Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2013

TĂCERE-N DOI

Ce poezie frumoasă eşti iubito te-aş învăţa pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuvintele au muguri pe la ţară
Ţi-aş învăţa pe dinafară şi părul şi gâtul şi buricul şi încotro nemaiavând de primăvară aş recunoaşte c-am descoperit nimicul
Ce poezie frumoasă eşti iubito şi eu ce norocos am fost când tăcerea am zdrobit-o şi-am priceput că toate au un rost
Şi aia şi aceasta şi aceea ce chestie perfectă e femeia
 , Cezeisme (1 mai 2008)





TĂCERE-N DOI

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuvintele au muguri pe la ţară
Ţi-aş învăţa pe dinafară şi părul şi gâtul şi buricul şi încotro nemaiavând de primăvară aş recunoaşte c-am descoperit nimicul
Ce poezie frumoasă eşti iubito şi eu ce norocos am fost când tăcerea am zdrobit-o şi-am priceput că toate au un rost
Şi aia şi aceasta şi aceea ce chestie perfectă e femeia
 ,Cezeisme (1 mai 2008)


ISTORIE PE CALCULATOR

La coşul de gunoi al nopţii au fost aruncate toate resturile menajere ale ultimei explozii sentimentale Cerşetori indirecţi poeţii mai lustruiesc tinichelele de tablă ale unei supernove intime din mileniul precedent Ehei ce sâni electronici a mângâiat şi bunicul (semnalizează zadarnic nimicul)  Costel Zăgan , Hiperbole blitz (2005) Ah vastedad de pinos, rumor de olas quebrándose, lento juego de luces, campana solitaria, crepúsculo cayendo en tus ojos, muñeca, caracola terrestre, en ti la tierra canta! PABLO NERUDA Posted by Jorge Benlloch

STATUI ORIZONTALE

Nu ne mai visăm de-a dura nu ne mai visăm înalt dacă moartea-şi ţine gura ăsta-i ţărmul celălalt
Nu ne mai visăm înalt nici la stânga nici la dreapta ochiul stâng e de bazalt ălălalt nu vede treapta
Nici la stânga nici la dreapta dacă moartea-şi ţine gura tăcerea cică-ar fi fapta ca să ne visăm de-a dura
Nu ne mai visăm înalt decât unu-n celălalt 
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA LIMITEI ZERO

După ce vorbesc cu aproapele meu Oare de ce mă spăl pe mâini ca Pilat din Pont Doamne mai am atâtea taine în comun cu dragostea Iar când visez  se înalţă nori de lacrimi de pe buzele  mele adormite Totuşi singur ei bine  singur n-am să fiu niciodată Nici măcar în mormântul numelui meu şi-al tatălui şi-al fiului şi cam atât
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ


SACRAMENTO

Vulcan de lacrimi amare Doamne-i iarăşi  poetul şi lava-i de mărgăritare doar de-l apucă regretul
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Un cezeism

Costel Zăgan 
Puritatea e infracţiune codul morse este cod penal ţi-aş împărtăşi iubito o minune cât mai sunt cu tine inegal
Codul morse nu e cod penal eşti infracţiunea mea cea mai gingaşă cât mai trece mâna ca un val şi-ţi aprinde sânii sub cămaşă
Eşti infracţiunea mea cea mai gingaşă ţi-aş mărturisi iubito o minune dar geneza e abia în faşă puritatea nu-i infracţiune
Codul morse nu e cod penal să opresc poemul la semnal

***

GASTROETICĂ

Nu tot ce zboară se mănâncă iată ieri am suflat în ciorba mea de stele ce dulce-i viaţa asta blestemată când binele se ţine doar de rele
Ieri am suflat în ciorba mea de stele ce dulce-i untul paradisului pierdut întins o noapte cât poemele mele reduse la absurd doar c-un sărut
E dulce untul paradisului pierdut mai dulce-i viaţa asta blestemată când e destinul  iarăşi  surdomut şi tot ce zboară se mănâncă-ndată
O voi sufla şi-n ciorba mea de iarbă şi florile vor înceta să fiarbă
Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ INCURABILĂ

Ţara asta-i fără vindecare dorul ăsta n-are leac firmament vărsat în mare din poporul geto-dac
Dorul ăsta n-are leac nici la Roma nici în altă parte uite-aşa din veac în veac am trecut din moarte-n moarte
Şi prin Roma şi prin altă parte firmament vărsat în mare ne-am dus cerul zău în spate ţara asta fără vindecare
Dorul ăsta-i fără leac decît poate omul drag
Costel Zăgan, CEZEISME II 

ODĂ CIOLANULUI

Chiar sunt străin la mine-acasă când nevasta-mi zice că-s golan ţara mea-i cea mai mănoasă s-o cosească unii ca pe-un lan
Când nevasta-mi zice că-s golan saltă-n piept un leu de bucurie domnilor eu nu-s sărac de-un an n-o dau naibii iar de haiducie
Saltă-n piept un leu de bucurie ţara mea-i cea mai mănoasă fir-ar dracului domnilor să fie dacă sunt străin la mine-acasă
Când soţia-mi zice că-s golan am să-i bag în cont încă-un ciolan
Costel Zăgan, CEZEISME II




INIMI TRANSPARENTE

Ai dat uşa afară O deşertăciune a deşertăciunilor
Moartea n-a putut ridica nici de data asta fereastra sinucigaşă
Peisajul anterior este abreviat de acelaşi ţipăt nou-nouţ Pe uşă însă nu mai încape cealaltă uşă muribundă
O Deşertăciune a deşertăciunilor
Numele tău nu-i intrare
Numele tău e ieşire
O de trei ori 0
Nu mai bate inimă
Nu-i nimeni acasă
 , Hiperbole blitz

CLAROBSCUR DE DACIA

Pe câmpia geto-dacă n-are cine să mai tacă Pe câmpia românească n-are cine să vorbească
Au au au ce vreme-amară au plecat munţii din ţară
Că nu-i munte ci câmpie ceea ce nu-mi place mie
Că nu-i deal ci e genune ceea ce nu pot eu spune
Că eu tac tu taci el tace tăcerea de cap îşi face
De aceea te-aş ruga fă Doamne cu noi ceva
Ori ne urcă ori coboară de pe crucea socială
Ca din nou pre el urmându-l izbâvească-ne cuvântul
 , DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

TAXĂ PENTRU TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE

Copilăria Doamne e un viciu şi-a fi tânăr e-un păcat din cerneală hai ia-ţi biciul fii cuvântule bărbat
A fi tânăr nu-i păcat ironia nu-i o crimă azi politichia la palat pe bărbaţii mari i-animă
Ignoranţa e o crimă din cerneală îmi iau biciul şi vă mai trântesc o rimă însăşi viaţa e un viciu
Şi-a fi om e un păcat Doamne vai de neiertat
Costel Zăgan, ÎNSEMNE, 2010

SIMFONIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE

Lumea cântă libertatea tăcerea pe toţi ne-adună vrând din nemurire partea noi visăm Limba Română
Tăcerea pe toţi ne-adună în zadar e sufletul rebel cine trece poate să rămână visul ne vorbeşte numai el
În zadar e sufletul rebel vrând din nemurire partea n-ar putea trăi altfel lumea cântă libertatea
Poezia când mă-nstrună Dumnezeu vorbeşte în română
Costel Zăgan, CEZEISME II Scott, Mattlin___Open ArtGroup_________@ — împreună cu Benito Camelas şi cu alţi 33.

CURRICULUM VITAE

Când tăcerea-ncepe să te doară scrii cu lacrimi vai din călimară cum trăiesc azi îngerii la ţară
Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

PARADISUL APARENŢELOR

Ce pofă am să fiu nemuritor şi Doamne nu-s decât doar trist hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor şi n-am ce face şi exist
Şi Doamne nu-s decât doar trist poet cu stele reci în oase revendic ca pedeapsă că exist iubirile femeilor frumoase
Poet cu stele reci drept oase hai moartea-mi strigă hai dă-i zor ce-ţi trebuie femei frumoase când naiba să te ia eşti muritor
O Doamne nu-s decât doar trist îmi revendic steaua deci exist
Costel Zăgan,Cezeisme,2008
Disintegration of The Persistence of Memory from one of our fans -Klaudia

GENEZĂ CRUCIFICATĂ

Răstignitu-s-a cuvântul Doamne chiar pe gura mea se cutremură pămnântul dacă naşte încă-o stea
Doamne chiar pe gura mea cerul pare mai albastru dacă-şi lasă lacrima s-o ridice-apoi ca astru
Cerul pare zău măiastru ce cutremură pământul un vulcan cântă albastru răstignind iarăşi cuvântul
Doamne chiar din gura mea se naşte plângând o stea
Costel Zăgan, CEZEISME II