Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2014

CURS ABSOLUT DE LIMBĂ ROMÂNĂ

Limba mea este mortală şi-o învaţă Dumnezeu dimineaţa când se scoală soarele în locul meu
Mă învaţă Dumnezeu pământul îmi este tată şi oricât mi-ar fi de greu nu mă lasă niciodată
Pământul îmi este tată dimineaţa când se scoală lumea tace dintr-odată limba mea este mortală
Şi-o învaţă Dumnezeu zilnic de la neamul meu
Costel Zăgan, CEZEISME II

DESPRE SUFLET

Mult e dulce şi amară limba ce-o vorbim nu-i engleză nici maghiară test despre sublim
Limba ce-o vorbim Doamne să n-o plângem nu e doar un schimb între noi şi îngeri
Doamne să nu plângem nu-i engleză nici maghiară ca o pâine-o frângem mult mai dulce şi amară
Limba ce-o vorbim test despre sublim
Costel Zăgan, CEZEISME II

CUPTOR

Cuptor Fetele, de-o săptămână,
Doar soare scot din fântână;
Iar băieţii, ce golani,
Au scos un cocoş de-un an! Costel Zăgan , Epigrame disponibile (29 august 2014)

POEZIA MON AMOUR

Cică Emil Brumaru iar a sărit calul sau mă rog iapa când a trecut apa
O fi fost Bahluiul scoate Doamne cuiul din crucea asta e vremea basta
S-a umplut paharul cine-aruncă zarul ăla eu ăla eu ăla eu Ăla-i Dumnezeu
Noi Emil Brumaru vă iubim cu zarul
Costel Zăgan, CEZEISME II

PEISAJ DAT LA MINIM

Nimic din ce mi-e străin nu-i omenesc De exemplu femeia care tocmai trece prin sufletul meu Înflorind furtuni de şapte carate Cum se revarsă luna  peste marginea nopţii Niciun cuvânt nu-i peisajul visat de amândoi
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

***

Am prieteni peste tot Doamne ce le-aş da la bot nici ziua şi nici noaptea nu mai pot de grija mea
Nu ştiu zău ce să le fac să le vin la toţi de hac şi să moară fericiţi lua-i-ar dracu`de bandiţi
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

COTEŢUL POLITIC

Nu-i departe vremea când porcii ne mâncau râzând şi pe ritm de cazacioc cloşca vai o lua din loc
Ţară ţară vrem ostaşi că ne-am săturat de laşi şi de cei cu mâna lungă care ne împing în strungă
Vrem - nu vrem ca nişte oi stăm la muls din doi în doi am s-o fac vai pe-a nebunul să dau în ciobani cu tunul
Să vedem e vreun măgar care behăie mai clar
Costel Zăgan, CEZEISME II

DILEMĂ ALBASTRĂ

Cartea o arunc pe jar caut omida în floare domnilor n-am  habar de fapt ce mă doare
Caut omida  în floare marea se bate de mal Eminescu însă mă doare dacă merg val după val
Marea se bate de mal doamnelor eu  n-am habar Dumnezeu dacă-i ultimul val cartea o arunc pe jar
Caut omul în floare mă caut pe mine pe mare
Costel Zăgan, CEZEISME II

EPSTOLA LUI ŞTEFAN CEL MARE

Pentr-un blid vai de merinde
ţara astăzi iar se vinde
Pentr-un boţ de mămăligă
din mormânt Ştefan ne strigă
Moldoveni de peste tot
să le-o dăm iar peste bot
Că tot cară şi iar cară
de ne-au făcut de ocară
Că ne-au scos vai la mezat
şi-al copiilor scuipat
Şi ne-ar vinde de-ar putea
şi roua de la cişmea
Ca toamna când s-o culeagă
zădărnicia-i întreagă
Ca puful de păpădie
tot mai cald o să ne fie
Cât o fi iarna de lungă
brânza lunii să ne-ajungă
Şi-o să vină primăvara
când o face brânză cioara
Şi ne-o da miere cioroiul
hai pe cai tătari şi roiul
Costel ZăganDoine de (s)pus la rană (10 iulie 2012)

ECLEZIAST

Costel Zăgan

Deşertăciune-i cuvântul
deşertăciune tăcerea
şi-ntreg pământul
ce-mi stoarce puterea
Deşertăciune-i tăcerea
deşertăciune-i chiar pasul
ce-mi ia mângâierea
dar lasă popasul
Deşertăciune-i chiar pasul
şi-ntreg pământul
cu dusul şi rămasul
deşertăciune-i cuvântul
Deşertăciune-i tăcerea
mă saltă căderea

CEZEISME II

RĂNI AMICALE

Frica-mi pune pumnu-n gură dar curajul nu mă lasă şi-i aplică în figură iarba verde de acasă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EREZIA CONSTANŢEI UNIVERSALE A DREPTURILOR ÎNDRĂGOSTIŢILOR

Niciodată primăvara vara toamna sau iarna Totdeauna celălalt anotimp Anta gonistul pune în mişcare precum Sisif Punctul culminant al zilei al nopţii sau al  destinului Dragostea traduce totul în nimic Nimeni este paradisul pierdut Numai dacă vrei să-l atingi În rest e infer nul Faleza Eminescu înfruntă valurile vânturile Eu şi iubita vieţii mele nu ne mai săturăm de infinit Ura însă decide totul Primăvara vara toamna sau iarna totdeauna
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
(Constanţa-Iaşi, 19.08.14)

SUBLIMA COMEDIE

Precum o speranţă dusă domnilor eu râd în rusă câinele râde-n engleză doar aşa de antiteză
O raţă râde în cehă mai ceva decât o sfeclă numai lupul în slovacă râde mai rău ca o vacă
Şi un cui rănit în freză râde de cheia franceză vai de mama lor de boi fac politică-n butoi
Şi o curcă foarte chioară poftim râde la chitară
Costel Zăgan, CEZEISME II

FOTOCEZEISM VIA IOANA MANOLACHE

Poemul ca dorinţă
de Costel Zăgan

Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem

Hai diseară-ntr-un poem
să te fac hiperbolă c-o sărutare
c-un sonet de-amor să te blestem
şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
pentr-un amurg de fată mare
vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem
şi cu nume de femeie să te chem

CEZEISME, 2008

VULCANALIA !

Sărbătoare: Vulcanalia - sărbătoare antică închinată lui Vulcan, zeul focului Scuipă flăcări A tot şlefuit focul din vatră
şi-acum pre limba lui latră distih de Costel Zăgan (6 octombrie 2010)

CONFORT DRACULA

Hei iubire mă jigneşti tu cu formele-ţi rotunde pleci să dai apă la peşti fără ca să spui pe unde
Tu cu formele-ţi rotunde faci să plângă Universul şi pe lungi ori scurte unde eu te-admir însă cu versul
Faci să plângă Universul plec să dau apă la peşti să-i întorc feţei reversul zău dragoste mă jigneşti
Printre nopţile rotunde Ca Dracula voi pătrunde
Costel Zăgan, CEZEISME II

IA, NEAMULE, EREZIA !

·

TAIFASUL STELELOR

Fiecare poem îmi scotoceşte câte-un colţ de suflet Căutându-mă descoperă prăpastie după prăpastie Fiecare vers  îşi instalează stâncile de umbră Parcă ar zice iarăşi Marele Will Poeţii azi îşi  au virtutea-n stil Ci-n dragoste poetul  cel umil Alchimie a tăcerii-I arta poeti că Taci de câte ori scrii Stea după stea Urmărire-n doi
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

22 AUGUST 2014 : UN DECENIU DE CÂND AM FOST ADMIS CA MASTERAND

La INSTITUTUL PENITENCIAR BOTOŞANI !
Durata studiilor postuniversitare : 3 ai şi 6 luni
Însă numai după 1 an şi 6 luni, am susţinut
MAGNA CUM LAUDAE
dizertaţia
NECESITATEA POLITICĂ VERSUS LIBERUL ARBITRU
Cu această ocazie unică , mulţumesc tuturor celor implicaţi :
* PĂRINŢI
* NEVASTĂ
* COPII
* JUDECĂTORI
* PROCURORI
* ŞI AVOCAŢI AI DRACULUI !

Al meu, pentru totdeauna,

COSTEL ZĂGAN

EREZIA FORMELOR FĂRĂ FUND

Sponsorul şi artizanul acestor erezii (in)oportune Deschid ochii şi lumea o ia razna Îi închid şi nu se întâmplă nimic Vorbeşti serios sau Sau din toa te părţile Te-ai uitat vreodată în ochiul vigilent al adevărului Şi şi Am impresia că nu Nu într-adevăr Forma-i nemaipo menită Însă ceva-i putred în Danemar ca Iar celelate ţări-s infernul Mai ales la suprafaţă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

INCENDIU LA DUMINICA CEA REPEDE

Costel Zăgan

Cât de repede ne naştem
cât de repede e luni
căt de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marţi
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbaţi
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngeru-i şchiop
paradisul un jug
cât de repede e sâmbătă
cât de repede la mine n-ajung

Cât de repede ard

Cât
de
repede
Doamne
arde

un
rug

Poeme de-aprins noaptea

O erezie din EREZII SECOND HAND, de Costel Zăgan (Editura AXA, 21 AUGUST 2014)

Doamnelor şi domnilor limba română este mortală
Ajuns în acestă lume cu mandat de aducere îmi recunosc vina sunt român din tată-n fiu n-am cum să  ies din această închisoare limba ro mână libertatea mă sufocă excelen tă remarcă dom` judecător că toată ziua-bună ziua îmi dau aere de latin  sadea da recunosc am geniul inimii vorba lui Nietzsche adevărul meu umblă gol-goluţ ca şi România patria mea mortală
Costel Zăgan, Erezii second hand, 2014

Din prefaţa volumului de poeme EREZII SECOND HAND , de Costel Zăgan

Dovedind o fervoare direct proporţională cu o anume vibraţie nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan îşi asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanţe şi contemplaţii inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă însă un aer de sesibilitate mereu în alertă.
   Deşi pare să fie tributar poeziei tradiţionaliste, în vers clasic, Costel Zăgan îşi surprinde cititorul cu poeme îndrăzneţe , scormonitoare, dar lipsite de stridenţe lingvistice.
   Poetul îşi asumă astfel o etică a cuvântului, el rămâne credincios sieşi, dar şi culturii din care s-a născut şi creat.

                                                                         Florentina TONIŢĂ

FOTOCEZEISM VIA IOANA MANOLACHE : GARDEROBA POETULUI

Costel Zăgan
Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
şi mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni
şi din munţi ehei centură
şi cum dinţii-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură

Din munţii ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

CEZEISME II

Foto : Alexandru Staiu









Şi din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

Cezeisme II

Foto: Alexandru Staiu

EREZIA PESCĂRUŞULUI

Timpul îşi ascute coasa de condeiul poetului De câte ori scrie i-aude fâşâ itul ameninţător Icoane înmuguresc  prin  copaci Primăvara lucrurile înge nunchează O fi muzica sferelor de vi nă Paşii frumuseţii se aud nu se văd  De nopţi albe mi-s pline buzunarele Aici pescăruşul sună deşteptarea Cehov doar trezeşte marea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
(Constanţa, 17.08.14)

ALARMĂ DE POST

Doamne de la `48 fir-ar dracului de viaţă poporul cică e copt moartea însă nu-l agaţă
Fir-ar dracului de viaţă toţi suntem unul şi unul măcăim precum o raţă omnivor însă-i doar tunul
Toţi suntem unul şi unul poporul degeaba-i copt rege ne-a rămas nebunul Doamne ca la `48
Fir-ar dracului de viaţă ne faci ţara măgăreaţă
Costel Zăgan, CEZEISME II

EXCURSIE ÎN JURUL INIMII

Muzică de miere muzică de otravă dragostea îmi cere capul meu pe tavă
Muzică de otravă muzică amară vai ce mai ispravă capul cel de ţară
Muzică amară dragostea îmi cere şi-apoi iar se cară muzica de miere
Muzica de otravă dansând doar pe tavă
Costel Zăgan, CEZEISME II

CALCULATORUL !

Subiectul zilei: calculatoare 7 august 1944: IBM a lansat Mark I, primul calculator programabil Toamnă... pe calculator: biţi autumnali! Costel Zăgan, Inventeme

AISBERGUL NOPŢII

E gheaţă şi la mal iubito oricât fu noaptea de fierbinte oricâte valuri au zdrobit-o din ceruri gheaţa ne desprinde
Oricât fu noaptea de fiebinte ninsoarea-n pat n-a contenit iubirea alte stele aprinde din albul nopţii nesfârşit
Lumina-n pat n-a contenit oricâte valuri au zdrobit-o dormind pe muchie de cuţit e gheaţă şi la mal iubito
Oricât fu noapte de fierbinte ne-au îngheţat două cuvinte
Costel Zăgan, CEZEISME II

DE DEPARTE : RADIO METAFORA

Un român în rai-autor Costel Zăgan în Revista Cititor de Proza din Londra /U.K Posted by /august 4, 2014/
Coboară naibii din maimuţă românule că nu-i căruţă şi hăţul s-ar putea să-ţi scape că sunt şi prin copaci hârtoape
Românule zău ce căruţă hodorogită ca şi Guţă şi sfinţii-n rai vor tot manele dar tu te-ai săturat de ele Hodorogit e raiul ca şi Guţă şi îngerii chiar nu au puţă că umblă toţi  în pielea goală degeaba însă nu se scoală Şi toată lumea o s-adoarmă la primul cântec de alarmă Costel Zăgan, CEZEISME II

O HALBĂ, VĂ ROG !

Sărbătoare: Ziua Internaţională a Berii bereBere: izvor la halbă.Costel Zăgan, Definiţii eretice (1 aprilie 2012)

EREZIE PUR ŞI SIMPLU

Ca şi moartea poezia nu este niciodată oportună Poezia este iminentă Nu vă a măgiţi Nu există Dumnezeu second  hand Poezia se naşte odată cu cititorii Puterea te recunoaşte ca stăpân Acum aceste versuri sunt eu Când le citeşti Versurile se identifică cu tine Cureaua de transmisie a lumânării pe care-ai a prins-o Îmi pune în mişcare lumina din ochi Când brusc amintirile mi se des prind de pe corp Ca nişte aripi supra încălzite
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

FOTOINVENTEME VIA IULIA CARMEN

"În fiecare dimineaţă mă întreb: lumina vine sau pleacă de la mine?" - Costel Zăgan

EREZIA LACRIMILOR DIURNE

Şi-n sufletul meu înmulţitu-s-au nebunii Doamne De prea frumoase deşertăciuni însetat-am foarte Ziua şi noaptea grăiesc numai coşmaruri Fără nu măr lenevitu-m-au mângâierile muierii Loc n-am găsit plânsului meu Că beznă-i Doamne şi-n mine Cu toate că stele prea multe-mi îngreunează pleoa pele O dar frica-i cel mai tandru instinct de con servare al speciei Al oricărei specii politice Hai la vot la vot la vot Dacă nu-ţi dau peste bot
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ŞAMPANIA : POEZIA GUSTULUI !

Subiectul zilei: şampanie 4 august 1693: data tradiţională asociată cu inventarea şampaniei de către Dom Perignon Satyricon Hai iubito dă-mi paharul
trupul tău e un pahar
să-mi înec în el amarul
n-o fi totul în zadar
Trupul tău e un pahar
o nu fie de deochi
ce şampanie cu har
ţi se varsă vai din ochi
Să nu fie de deochi
îmi înec în ea amarul
mai înalt decît cei plopi
hai iubito dă-mi paharul
Trupul tău e un pahar
şi-am să-l beau cât mai amar
Costel Zăgan,  Cezeisme II (11 august 2009)

TAC ÎN TREI CULORI

România-i o ţară mortală cine-o iubeşte nu se mai scoală mă uit în jurul meu şi vai parcă trăim cu toţii-n rai
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

EREZIA RISCULUI DE A FI ROMÂN

Iar meseria mea este riscul de a fi român Român nonstop Român fă ră rest(uri) Cum se zice Ţigan sută la sută Fără altă discriminare decât poezia Poezia e cântecul meu de le bădă Scripca digitală şi sufletul na turist Mai albe-s decât zăpada Şi nea mul meu e mai pur decât cristalul Ben zina cristalul Iau foc imediat şi ard  mocăneşte toată viaţa
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POESIS NONSTOP

Hai să-ţi trag o poezie hai urâto că se poate ca să vezi fir-ar să fie cum înot în cer pe spate
Hai urâto că se poate uite valul cum te saltă norii-s parcă nişte braţe viaţa însă e o baltă
Uite valul cum te saltă ca să vezi fir-ar să fie moartea este mai înaltă hai să-ţi trag o poezie
Hai urâto că se poate să înoţi în ea pe spate
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA POEZIEI ROMÂNE CONTEMPORANE

Mamă ce-mi plac poeziile române contemporane Toate una şi una Fără nimic în plus Fără nimic în minus Ce  mai Artă poetică de la un capăt la al tul Se ia un colţ de rai de unde se  găseşte Apoi se taie mărunt mărunt Până se ajunge la iadul sunt ceilalţi Unii însă s-ar putea să fumege din  acelaşi motiv Nu se dau explicaţii suplimentare Dacă nu e vorba cum va de sex Apoi se iau toate cuvintele posibile şi imposibile Şi se procedează întocmai Rezultatul ar trebui să fie altă poezie Fără şi fără Apoi se înlocuieşte apoi cu & se semnează direct pe sânii muzei &&& Cam atât
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II