duminică, 2 martie 2014

EREZIA DE DUMINICĂ

Câinele meu de pază iluziile pierdute Poemul
de nisip clepsidrele spulberate prin sângele al
bastru al mileniului Degeaba fierul de călcat 
mi-a îndreptat  linia destinului spre Polul Nord
Nu pot hiberna în numele ultimei elegii a lui Ovidiu
Cu toate că mama rămâne obsesia nevralgică
a condiţiei umane Şi unii doar trag maimuţa
de mânecă Poate-poate s-o
deschide cerul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INSTIGARE LA DOR

  Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan