marți, 25 noiembrie 2014

DOINĂ SOMNAMBULĂ

Carpații tăi  de curbură
dragoste parcă mă-njură

Ce tot fac eu toată noaptea
ba pe-o stâncă ba pe alta

Nici nu urc nici nu cobor
parcă-s iadu-ntr-un picior

Ard și-n gheață nefiresc
de nu-i vară o scornesc

De nu-i iarnă parc-aș ninge
râd că nu mai am ce plânge

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan