Și totuși poezia nu acoperă totul Priviți
în sus Nu lipsește niciun înger Deși nu
mai contează Nici eu nu știu cine sunt
De unde vin Și încotro mă grăbesc Mi-e
jenă să recunosc Însă poezia celorlalți îmi
ocupă tot timpul Jocul de-a fericirea O po
sibilă definiție a vieții Sau a morții Un poem
cu care te ștergi la gura flămândă Un poem
antiglonț Coboară noapte Patul lui Procust te
așteaptă Și n-AM SĂ MAI SCRIU CU MĂNUȘI
NICIODATĂ
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu