Toată ziua lumea -i cu ochii şi urechile
pe mine Să nu care cumva să sar gar
dul condiţiei umane Să nu care cumva
să tac mai tare decât ceilalţi Să nu care
cumva una Să nu care cumva alta Însă
eu îmi văd liniştit de treabă În ferma
mea de cuvinte Şi nu mă pot abţine
cumva una Să nu care cumva alta Însă
eu îmi văd liniştit de treabă În ferma
mea de cuvinte Şi nu mă pot abţine
Toată ziua-s fericit că-s român
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu