Săgeata luminii s-a rupt în fereastră Cu
strigătele lor colorate macii au înroşit tot
câmpul din faţă Iarba îşi târăşte verdele
muribund la picioarele îngerilor ocazio
nali Lună însă tot n-o poţi ucide a doua
oară Oricât de trist ai fi Îţi ştergi surâsul
de pe buze cu mâna Şi noaptea asta vei
dormi în braţele unei poezii nescrise
Noapte bună tăcere
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu