Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2014

FERESTRE CICATRIZATE

Costel Zăgan 
Vasele
comunicante ale cuvintelor sunt pline de lacrimi
Doamne câţi poeţi au plâns
Să fie aceste nopţi
Atât de albe şi amare
Interludiu (iulie 2008)

EREZIA ULTIMULUI TREN

Câte lucruri Doamne mă înconjoară Şi habar  n-am Dacă îmi foloseşte vreunul la ceva Hai dragoste spune-mi totul de spre lume Despre sufletul meu in(di)vizibil De când mă tot pregă tesc să-l vizitez Am învăţat câte ceva despre  paradisul pierdut Despre inima ce stă la pândă în pieptul întunericului Despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
Hai pe locuri fiţi gata FOOOC
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

CULORI

Subiectul zilei: culori 26 februarie 1909: Kinemacolor, prima modalitate de realizare cu succes a filmelor color, a fost prezentată publicului la Londra
Cădere la punct fixZdrang îşi făcu
toamna zob toate
culorile poezie de  din Poeme infracţionale

(IN)CULTURA LA ŢARĂ

Cine m-a pus ca să scriu păi se poate dom`primar cum ai şti mata că-s viu ori împart stele prin bar
Nu se poate dom`primar să-mi bagi capul în zăpadă să te faci că n-ai habar ochii totuşi vor să vadă
Îmi scot capul din zăpadă urlă viaţa când nu-s viu îngerii ies iar în stradă de ce naiba să nu scriu
Nu se poate dom`primar prea-i de tot curat murdar
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA POEZIEI ÎNDRĂGOSTITE

Nimic despre tăcerea născută din
floare Despre poezia ce-şi asistă
propria naştere Vers după vers se
cundă după secundă Maieutica flo
rală a tăcerii Socrate poeticus Cât
poate rezista poezia fără sex Ar pu
tea fi eventual o nouă provocare la
poezia universală Drepturile şi în/da
toriile poeţilor de pretutindeni Asta e
De când poezia a pus ochii pe mine
sunt un om pierdut Scriu şi cuvintele
explodează pe cerul Din ce în ce
mai roz bonbon

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

INVENTEME

Îndrăgostiţii îşi pierd mereu capul, din pricina inimii!” Costel Zăgan, INVENTEME

COSTEL ZĂGAN - BILINGV

Realitatea copiază arta - Costel Zăgan Urmând una din directivele liricii Anei Blandiana
Părinţii mei (mama în special) M-au răsturnat direct din mormânt în leagăn
Şi astfel în copilărie semănam c-un moşneguţ de treabă
Jucându-se cu barba prin iarbă
La porţile creaţiei şi ale iubirii
Am sunat cu clopoţelul bisericii din sat
Şi iată-mă acum
Bărbat adevărat
Aşteptând să vină ambulanţa
Să mă ducă la maternitate
Pentru parastas
Doamnelor şi domnilor
zău că-i STAS
__________________ anarvorig
Super Moderator La réalité copie l'art - Costel Zăgan
Suivant une des directives de la poésie d'Ana Blandiana
Mes parents (Ma mère en particulier) Je suis retourné  directement de la tombe au berceau
Et ainsi en enfance semer comme un grand-père au  travail
Jouant avec la barbe en herbe
Aux portes de la création et de l'amour
J'ai sonné avec les cloches de l'église du village
Et me voilà ici maintenant
Homme véritable
Attendant la venue de l'ambulance
Pour me  conduire à la mate…

BRAŞOVISME

Păcală : Domnilor, încă nu ştiţi ce-i Apocalipsa ?! Tândală : !? Păcală : Apocalisa e untul şi dulceaţa de pe cotidiana noastră felie de pâine !
Costel Zăgan

EPISTOLA FATALĂ

A înnebunit caisul aflu vai dintr-o scrisoare că n-a mai rămas dintr-însul decât un apus de soare
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

EREZIE PERPENDICULARĂ

Unde-s Doamne Cavalerii Ninsorilor de Altădată Ultima păpuşă de zăpadă-i activată de proximul ţurţure de gheaţă Identitatea anotimpului pare pier dută pentru totdeauna Ecoul viitorului nu mai trezeş te pe nimeni Şi eu am buzunarele burduşite de mor minte Când iată soarele apune ca un chiştoc de ţiga ră Alo e cineva acasă Din călimară se înalţă luna ini ma mea albastră Galaxia Gutenberg dă colţul  indes cifrabil(ă) tăcerea indescifrabilă
Costel Zăgan,  EREZII DE-O CLIPĂ








ORTOGRAFIA INIMII

teme (mai 2
Subiectul zilei: ortografie17 februarie 1993: Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu "â" în interiorul cuvântului şi a formei "sunt" în loc de "sînt" Lacrimile sunt punctele de suspensie ale ochilor: ortografia inimii e cea mai delicată! aforism de  din Inventeme)

ŞI TOTUŞI

Sărbătoare: Aniversarea lui Galileo Galilei Erezia măştii sau despre fricăMi-am pus masca fricii pe figură Toţi
mă recunosc Sunt de-al lor Am buzuna
rele burduşite cu pietre de moară Să
nu mă ia vântul zâmbesc în toate di
recţiile De la nord la sud dar mai a
les pe direcţia est-vest Pământul se
hurducă la mine-n cap E ziuă şi noap
tea Numai luna străluceşte prin ab
senţă Exact ca şi cuvântul Nu expri
mă nici adevărul Nu ascunde nici o
minciună Azi Galilei nu mai abjură
Arde cuminte pe rug de la prima la
ultima literă a poemului Au mi-a
luat foc masca Arde ne-norocita


Costel Zăgan

INVENTEME

O sămânţă de adevăr trebuie să existe: altfel, de unde atâtea flori?

Costel Zăgan din Inventeme

VÂNZĂTOAREA DE NINSORI

Costel Zăgan

Cum te dezbraci copacii dau în floare şi simt în piept văpaia unui crin de la zăpadă sufletul se-aprinde oare când te privesc şi mor câte puţin
Şi simt în piept văpaia unui crin şi trupul parcă-i flacără străină între prea mult şi iată prea puţin eşti noaptea devorată de lumină
Şi trupul parcă-i flacără străină de la zăpadă sufletul se-aprinde oare şi cine pentru cine dă lumină stă noaptea sub această întrebare
Cum te dezbraci copacii dau în floare de parcă i-ar aprinde o ninsoare
Costel Zăgan,Cezeisme, 2008 Shahab Tolooie | Tutt'Art@

LUMEA...l

Lumea asta amăruie ducă-se naibii-n pustie sufletul rămas copil să se bucure tip-til
Costel Zăgan

PARAŞUTIST ŞI ÎNDRĂGOSTIT

(Buzău, 1979)

Depărtarea seamănă c-o floare : cu cât o ignori mai mult, cu atât îşi face mai puţin simţită prezenţa. Închid ochii şi mireasma ei devine nemuritoare.

Bună ziua, Primăvară! Ce noutăţi mai ai în raftul privirii ?

Cea mai frumoasă lună a anului împinge oraşul la iarbă verde. Din troleibuze se face tocană pentru roboţii care nu iubesc mirosul fatal al trandafirilor.
............................................................................................................................................................................

E o lună leneşă pe cer, ca o pisică ambulantă. Am pus mâna la ochi : noaptea se dezbracă iar, fără nicio sfială.

De jur-împrejur, curge îndoiala. Poate de-aceea simt nevoia să-ţi spun pe nume, să mă conving că nu am uitat să vorbesc.

Sănătos şi cu mintea pe undeva pe-acasă, mi-e dor de-o discuţie aprinsă de ochii tăi : numai ei ştiu concentraţia exactă de melancolie din acest amurg aflat în cădere liberă. Sunt fericit că Îngerul de zăpadă a găsit u…

EREZIE CU OCHII LEGAŢI LA SPATE

Fulgerul a inscripţionat iar mesajul subversiv Cine nu mă îngheaţă-i mult mai fierbinte Totuşi femeile-şi uită ca de obicei aripile în patul aman ţilor ocazionali Tocmai când poetul demarează  în trombă alte elegii imaginate de acelaşi Rilke Nicio insulă nu se trage din maimuţă Cum s-a zvonit  pe la unele colţuri autobiografice În fiecare iarnă intru în zăpadă până când florile încep să mă viscolească  în proxima centauri

Costel Zăgan,  EREZII DE-O CLIPĂ

(R)EVOLUŢIE

Sărbătoare: Aniversarea lui Charles Darwin Evoluţie în ambele sensuriPână
s-ajungă
la
primul
om Darwin
a
stricat
mai multe
maimuţe În sens
invers
Apocalipsa
va arde
toate
etapele poezie de  din Poeme infracţionale (24 august 2009)

SUFLET DE COPIL

NU TE IUBESC

Costel Zăgan 
Nebun scăpat din ospiciu dorul îmi ia viaţa de piept şi-o binecuvâtează cu biciul să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
CEZEISME II

BLÂND CA O JUCĂRIE

Costel Zăgan 
Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un înger vreau să spun că ar cam trebui să avem grijă cum deschidem gura cel plecat călător se numeşte iar cine se întoarce oaspete al amintirii va fi de pildă şi eu încep să văd copilăria prin ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă vreun copil într-adevăr mă vede şi pe mine sau vede numai jucării mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne
Elegii de trezit copilăria 
imagine Chic and Lovely

NU TE IUBESC

Nebun scăpat din ospiciu
dorul îmi ia viaţa de piept
şi-o binecuvântează cu biciul
să meargă pe drumul drept
Brusc îmi iau viaţa de piept simţurile parcă vreo cinci şi mă-ntreabă ce aştept în căciulă şi opinci
Simţurile parcă vreo cinci mă binecuvântează cu biciul hai ce faci de ce nu ningi nebun scăpat din ospiciu
Dorul îmi ia moartea de piept cică-n ea pe cine aştept
Costel Zăgan, CEZEISME II