Erezia poemului deşurubat din/de uitarea
colectivă Şi agăţat apoi de primul stâlp de
înaltă perversiune Lung ca o pisică noaptea
Gară gemând senzual pe şinele de revervă
Care tren va veni totuşi la întâlnire Locul cel
mai bun e deja ocupat de-un nebun notoriu
Şi aproape mort de somn şi vise deocheate
Urmează indescifrabilă semnătura unui înger
pe apocalipsa ratată din prea multă delicateţe
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu