EREZIE RUGINITĂ CA FIERUL VECHI

 

Muzeul figurilor de ceară chipuri împietrite  

Paşi de gheaţă şi foc Emoţia te împinge  

înapoi Cuvintele te întind pe foaia albă cu  

picăţele Eziţi să visezi poemul mai departe  

ori să-l trezeşti Nici tăcerile nu mai sunt ca  

altădată Prea mult sânge şi prea puţine  

stele Firmament uzat bun numai de fier  

vechi Vocea ţiganului negustor nu-ţi lasă  

memoria afectivă în pace Nu poţi să taci
la schimb N-ai nimic nici de vânzare nici
de pierdut  

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