Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2014

EREZIA PRIETENULUI DE DUMINICĂ

Eu nu țin decât cu posteritatea Restul vă aparține Oricum n-a re nicio legătură cu timpul pro babil În replică nici gramatica nu poate întrerupe discursul  candidatului la tragedia umană Deși gravitația rămâne un incon venient major
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

IMN PLUS

Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte în cer nu poţi rămâne să dormi nu se mai poate
Din somnul cel de moarte eu m-aş trezi pe brânci un pas ne mai desparte să ne lovim ca stânci
Eu m-aş trezi pe brânci în cer de ce-aş rămâne din nopţile prea lungi deşteaptă-te române
De somnul cel de moarte pe veci te poţi desparte
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA EREZIEI

Lume recunosc mă lasă rece iubirea ta Încurcate mai sunt şi cărările singurătăţii De pildă eu nu pot să fiu singur decât îm preună cu altcineva Restu-i Shak espeare vărul meu după mamă
Şi cum se ştie versurile se spală
cel mai bine în familie
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DIN OGRADA VECINĂ

Septembrie - luna tristihurilor pe Citatepedia Tauromanie Gura de rai zău cum să mai tacă
miroase veşnicia a lapte de vacă
şi toţi viţeii ar linge-o oleacă Costel Zăgan, Triunghiul tăcerii (8 februarie 2014)

ÎNGERUL CA O PRADĂ

Sânii tăi se dau la mine coapsele val după val lavă parc-ar fi în fine sunt călare şi sub cal
Coapsele val după val mătură totul în cale îngeri eşti şi animal şi le ai pe toate goale
Măturând totul la vale lavă parc-ai fi ce bine mi-a ieşit vulcanu-n cale sânii tăi se dau la mine
Coapsele sunt hăt la mal iar eu stâncă sus pe val
Costel Zăgan, CEZEISME II

PRIMĂVARA INTERZISĂ

Nu se poate nu se poate totuşi nu e primăvară cum să fie toţi în toate te scot florile afară
Totuşi nu e primăvară hai să ne privim în ochi să vedem o să ne doară zău nu fie de deochi
Hai să ne privim în ochi cum să fie toţi în toate luna a înnebunit doi plopi nu se poate nu se poate
Totuşi nu e primăvară doar zăpada-i foc şi pară
Costel Zăgan, CEZEISME II

INERŢIA GÂNDULUI

Pentru mine poezia este adevărata maşină a timpului Scriu şi devin contemporan cu lumea Scriu şi ajung coleg de suferinţă cu Dumnezeu Tac şi apocalipsa aproapelui mă invadează Zâmbesc şi inima gângureşte iar ca un nou-născut Suflete ia-mă-n braţele tale infinite Urmează marele salt Sunt copil însă în fiecare clipă îmi revin
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

VIDEOINVENTEME

Ca să ajungi copil, nu ai nevoie decât de inimă!
Costel Zăgan
https://www.youtube.com/watch?v=Uyz-hpYJcWU John Sokoloff - P.O.M. John's music is extraordinarily good, it 's always a great pleasure to do a video with his music! This is a music piece from the CD Vacation Beach. The image... youtube.com

O EREZIE AUTUMNALĂ SAU NU CĂLCAŢI TOAMNA PE ARIPI

V-am zis Nu mai călcaţi toamna pe bătătură Fiţi civilizaţi şi nu mai brus caţi frunzele nebunilor Sunteţi poeţi sau ce mama dracului Parcă n-aţi  mai văzut toamna niciodată Este  pentru toată lumea Şi stocu-i nelimi tat Erezia melancoliei nu se opreşte la cuvinte Şi-atunci cum să taci des pre toamnă Păi aşa cu toată fiinţa lucrul şi fenomenul care eşti Şi mai ales în genunchi ca o frunză În zbor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DIN OGRADA VECINĂ

Septembrie - luna tristihurilor pe Citatepedia Artă poetică cu sens giratoriu S-a născut la ţară
poezia circulară
n-are cum să moară Coatel Zăgan,  Triunghiul tăcerii (1 septembrie 2013)

SPERANŢA CA EREZIE

Am încercat să renunţ la poezie dar Nicio iubire n-o poate înlocui Şi mai ales aproa pele tău se bucură Că ai ajuns la marginea deznădejdii Poate că în sfârşit îl înţelegi şi tu Dar ţi-ai găsit Îţi vezi liniştit de necazurile tale cotidiene Nu-ţi pasă decât de nefericirea ta POEZIA Cu toate că unii ţi-o invidiază fără pic de ruşi ne Ce gagică mişto este Şi nu te vrea decât pe tine Ce ţi-ai mai putea dori
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II