

Costel Zăgan, CEZEISME II

DECOLARE SENTIMENTALĂ

Draga mea învăţătoare
e frumosă ca o floare
şi nu ştiu vai cum să fac
oleacă să o dezbrac

Să o văd măcar o clipă
cât îmi creşte o aripă
şi apoi pe loc să zboare
hăt dincolo de hotare

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

marți, 27 ianuarie 2015

EREZIE EREZIE

Cuvinte fără soţ aceasta o fi
poezia răni publice Unii dau cu 
copita alţii doar cu tăcerea Cad
pietre în loc de fructe S-or fi copt
Doamne munţii Moartea în schimb
trece prea repede Zi de naştere
fără sfârşit

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA CÂNTĂRII CÂNTĂRILOR

Dialog imprevizibil monolog al timpului
pierdut Tăcere ieşind din ţâţâni Cântec
amar ce-mi pui viaţa pe cântar Să-mi 
măsori fără ruşine Răul dac-o duce bine
Icoanele mării plutesc în ochii tăi dragoste
Parcă ai fi bărbat aşa de bine cunoşti 
eternul feminin O cântare a cântărilor
gândită cu epiderma
direct pe firmament

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

luni, 26 ianuarie 2015

EU SUNT PLUTONUL DE EXECUŢIE

Azi eu vă condamn la moarte
după caz poate la viaţă
unii să plece departe
alţii să rămână-n faţă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

duminică, 25 ianuarie 2015

POEŢII NOŞTRI : DESPRE MOARTE

Citate si Maxime - Moarte

Moartea este conditia sub care am fost nascuti.

A.F. Prevost

Moartea este un fenomen teribil, reprezentată pe plan individual, chit că e vorba de un milion de individualităţi sau de zeci de milioane de individualităţi.

Alexandru Paleologu

Moarte. A înceta brusc să păcătuieşti.

Ambrose Bierce

Moartea este un mister inexplicabil, a cărui experienţă zilnică ar părea că nu a convins pe nimeni.

Benjamin Constant

Moartea, această insomnie a... inexistenţei!

Costel Zăgan

Moartea este leacul vieţii.

Costel Zăgan

Moartea este o noapte furtunoasă şi un drum nou.

Emily Dickinson

Moartea nu e decât un fenomen, adică o aparenţă.

George Călinescu

Moartea este regele acestei lumi.

George Eliot

Moartea este ultima nuanţă a vieţii.

Georges-Louis Leclerc Buffon

Moartea e un abis, în care deşi ştim că trebuie să pătrundem cu toţii, de câte ori intră acolo cineva drag şi apropiat, în noi, cei rămaşi pe marginea prăpastiei, se sfâşie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raţionamentele se sfârşesc la acest mal şi-ţi vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credinţa, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur şi simplu poate să înnebunească la gândul nopţii veşnice.

Henryk Sienkiewicz

Moartea e tributul plătit vieţii.

Ioan Daniel Teompa

Moartea este promontoriul pe care se odihneşte pescăruşul din tine.

Ioan Gyuri Pascu

Moartea nu este un punct terminus, ci doar o joncţiune.

J. Charles Stern

Moartea este plata datoriei către specie.

Jean Lahor

Moartea este umbra care dă plasticitate vieţii.

Lucian Blaga

Moartea este un mod de a fi, pe care fiinţa umană şi-l asumă de îndată ce începe sa existe.

Martin Heidegger

Moartea este o treabă foarte mohorâtă şi plictisitoare. Sfatul meu este să nu aveţi nimic de-a face cu ea.

Maugham

Moartea este cea mai solidă şi profundă dintre spaime, impusă omului de ignoranţa sa.

Maurice Garcon

Moartea este capătul, nu însă scopul vieţii.

Michel de Montaigne

Moartea nu e o pedeapsă sau o răsplată, ci o lege structurală a lumii.

Mircea Florian

Moartea nu e o taina; e doar sfarsitul acelei taine mari, care e viata.

Nicolae Iorga

Moartea este singurul lucru, in zilele noastre, caruia nu-i poti supravietui.

Oscar Wilde

Moartea este tunelul de la capătul luminii.

Paul Carvel

Moartea nu este decât o schimbare veşnică.

Philip Freneau

Moartea înseamnă a-ţi schimba trupul, cum îşi schimbă actorul haina.

Plotin

Moartea este umbra noastra care se tine dupa noi sa ne soarba.

T. Arghezi

Moartea este un atentat continuu la adresa conştiinţei treze.

Tudor Arghezi

Moartea e suma tuturor renunţărilor.

Valeriu Stancu

Moartea este un scurt, dar teribil pas între timp şi veşnicie.

Walter Scott

Moartea nu este decât trecerea noastră de la timp la eternitate.

William Penn

Moartea este o datorie pe care fiecare nu o poate plăti decât o singură dată.

William Shakespeare

EREZIA CAPITALULUI DE KARL MARX

Sunt bogat N-am nimic ce nu-ţi aparţine
Sărăcia-i cea mai scumpă proprietate a
cum şi-n vecii vecilor Generos aş ceda-o
cu prima ocazie Însă ţi-ai găsit Şi ea mă iu
beşte ca pe ochii din cap pardon din capi
tal Dacă ai n-ai Dacă nu da Metafizică de
doi bani Cucurigu boieri mari

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIE ILIZIBILĂ

Fiecare organ cu singurătatea lui
intrinsecă Altfel nici că poţi să zici
zero unu zero unu zero unu zero
Nu-i nimeni nici aici nici mai depar
te Nu citeşti nu exişti Nu scrii nu poţi
Restul e critică pur şi simplu
literară

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

PROBA EVERESTULUI

Ce-o mai fi Doamne şi asta
să-ţi atingi sufletul cu ţeasta

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Costel Zăgan

Costel Zăgan: Domnilor, să punem mâna pe putere, cât mai putem s-o ţinem în mână!

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

UNIREA CA SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ

Sărbătoare: Ziua Unirii

Costel Zăgan

Hora unirii de unul singur

 

Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult
şi de-atunci limba română
plânge şi eu n-o ascult

Am cântat nu prea demult
hei deşteaptă-te române
iarba rea însă n-am smult
doar neghina îmi rămâne

Hei deşteaptă-te române
căci din nou limba română
în cuvinte mici apune
hai să dăm mână cu mână

Să cântăm de nu-i prea mult
taci şi tu că eu te-ascult

FOTOPOEM VIA CARMEN NICOLAE

Câinii tăcerii când latră
sufletul mă scrie în piatră
Costel Zăgan din Interludiu

·

joi, 22 ianuarie 2015

EREZIA EŞECULUI

Gingăşia nu poate fi cuantificată Se pare
că doar fericirea nu-ţi pândeşte patria 
Cum şi tu eşti infernul Şi nu crezi că-i a
glomeraţie Delicat de periculos amurg 
de fată mare Orchestra-i de lacrimi Ro
tunjimi lacrimogene Biografia iese la su
prafaţa paginii albe urlând sânge sânge
My job est failure

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CÂND ZĂPADA-I VERDE

Am Bahluiul la călcâi
Iaşul sus pe coastă
ce-aş mai bate un cui
direct în nevastă

Iaşu-i sus pe coastă
ea e hăt în vale
dulce-i o fereastră
să o spargi pe cale

Ea e hăt în vale
ce-aş mai bate-un cui
nevestei cu jale
cu Bahluiul la călcâi

Iaşu-i sus pe coastă
ehei sub nevastă

Costel Zăgan, CEZEISME II

ODE GINGAŞE VIA IOANA MANOLACHE

Dianei când e albastră
de Costel Zăgan
Ai fost
născută
pentru
cuvinte

Şi-ai
ratat
Cele
mai
frumoase
poeme
din
Univers
(Mai
păstrez
pentru
final
un
vers)
Ai
dezbrăcat
realitatea
Până
ai
ajuns
Vorba
poetului
La
esenţa trandafirie
a
lucrului
în
sine
Şi
nici
aşa
n-a fost
bine
Nemulţumită
Te-ai
apucat

pictezi
îngeri
Direct
pe
bolta albastră
Când
ai
ajuns
la
Dumnezeu
Te-ai
oprit
Tată
Asta-i
mama
noastră
( Ode gingaşe )
Picura, Dorina Costraş
 
·

LIMBA LUI DUMNEZEU

Precum Eminescu eşti
frate Grigore Vieru
stâlp al slovei româneşti
loc pe unde vine cerul

Frate Grigore Vieru
limba-i mult mai dulce
dacă spune adevărul
neamul ni-i pe cruce

Limba-i mult mai dulce
stâlp al lacrimei cereşti
loc de unde moartea fuge
precum Eminescu eşti

Frate Grigore Vieru
mama naşte adevărul

Costel Zăgan, CEZEISME II

miercuri, 21 ianuarie 2015

EREZIE FOLCLORICĂ

Poezia face totul mai ritmat Însă
doar copilăria-i mai aproape
  de cer Hai să-ţi ghicesc patrie
în casa poporului Prea mulţi oameni
pur şi simplu Din nefericire adevărul 
fuge de tineri Lumină lacrimi diurne
Cât a suferit soarele ca să putem
creşte Haiduc Doamne pe facebook
Poate că arta nu-i decât cea mai demo
cratică formă a admiraţiei

Costel Zăgan , EREZII DE-O CLIPĂ II

FOTOINVENTEME


"Pe ruta copilărie-Dumnezeu şi retur, circulă numai îngerii, copiii şi poeţii.” Costel Zăgan
·

marți, 20 ianuarie 2015

DESPRE POEZIE, DESPRE MINE

Despre poezie

Costel Zăgan

Gradul zero al poeziei

Scriu frumoaso şi iată dovada
cerneala-i mai albă ca zăpada
Costel Zăgan. Distihuri rebele (14 decembrie 2014)

ARTA DE-A TRĂI

Învaţă să trăieşti
fără
profesor
E şansa
vieţii
tale
De repetat
repetă
numai
moartea şi nou-născuţii
Noi
ca
şi firul de iarbă
Cu toate

ne doare
Avem
rădăcinile în iad
Şi
verdele
gata
de
catapultare
Costel Zăgan ,POEME DE-APRINS FOCUL

EREZIA NAŞTERII

În fiecare om oceanul se caută pe sine Numai
eu tac despre toamnă Tu despre ce taci frumoa
so Să privim primăvara în adâncul ochilor Fabula
condiţiei umane niciun animal nu-i  mai breaz 
decât politica Doamne jungla a ajuns şi-n cer
Urmează totul cântă chiar dacă nu-şi dă seama
Ce repede ne uităm Ceilalţi nu-s infernul propus
Acasă în viitor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

luni, 19 ianuarie 2015

SPĂRGĂTORUL DE OGLINZI

Tinereţea cine s-o măsoare
Doamne când am fost copil
dacă firmamentu-i la picioare
ba-n decembrie ba-n april

Doamne când am fost copil
parcă nici nu m-am născut
primul tău cuvânt tăcere zi-l
astăzi nu mă apără vreun scut

Parcă nici nu m-am născut
iată firmamentu-i la picioare
unde-i totuşi primul meu sărut
tinereţea cine să-mi măsoare

Doamne ce copil am fost
de ştiu moartea pe de rost


Costel Zăgan, CEZEISME II


MI-AM RATAT ŞI ZIUA DE NAŞTERE

Mama mi-a dat o oglindă
să-mblânzesc lumea cu ea
şi de-atunci aşteaptă-n tindă
doar copilăria mea

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

duminică, 18 ianuarie 2015

AUTOPORTRET CONDIŢIA UMANĂ

Privesc în oglindă ca-ntr-o rană

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE

Poezia-i arborele meu genealogic De pildă
azi îmi este bunic un epitet ceva mai zurliu
Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc
Marea Neagră Pe valurile căreia am şi scris
ultimul poem de dragoste La prima oră ies
din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile
foarte bine puse la punct Cafeaua pare să
dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre
colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii 
de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu
reşti-constanţa şi retur Finis coronat hopus
Bădiţă Mihai

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
 

PÂRTIA ASTRALĂ

Vai în ceruri o să cadă
omul nostru de zăpadă

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

REMIZĂ PRIN POEZIE

Eminescu ori Zăgan
matematică de baltă
unul pare-a fi golan
altu-n lumea aialaltă

Matematică de baltă
geniu parcă şi lichea
unul o gândire înaltă
altul din nou la podea

Geniu parcă şi lichea
unul dacă-i un golan
altu-i însurat c-o stea
Eminescu ori Zăgan

Matematică de baltă
şi în una şi-n cealaltă

Costel Zăgan, CEZEISME II

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

BIBLIOTECA VESELĂ

Deschid cartea şi lumea-i gata să zâmbească
doamnelor şi domnilor iarăşi se caută o mască

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

ANGEL OF SNOW - lyrics Costel Zăgan

DINCOLO DE SUBLIM

Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbuşim

Costel Zăgan,UNIVERSURI PARALELE

FIIND EMINESCU

Fiind poet tăceri cutreieram
şi mă opream ades lângă cuvânt
şi tâmpla mi-o apropiam
la blânda batere de vânt

Şi mă opream ades lângă cuvânt
ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
de-şi risipea mireasma teiul sfânt
părea că totuşi nu trăiesc degeaba

Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba
eu tâmpla mi-o apropiam
lumina lunii o căram cu roaba
fiind poet tăceri cutreieram

Şi mă opream ades lângă cuvânt
iluminat de teiul vechi şi sfânt

Costel Zăgan, CEZEISME, 2005


vineri, 16 ianuarie 2015

DEMOCRATIZAREA SCRIITURII UNIVERSALE

Toată lumea (trebuie să) scrie De la cel
cu ţâţa-n gură până la ce ce n-a primit
ultima pensie Cu talent şi mai cu seamă
fără niciun fel de protecţie antiseismică
Se scrie de Doamne-ajută sau în dorul
lelii Parachiva Se scrie îngereşte ori de-al
dracului să vă ia Se scrie pur şi simplu că
nu este altceva mai bun de făcut Eu doar tac
în scris mă rog Însă nimeni nu mă crede Şi-mi
piaptănă blana sintetică numai cu păduchii lor di
gitali Eu torc foarte cuminte Virtual îmi merge
bine Salve (Asta-i în latină Că limba mea-i
monument UNICEF şi n-am voie s-o folosesc
la vorbit) 
Un biet ţăran limbist get-beget
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

joi, 15 ianuarie 2015

NE ÎNARMĂM CU EMINESCU (II)

Eminescu-i bombă nucleară
România o explozie în lanţ
şi avem un singur dor la ţară
nu mai vrem politică ci danţ

România-i o explozie în lanţ
ce poeţi suntem din tată-n fiu
a căzut maşina timpului în şanţ
hai s-o ridicăm cât nu-i târziu

Ce poeţi suntem din tată-n fiu
că avem un singur dor la ţară
altă Românie poate nu mai ştiu
Eminescu-i bombă nucleară

Dacă România o s-adoarmă
El el va fi semnalul de alarmă

Costel Zăgan, CEZEISME II

NE ÎNARMĂM CU EMINESCU

Eminescu-i bomba nucleară
România-i o explozie în lanţ
păi avem un singur dor la ţară
nu mai vrem politică ci danţ

România-i o explozie în lanţ
ce poeţi sunteţi din tată-n fiu
a căzut maşina timpului în şanţ
hai să ne iubim cât nu-i târziu

Ce poeţi sunteţi din tată-n fiu
şi aveţi un singur dor şi-o ţară
altă Românie Doamne nu mai ştiu
asta-i bomba noastră nucleară

Dacă poezia o să vă adoarmă
Eminescu-i cea mai tandră armă

Costel Zăgan, CEZEISME II

miercuri, 14 ianuarie 2015

Ca o rană viaţa de Costel Zăgan

Ca o rană viaţa de Costel Zăgan: În/anul/108/după/Eminescu/Am/bătut/la/porţile/cerului/Şi/drept/răspuns/Mi/s-a/dat/un/nor/Ca/o/foaie/albă/de/hârtie/Acesta/e sufletul/tău/Mi/s-a spus/Iar/sângele/a-nceput/să/mă scrie

CARTEA CERULUI E FERFENIŢĂ

Ghinişor antishakespeare
deschizi ochii sau cartea
mâna-ţi pare-un trandafir
dacă eludează hai moartea

Deschizi ochii sau cartea
universul cică se reduce
şi-ţi rămâne zău partea
umbra soarelui pe cruce

Universul cică se reduce
mâna care este trandafir
infinit Doamne de dulce
ghinişor antishakespeare

Deschizi ochii dar şi cartea
şi-o tuleşte-n ceruri moartea

Costel Zăgan, CEZEISME II

LUNECÂND PE IARNĂ

Subiectul zilei: schi

Costel Zăgan

Poem de-aprins focul amintirii

Oriunde-ai fi
tăcere
spune-mi
cu buzele tale mute
că depărtarea e o iluzie
Că primăvara şi-a uitat schiurile acasă
Că de pe muntele acesta
spune-i tu numele
A fi sincer înseamnă a iubi viaţa
Costel Zăgan, Poeme de-aprins noaptea (1979)

marți, 13 ianuarie 2015

DON JUAN DE MOLDOVA

Ah ce pizdă dulce ai
parcă-i gura cea de rai
intru-n ea precum un munte
dragostea de tot m-ascunde

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

EMINESCU REDIVIVUS

Cerul parcă s-a dechis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână

Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă ne doare

Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis

Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină

Costel Zăgan, CEZEISME II

RUGA POETULUI

Mâinile se roagă mângâind
sărutul caută îngeri sub piele
firmamentu-i doar un cuvânt
palmele zboară printre stele

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

EREZIE CU SENS GIRATORIU

Nu vă grăbiți Inefabilul este prins în
capcana lucrurilor Poetu-l stârnește 
doar vers cu vers Cu pieptul tatuat cu
stele cerul înaintează spre pământ
Figurile de stil acoperă cât de cât vir
tuale căi de acces spre lumea cealaltă
Ultimul poem albatros iminent mă la
să cu gura căscată Și totuși a cui e liniș
tea ce stă ca un nod în gâtul acestei
prăpăstii

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

duminică, 11 ianuarie 2015

DRAGOSTEA-I PÂNĂ LA CER

De te plimbi pe bulevard
simt cum plopii parcă ard
și asfaltul brusc fierbinte
se topește hăt înainte

Și mergând așa pe valuri
culegi stele de pe maluri
când se uită toți la tine
parcă ești roi de albine

Înțepi cerul vai cu sânii
la-nceputul săptămânii
și pe joi și poate miercuri
pământul crapă la cercuri

Și toți îngerii se-adună
să-mi arate că ești bună

Costel Zăgan, CEZEISME II

DIN OGRADA VECINĂ : CONFLUENȚE LIRICE

TEXTELE ANULUI 2014

dreapta & stânga proletară. a patra dimensiune (proiect de sonată pentru orchestră simfonică)

Postat de DANIEL VORONA în August 11, 2014

dreapta & stânga proletară. a patra dimensiune
(proiect de sonată pentru orchestră simfonică)
“Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să
adauge staturii sale un cot?“(Luca 12, 25)
:în limba cailor fuga unui cal se numeşte alergare
de obicei calul cal (cu umbra sa cu tot) se sprijină
pe toate cele patru picioare
(două pe partea stângă şi amară
două pe partea dreaptă şi clară )
al doilea proletar zice:
apă care doarme ca un borfaş în propria capcană ca-ntr-un pod
în pat cu Dumnezeu
ca-ntr-un canal ca-ntr-un tren în gara de nord aşa simt şi sunt eu
Iisus Singuraticul
Deasupra lumii,
Crucea purtând perpetua răstignire,
Dovada inepuizabilei conştiinţe
Care se cere sacrificată.
Ecou revenind cosmic
În repetabila scriere
A păcatelor plătite
Doar în solitudine.
Unică plutire
Dincolo de perena mulţime
Care vrea mai mult,
Dovezile sângelui,
Strigătul
Şi nu
Sensul privirii.
Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire
Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
aşteaptă impiegatul să schimbe macazul. Întorc
privirea spre origini-înainte să-mi asigur zborul
pe şine. Colind vagon cu vagon să-mi ajung gara
în care mai adaug unul. Curat să fie. Doar o canapea,
o masă şi o bibliotecă plină de cărţi
cu pagini goale
să le pot umple cu trăirea.
Sufletul. 

ÎN FINE

Nu mai am loc nici de mine

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

CA LA PIAŢĂ Din caratele prostiei trăiesc domnilor o mie... (Citat de Costel Zagan despre Poezie)

CA LA PIAŢĂ Din caratele prostiei trăiesc domnilor o mie... (Citat de Costel Zagan despre Poezie)

sâmbătă, 10 ianuarie 2015

EUFONIE PARADOXALA SONG Arash Ft Helena Broken Angel

EREZIA ADEVĂRULUI

Poet pentru o singură tăcere Moartea în 
picioarele goale Ai făcut din rai bici pen
tru domnișoarele de onoare ale melanco
liei Poate evadează una pe pământ Poet
cu dureri atavice ca și limitrofele fete mai
mari Decât ce se vede nu se poate  În sfâr
șit femeia se dezbracă de sine rănindu-te

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CĂDEREA ÎN AMINTIRE

Pași de lacrimi iarăși fac
și-am să cad din puț în lac
din copilăria mea
cad precum din cer o stea

Costel Zădan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

duminică, 4 ianuarie 2015

FOTOINVENTEME VIA VIOREL VASILE

"Suflet: locaţia terestră a lui Dumnezeu."

POEM SUSPENDAT

Cititorul iar mă-ntreabă
de ce-i poezia slabă
eu privindu-l dintr-o carte
îi răspund că e pe moarte

Însă morții nu-i convine
și în brațe n-o mai ține
și mi-o dă pe dată mie
să o scriu iar pe hârtie

Costel Zăgan, CEZEISME 1/2

ODĂ PREAGINGAȘĂ

Cum adică

Se-ntreabă
poetul

Trântindu-i
în
cap
(i)realității

Un
NU afectiv

Cum
adică

Uite-așa

Măi
puțică

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

LA ÎNĂLȚIME

Subiectul zilei: înălţime

4 ianuarie 2010: în Dubai s-a inaugurat Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, având o înălţime de 828 m
Costel Zăgan

Politică înaltă

Depinde
Pe cine
ai
călcat
pe
bombeu
Pe
Diavol
sau
Pe
Bunul Dumnezeu
poezie de  din Poeme infracţionale (1 ianuarie 2009)

DINCOLO DE CAPĂTUL NOPȚII

Am ajuns ca îngerii
iar la zidul plângerii

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

EVOLUȚIE

Ay în fiecare iarnă
destinul mă toarnă
doar făcându-mi rost
de un an mai prost

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

NOAPTEA MEA DE NAȘTERE

Numai mie la-nceput de an
mi-e frică de Costel Zăgan

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

MAJUSCULA TĂCERII

Plânge patul râde steaua
râde cerul plânge neaua
cică mi-am găsit beleaua

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

ÎNGERI MUTANȚI

Cu lacrima ne măsori
și depărtarea și firile
copilărie de câte ori
furatu-ne-ai amintirile

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ÎNGERUL COPILĂRIEI

Cu lacrima te-ndepărtezi
copilărie ochi de aur
câmpia ta cu ochii verzi
o paște timpul ca un taur

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE 

vineri, 2 ianuarie 2015

O CARTE-EVENIMENT!

EVENIMENT CULTURAL : Poeți botoșăneni de azi


„Poeţi botoşăneni de azi”. Un volum semnat de poetul dărăbănean Victor Teişanu

Cartea "Poeţi botoşăneni de azi" scrisă de poetul dărăbănean Victor Teişanu, este o exegeză privind poezia contemporană din zona Botoşanilor. Lucrarea reuneşte 28 de recenzii dedicate unor poeţi contemporani reprezentativi, care s-au născut sau care au trăit în Botoşani. Volumul a fost publicat de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani.
Autorul Victor Teişanu scrie în Prefaţa volumului: „Poeţi botăşăneni de azi":
"Ideea că pentru poezia scrisă în provincie există o limită valorică de nedepăşit ni s-a părut întotdeauna dăunătoare. Ce ar împiedica un autor, care trăieşte departe de agitaţia centrului administrativ, să fie profund şi să găsească mereu, pe traseele existenţei sale poetice, formula de expresie adecvată ? Cu siguranţă, nimic. Stresul metropolitan, favorizînd modificări în sensibilitate şi diversificînd astfel aria temelor, este compensat în zonele geografice marginale de tihna meditaţiei îndelungi şi lectura în răsfăţ, la rîndul lor capabile să producă substanţă lirică şi inspiraţie. Şi apoi cine ar putea susţine, cît de cît serios, că a scrie poezie la Bucureşti conferă din start superioritate axiologică în comparaţie cu performanţele din acelaşi domeniu la Cluj, Iaşi, Botoşani sau Bîrlad ? Diferenţa n-ar consta nicidecum în valoare, ci mai degrabă în şansa de a fi receptat. Aici, din păcate, balanţa înclină net în favoarea celor situaţi la ,,centru”. Pericolul anonimatului îi pîndeşte cu predilecţie pe ex-centricii geografici. Cu aceste gînduri am încercat să conturăm, chiar de la început, portretul cît mai apropiat de adevăr al poeziei botoşănene actuale. Şi am considerat de datoria noastră să oferim cîteva necesare explicaţii, venind probabil şi în întîmpinarea dorinţei unui public interesat de subiect. În primul rînd, prevenim cititorul că nu ne-am propus investigarea întregului patrimoniu liric al autorilor botoşăneni. Unora le-am comentat doar cîte o carte sau două, pe alţii, din variate motive, n-am reuşit să-i includem în ediţia de faţă. Cei care lipsesc ar putea furniza destulă substanţă pentru alte multe încercări de valorizare critică. Dacă pomenim doar de Nicolae Turtureanu, Vasile Constantinescu, Gabriela Negreanu, Ion Crînguleanu, George Damian, Dorin Popa, Bogdan Perdivară, Carmelia Leonte, Paul Gorban, Ion Manole, Cristina Prisacaru Şoptelea, Stelorian Moroşanu, Nicolae Căruntu, Mihai Macovei, Gabriel Alexe,  sau Costel Zăgan, ca să-i cităm numai pe cei apropiaţi de prezent sau aflaţi în plină activitate, şi e de ajuns să înţelegem cît de fragmentară şi incompletă rămîne întreprinderea noastră. Nu întîmplător am intitulat-o Poeţi botoşăneni de azi, şi nu Poeţii botoşăneni..., articolul hotărît din titlu obligîndu-ne, în acel caz, la exhaustivitate. Tot subiectivă este şi preferinţa pentru un autor, cosiderat botoşănean doar pentru că a trăit aici o vreme, deşi s-a născut dincolo de hotarele judeţului, sau ignorarea altuia care, originar din Botoşani, locuieşte şi s-a afirmat pe alte meleaguri. Nici aici nu ne-am ghidat după criterii ferme. În fine, e de discutat tonul critic al acestor comentarii, care multora le va părea encomiastic. Şi aici devin utile cîteva precizări. Întîi de toate, textele noastre sînt nişte proiecţii absolut subiective şi chiar sentimentale. Pentru că impresionismul lor emoţional nu vine de la vreun critic de profesie, ci de la un modest dedulcit la poezie. Ca atare se va fi simţind unda afectivă, colegială şi amicală, care, sperăm, n-a înăbuşit cu totul spiritul critic. Dar dincolo de acest iminent subiectivism este convingerea noastră că la Botoşani se scrie poezie cu majusculă. Mulţi dintre autorii analizaţi în carte merită primplanul literaturii româneşti de azi. Şi dacă ,,piaţa” i-ar promova cu insistenţă, opera lor, tradusă şi difuzată, s-ar înscrie lejer într-un mai amplu circuit de valori. Gestul nostru, prestat cu onestitate şi bună credinţă, n-are alt scop decît să contribuie la cunoaşterea poeziei botoşănene contemporane, pe nedrept ignorată de critica ,,profesionistă”. Cu puţine excepţii, cărţile autorilor din Botoşani sînt rareori în vederile analiştilor consacraţi, cei care, prin autoritatea lor, pot să lanseze un nume. De obicei, însă, avem de-a face cu simple recenzii de ,,serviciu”, complezente şi stereotipe.   Chiar în condiţiile tehnicismului excesiv şi a mijloacelor de comunicare robotizate, se pare că teoria ,,localismului creator”, formulată de Alexandru Dima în 1928, nu şi-a pierdut încă actualitatea. Dincolo de handicapul distanţei faţă de centru, unde se iau decizii şi se stabilesc ierarhii, creativitatea provinciei este o realitate care trebuie luată în calcul. Pentru că, printr-o fatalitate incontrolabilă, nu tuturor ne este dat să trăim în metropole. Fără a merge după exemple în adîncimea timpului, oare trebuie să uităm că, lîngă noi, Mihai Ursachi şi în bună măsură Cezar Ivănescu, doi magicieni ai versului, şi-au scris cărţile departe de vacarmul Capitalei ? Şi că Mircea Eliade însuşi susţinea la un moment dat că ,,O adevărată viaţă spirituală se poate organiza oriunde, în orice condiţii “ ? Aşa stînd lucrurile, celor condamnaţi să-şi ducă viaţa în cenuşiul provinciei le rămîne totuşi speranţa că şi aici e loc pentru poezie şi că nu capriciile sau aroganţa cuiva de la centru vor conta în cele din urmă, ci doar judecata echitabilă a timpului. Fireşte, încercările noastre critice, atinse, cum se întîmplă tuturor opiniilor omeneşti, de relativitate, reflectă doar unghiul din care noi am privit toate aceste partituri lirice, lăsînd însă suficiente uşi de pătrundere în intimitatea poeziei, pentru încă multe alte interpretări". (Prefaţa volumului Poeţi botoşăneni de azi, de Victor Teişanu). Gellu Dorian: „Victor Teişanu este el însuşi poet“ "Este pentru prima dată când cineva se ocupă într-un mod organizat de cărţile poeţilor botoşăneni. Nu este un critic literar de profesie, ci unul de vocaţie. Este el însuşi poet, încît, din această poziţie, i-a cunoscut îndeaproape pe toţi cei despre care s-a decis să scrie, de la Lucian Valea, care i-a fost profesor în anii de liceu, la Darabani, unde, alături de Corneliu Popel şi alţi cîţiva, au scos o primă revistă şcolară ("Hyperion"), după mulţi ani de la cele care au fost interzise odată cu instalarea regimului bolşevic la noi, şi până la Cristina Prisăcariu-Şoptelea, despre a cărei recentă apariţie scrie chiar între copertele acestei cărţi. Cei douăzeci şi nouă de poeţi cîţi sunt acum în atenţia lui Victor Teişanu nu sunt cu toţii botoşăneni din naştere, însă cei mai mulţi, da. Unii au devenit botoşăneni prin adopţie, cum a fost deja amintitul aici Lucian Valea, sau mai nou, cum sunt Lucia Olaru Nenati, Petruţ Pârvescu şi Gabriel Alexe. Faptul că autorul acestei necesare cărţi pentru profilarea unei vieţi literare cu vădite urme în geografia locului i-a avut în atenţie pe toţi cei care au trăit, trăiesc, au scris şi scriu aici arată din partea acestuia o generozitate analitică echidistantă, indiferent de animozităţi, preferinţe, părtiniri sau ignorări voite. Subiectivismul s-a impus de la sine, dând astfel posibilitatea autorului să-şi impună opinia sa critică, de care nu numai autorii astfel analizaţi să se simtă luaţi în seamă, ci şi cei care le urmăresc evoluţia să se bucure de o aducere în discuţie a poeţilor botoşăneni", spune scriitorul Gellu Dorian. Iata poeţii despre care poetul Victor Teişanu a scris în volumul "Poeţi botăşaneni de azi": Un expresionist al imaginarului : Lucian Alecsa Maria Baciu, de la rigoarea construcţiei clasice la lirismul confesiunii Prin patrologie, spre mişcarea liberă a cugetului : Cristian Bădiliţă Constantin Bojescu, un Falstaff în ipostază poetică Poezia aşteptării şi evadărilor izbăvitoare : Nicolae Corlat Theodor Damian, între discurs doxologic şi concretitudini telurice O vestală hotărîtă să moară în templul poeziei : Gellu Dorian Constantin Dracsin, poetul mitologiilor inventate Despre poezia permutantă şi invariantivă : Augustin Eden Val Guraliuc, un interogativ între îndoială şi revelaţie Gesticulaţia reformistă şi conceptualizarea poeziei : Constantin Iftime Vasile Iftime, poetul cu suflet îmbibat de erotism Poezia prisosului de idei : Dumitru Ignat Valeriu Imbir, în căutarea unui punct de sprijin Horaţiu Ioan Laşcu sau ,,acest lung exerciţiu în vederea singurătăţii” Un eremit liric cu gîndul la justiţia posterităţii : George Luca Poemele spovedaniei sau meşteşugul ca virtute : Ciprian Manolache . Mihai Munteanu, între cadenţe şi sonorităţi În căutarea sensurilor originare : Dumitru Necşanu Lucia Olaru Nenati, între vocaţia melopeică şi rafinamentul rostirii Între lumea interioară şi polifonia textului : Petruţ Pârvescu Corneliu Popel sau despre iubirea mistică a realului Vînarea himerelor, adică dependenţa de zaruri : Vlad Scutelnicu Cristian Simionescu sau polemica maratonistului cu istoria Depoetizarea ca program şi noua mitologie a învinsului : Dan Sociu Dumitru Ţiganiuc sau despre supremaţia memoriei afective Un trubadur în groapa cu lei : Lucian Valea    Poetul Victor Teişanu, care este creatorul Muzeului "Leon Dănăilă" din Darabani, şi-a lansat volumul şi la Darabani, potrivit site-ului darabaneni.ro, în cadrul primei ediţii a Festivalului Zilele Nordului. Un eveniment editorial de excepţie Editorial semnat de LUCIA OLARU NENATI - scriitor, publicat în Monitorul de Botoşani   Scriitoarea Lucia Olaru Nenati (stânga), la lansarea cărţii în Darabani       Fotocredit: darabaneni.ro "În zilele acestei veri călduroase s-a întâmplat să mă aflu într-o serie de localităţi, unele chiar depărtate, cu tot felul de obiective şi misiuni culturale: de la Serile Melancolice Eminesciene (loco) la