Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2013

DEFINIŢII ERETICE

INTERMITENT

Ziua văd doar stele verzi plin e cerul de cucuie uite luna cum n-o vezi somnambulă parcă nu e
Plin e cerul de cucuie dau cu capul tot mai sus noaptea-i însă o statuie însă sculptor parcă nu-s
Dau cu capul tot mai sus uite luna tot n-o vezi după stele iar s-a dus  ziua văd doar stele verzi
Plin e cerul de cucuie steaua mea şi e şi nu e
Costel Zăgan, CEZEISME II

HALUCINAŢIE

Ce milă mi-e de cei bogaţi pot fi orice dar nu bărbaţi căci şi bărbatul nu e oare decât un fel de înscenare
Că pân-la urmă n-oi fi eu  un fel de miel ce se dă leu în lumea asta ordinară ce mă invită doar afară
Mânca-ţi-aş viaţa de român păi măi ţigane eşti nebun nu vezi că toată lume fuge şi n-a rămas nimeni pe cruce
Şi între plus şi minus infinit doar golu-i Doamne răstignit
Costel Zăgan, CEZEISME II

METAFORIADA

Ce nasol să fii poet toată ziua-bună ziua îi mai tragi cîte-un regret fetei ce-ţi arată piua
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

OASPEŢII INIMII

Rugă Diana Mihaela Zăgan
exişti pentru a spune-Sunt! Sfiţească-se paşii cuvântului Tău Fie voia Ta în abisul tăcerii În cer şi pe pământ Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l Din eternitate în eternitate Aceeaşi închipuire metafizică Şi ne iartă nouă nemurirea Şi toamna singuratică din priviri Şi nu ne duce pe noi în durere Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

PENULTIMUL VAL

Azi mă rup şi din cuvinte din al meu trup potenţial ce niciodată nu vă minte verificaţi şi c-un pumnal
E trupul meu potenţial de la tăcere până la ecou din valea plângerii la deal ca şi Sisif tot urc mereu
De la tăcere până la ecou o niciodată nu se vinde că moartea este tot un ou şi puii ei Doamne cuvinte
Prin trupul meu esenţial
tăcerea trece ca un val
Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE REABILITARE

Să ne treacă vai amarul împuşcăm stele cu carul
Lumea să nu stea la rând păşim singuri în mormânt
Să nu-i lăsăm să aştepte sicrie le-om face deştepte
Doamne unde te-ai ascuns de nu dai niciun răspuns
Nici la viaţă nici la moarte dusu-ne-ai peste departe
De-am rămas numai consoane gura Gheorghe taci Ioane
Că ni-i raiul o-cu-pat iar nebunul împărat
Şi-om bate cerul cu parul poate-o  pricepe măgarul
poezie de  ,DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

EREZIE PUR ŞI SIMPLU

Ca şi moartea poezia nu este niciodată oportună Poezia este doar inevitabilă  Totuşi nu vă amăgiţi Un Dumnezeu second hand nu-i posibil Poezia se naşte simul tan cu cititorii ei Cureaua de transmisie a lumânării pe care-a aprins-o mama Îmi  pune în mişcare lumina din ochii înlăcri maţi Brusc amintirile mi se desprind de pe corp ca nişte aripi supraîncălzite Poezia însă nu coboară
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

September 18, COUNTRY LIFE

September 18, 2013 0 Comments COUNTRY LIFE “Did you know that life in the countryside for long it lived … to the city?“ (Costel Zăgan – Romanian language teacher, aphorist, poet) * * * * * * * * *…

SCÂNTEI ŞI CUVINTE

Suflu-n carnea ta de jar
cu sărutul meu de miere
şi luceafăr şi măgar
iau ce n-aş putea vai cere

Cu sărutul meu de miere
stârnesc stelele din tine
răsărind în alte ere
dragostea de-a pururi vine

Stârnind stelele din mine
o luceafăr şi măgar
cred că totuşi ar fi bine
doar în carnea ta de jar

Căci sărutul meu de miere
toată veşnicia-ţi cere

Costel Zăgan, CEZEISME II

CU ARIPILE LA VEDERE

Invoc lumea ca pe un blestem eu şi poezia taine mai avem să înceapă lumea să înceapă da însă taina lumii nu-i şi taina ta
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ŢĂRANUL BATE COASA

Deşi mai bateţi apa-n piuăse crapă domnilor de ziuăşi nici ţăranul nu se lasăşi-i dă de zor în bot la coasă
Să fie naibii pregătităsă taie ca o dinamităsă nu mai mişte niciun paiîn gura porcilor din rai
Ţăranul bate coasa-n botdar asta domnilor nu-i toto mângâie da` nu-i  nevastăsă-i rupă vai încă o coastă
Să nu mai umble lele-n târgcând boi rag iar câinii plâng
Costel Zăgan, CEZEISME II

CIULEANDRA (UNU PE INFINIT)

Frunză verde rogvaiv te dezbraci fără motiv
Şi-ţi pui oasele la dungă pielea poate-o să-ţi ajungă
Nu ştii însă cum se face mai rămâne-un os piei drace
(Costel Zăgan, Hiperbole blitz,2005)

IMPLOZIE STELARĂ

Eu nu-s poet ci dinamită când primăvara mă imită şi-mi scoate mugurii afară ca florile să nu mă doară
Ca un vulcan cu stele-n miez
eu nu exist eu explodez stiloul meu şi-aruncă lava
şi cerul îşi porneşte nava 
Sufletu-mi arde pe hârtie tăcerea ţipă că e vie şi nimeni totuşi nu întreabă de unde-atâtea stele-n iarbă

Şi-n cer de unde-atâtea flori
un ghiont îşi dau şi gata zbori
Costel Zăgan, CEZEISME II 

EREZIA GLORIEI

Animalul cibernetic te are în vedere în baza lui de date Cum ai putea să- ţi dresezi calculatorul de companie Cu biciul sau cu timpul Ultimul manu al în chestiune nu funcţionează decât în weekend Are şi el momentele lui de glorie Nu mai insistaţi În pauza dintre geneză şi apocalipsă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

NEVOINŢA DE VOIE

Ce milă mi-e de cei bogaţi pot fi orice dar nu bărbaţi că bărbatul o ştie fiecare  ce puternic e de nu moare
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

CV FOLCLORIC II

Cine-a-mpărţit norocul- Ăla a lichidat tot stocul . Căci la toţi a dat cu paiul, Mie, însă, mi-a dat raiul !
Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE

EREZIA BABA ŞI POEZIA

Înainte de naştere poezia era de fapt un avorton un apendice al viitorului Şapte clipe epocale vor să linşeze eter nitatea Însă eternitatea ca o boală de piele se întinde peste tot Baba şi  mitraliera poeziei au ajuns pe prima  pagină a Apocalipsei În locul stiloului am un pumn de cenuşă Fascinaţia zilei  de mâine Utopie garantată de nenăscuţii deznădejdii  Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ


DOINA CA ULTIMATUM

Fir-ar dracului să fiţi
de lingăi şi de tâmpiţi

N-aveţi puncte cardinale
ce să mai vorbesc de şale

De coloană vertebrală
aţi băgat ţara în boală

Nici dracu` nu vă-nţelege
astăzi prostul este rege

Şi regină-i vai prostia
Doamne scapă România

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

EREZIA ATEISTULUI INVOLUNTAR

Totul pare pierdut Credinţa paradisul speranţa de viaţă şi de moarte Salt mor tal între demon şi înger Sus întuneric pe jos stele Plasă burduşită de iluzii pierdute Insuficienţă erotică acută Poet în haine de lucru Printre picioarele  kilometrice ale singurătăţii Cu soarta o dai la plezneală Şi-ţi trece în cont numai nopţile albe cu picăţele Cât despre Dumnezeu e un simplu zar Hai sus E ultimul firmament spre casă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

DISTORSIUNE EROTICĂ

Dumnezeu în închisoare probabil că sunt nebun dacă libertatea-mi pare tăcerea gurii de tun
Probabil că sunt nebun şi lumea e cea normală dacă o iubesc şi-i spun că o văd şi mi se scoală
Probabil că e normală dacă libertatea-mi pare o elementară şcoală Dumnezeu în închisoare
Mă notează c-aş fi bun luceafăr în gură de tun
 , Cezeisme II

AFORISTUL ZILEI

Aforismul zilei
"Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală!"
                 ( Costel Zăgan)

EREZIA OPTIMISMULUI FATAL

Ca orice utopie Citadela Binelui Absolut  are toate porţile ferecate Pe câmpul de  luptă din jur Te (z)baţi cu tine însuţi pe  viaţă sau pe moarte Nu mai contează um bra aproapelui sau discreţia îngerului de pază Sunt tolerate în cuşca fiecărui indi vid  Castrată omenirea a tras jugul evolu ţiei pe dreapta Cu tot cu riscul amenzii pen tru bruiajul muzicii sferelor de influenţă Peste tot şi toate se înalţă zidurile triumfale ale tăcerii   Pe orice tarabă se găseşte în exces viitor la  preţ redus Grăbiţi-vă să lichidaţi  Condiţia umană e pe ducă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ 

HORA UNIRII DE UNUL SINGUR

Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult şi de-atunci limba română plânge şi eu n-o ascult
Am cântat nu prea demult hei deşteaptă-te române iarba rea însă n-am smuls doar neghina îmi rămâne
Hei deşteaptă-te române căci din nou limba română în cuvinte mici apune hai să dăm mână cu mână
Să cântăm de nu-i prea mult taci şi tu că eu te-ascult
Costel Zăgan