Congresul internaţional de dacologie de la Oradea, la Tabăra de Jurnalism european de la Ipoteşti, la Tabăra de creaţie literară de la Galaţi ş.a. Iar acum, recent, drumurile m-au dus şi în punctul cel mai nordic al judeţului, dar şi al ţării noastre, la Darabani, unde s-a desfăşurat o manifestare deloc provincială, ci plină de elan tineresc, energie şi ambiţie, intitulată Festivalul Zilele Nordului, cu un program uimitor de aglomerat încât ai fi putut să crezi citindu-l că va fi imposibil de realizat tot ce scrie acolo. Dar n-a fost aşa, ci chiar a reuşit să „bifeze” cu succes tot ce şi-a propus şi să atragă o sumedenie de participanţi tot mai încântaţi de ce aveau a vedea, iar pentru mine, ca persoană având la îndemână termene de raportare cu celelalte evenimente recente, comparaţia a fost de natură să conchid că ceea ce s-a petrecut acolo, în Nordul nostru, a fost cu nimic mai prejos decât celelalte la care am participat. De aceea, dintru început, am a felicita pe edilii locului, dar şi pe tinerii Ştefan şi Alexandru Teişanu, aceşti oameni de „argint viu” care au animat cu energia lor toată desfăşurarea. Alături de spectacole şi concerte, de inaugurarea unui inedit muzeu al celor trei frontiere - Muzeul Nordului, de împrospătarea Poienii celor Patru Stejari ai lui Ştefan cel Mare şi câte altele, a mai avut loc şi un eveniment cultural de o deosebită valoare în sine: festivitatea de lansare a cărţii „Poeţi botoşăneni de azi” (Editura Axa, Botoşani) a poetului Victor Teişanu, personalitate de calibru al judeţului şi nu numai, director al bibliotecii din Darabani, autor a numeroase cărţi de poezie, organizator al spaţiului memorial dedicat marelui chirurg Leon Dănăilă ş.a şi ...tată a celor doi „copii teribili” ai evenimentului actual. Dar ceea ce a realizat el acum constituie un demers cu totul diferit de toate cele anteriore. Şi anume: s-a aplecat asupra cărţilor confraţilor săi botoşăneni, autori de poezie, analizându-le şi decodându-le cu o răbdare şi o minuţie benedictină rar întâlnită, şi nu în ultimul rând, cu o generozitate remarcabilă, căci departe de-a manevra „securea critică” asupra unora, el le acordă credit tuturor, şi celor consacraţi şi incontestabili în ipostaza lor de poeţi autentici, ca şi începătorilor sau aspiranţilor către acest stadiu, pagini consistente în care le identifică particulartăţile sau, cum sună sintagma eminesciană, ”monogramul indivizilor”, adică ceea ce e definitoriu şi incofundabil fiecăruia. Iar modul cum realizează acest demers mai mult decât necesar este unul remarcabil căci reuşeste să identifice fără greş (decât prin exagerare uneori!) obsesiile, liniile de forţă, punctele esenţiale definitorii pentru fiecare, ajutat de foarte temeinica sa pregătire filologică de specialitate dobândită în ani lungi de studiu universitar, de experienţa existenţială petrecută în preajma mentorului Lucian Valea (cel ce ar merita un memento consistent în memorialul nostru), dar şi de vieţuirea borgesiană între cărţi, beneficiind de răgazul depărtării de metropole. Ceea ce realizează el se numeşte, cred, nu atât critică literară, cât hermeneutică, adică acea decodare a textului literar, în cazul de faţă, poetic, cu instrumente fine, adecvate, prin care „traduce” acest text, uneori încifrat, lectorului mai puţin avizat în aşa fel încât acesta vede dintr-o dată spledoarea întregului creativ, învăţând să înţeleagă şi să iubească poezia, regăsind aşadar acest nobil teritoriu, grav prejudiciat de păguboasa şi vulgara agresiune a manelelor. Privită din afară, această sinteză a 29 de identităţi poetice diferite, inegale, uneori chiar discordante şi disjuncte - în care el nu ţine seama ca alţii de neavenite diferenţe între cei născuţi aici sau doar „renăscuţi” la Botoşani - conturează laolaltă relieful unei vieţi literare botoşănene consistente şi valoroase, de natură a sta cu fruntea sus în faţa restului lumii literare româneşti. Atunci când am citit prima dată un asemenea text scris de el despre poezia mea am trăit uimirea de-a descoperi un autentic talent hermeneutic şi l-am îndemnat energic să-i dea curs. Aşa că acum, la lansarea cărţii ce a rezultat acestui îndemn am acceptat cu bucurie să o prezint pe scena marelui Festival al nordului, în compania profesorului Dumitru Ţiganiuc şi în faţa unei săli pline de oameni atenţi între care se regăseau deopotrivă confraţi cuprinşi în paginile cărţii, dar şi domnul prefect, alţi oameni politici, parlamentari şi alte VIP-uri ale zilei, toţi adunaţi, pe bună dreptate, să salute cu preţuire un eveniment editorial şi cultural de excepţie care, iată, se poate desfăşura nu numai în metropole consacrante, ci şi extremitatea cea mai nordică a ţării devenită în aceste zile un centru energetic şi cultural iradiant". ( Editorial - Lucia OLARU NENATI - scriitor, publicat în Monitorul de Botoşani)  

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan