Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2013

DEGHIZARE ÎN AMINTIRI DIN COPILĂRIE

Clarul de lună transfug l-am pus o vreme la plug şi cerul care ne privea pe noi l-am făcut strat de usturoi
Stelele toate-n pielea goală le-am luat în ghiozdan la şcoală şi când să scot abecedarul au stricat orei tot tiparul
Copile Doamne copile ai să mă omori cu zile ziua-n amiaza mare îl calci pe Domnezeu pe picioare
Nu ştiu cu tine ce să mă fac eşti ca un înger în piele de drac
Costel Zăgan, CEZEISME 0

EREZIA SĂNĂTĂŢII GLOBALE

Poet sub acoperire Din zori până la ultima insomnie Scriu un poem spre iarba verde de acasă De unde n-am plecat niciodată de frica politicii globale Că numai asta nu mă visam în copilărie Poet global Pentru că şi la  mine-n sat numai ţăranii erau  cu gloaba Iar domnii cu mapa şi politica Prea mult nu s-a schimbat nici azi Însă mai bine era cu gloaba decât cu globalul I-auzi colea amintire pe muzică şi text autentic hai global global global ai băgat lumea-n spital Fără comentarii  despre viitor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

DE-A RAIUL

Trupul tău extrem păpuşă cu el tare m-aş juca l-aş deschide ca pe-o uşă să văd nu-i raiul cumva
Şi mai tare m-aş juca nu mai suntem vai copii nu sunt jucăria ta aş muri dacă n-aş fi
Nu mai suntem vai copii gândul ăsta nu-i o uşă ducă-se vai pe pustii trupul tău extrem păpuşă
S-a oprit alăturea raiu-i jucăria ta
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA CITITORULUI AVIZAT

Nici n-apuc bine să mă trezesc Şi cât timp cafeaua îmi dă în foc Intru în poezia rămasă întredeschisă de  la ultima insomnie Când brusc zori le îşi încep marea invazie Mă retrag în următorul poem pierdut De frica  paraziţilor nu mai deschid gura  Lăsând lucrurile să se întrupeze doar în scris Cine citeşte va înţelege Cine nu va învăţa cel puţin să tacă  Tristeţea însă nu mai aude niciun lătrat Cucurigu
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

SPOVEDANIE

Am tras cerul la rindea fraţilor stea după stea mai sărea câte-o scânteie de pe coapsa de femeie
Ori se mai oprea în loc un înger ca să-mi dea foc sau vreo zgâtie de fată cu aripa să mă bată
Ca să n-o admir un pic de la stele la buric în genunchi în osanale mândro sub tălpile tale
Îţi mărturisesc ceva să-ţi rup inima aş vrea
Costel Zăgan, CEZEISME 0

VISUL TE COPIAZĂ

Îţi plagiezi sufletul rănit firmamentu-l tragi la indigo de la plus la minus infinit eşti român şi n-ai încotro
Firmamentu-l tragi la indigo  noaptea te vezi doar pe tine deplasezi lucrurile spre maro înarmat ca Adam e mai bine
Noapte te vezi doar pe tine de la plus la minus infinit aduni mierea roi de albine plagiindu-ţi sufletul rănit
Firmamentu-l tragi la indigo noaptea luminând n-ai încotro
Costel Zăgan, CEZEISME II

LĂSAŢI SOMNUL SĂ SE TREZEASCĂ

Costel Zăgan
Menajerii clipei cumpără flori cu pedale simţurile schimbă taine într-un pat de campanie iubito pune-n pahare coapsele-ţi de şampanie vreau să mor asfixiat de farmecele tale
Sunt un drac şi-o doime de înger ambulant pentru Dumnezeu nu s-au eliberat paşapoarte cum se dresează totuşi un pui de neant copilăria dacă ia lecţii direct de la moarte
Sub cămaşa de noapte fetele învaţă să ningă monştrii discreţiei au pre limbă bucăţi de paradis când îngerii nu-s acasă dracii joacă sub masă am zis în infern totuşi nu se poate pătrunde prin seringă
Dacă menajerii clipei cumpără flori cu pedale şi buzele mele cad în genunchi pe buzele tale
Pictură: Florăreasa - Nicolae Vermont

COMEDIA ERORILOR

Banu-i regele sărac banul nu ştie că-i rege banii fac banii desfac cine(-i) poate înţelege
Banul nu ştie că-i rege nici nu cred că-i pasă de-ai comis o fărdelege te-a şi scos din casă 
Nici nu cred că-i pasă banii fac banii desfac dacă ai făcut-o groasă banu-i regele sărac
Domnilor aceasta-i lege banul nu ştie că-i rege

Costel Zăgan, CEZEISME II 

EREZIA CONDIŢIEI UMANE

Şi astăzi te-a ratat condiţia umană Milimetric De unde vii Cine eşti În cotro Întrebări care te coboară În trebări ce-ţi ridică în picioare con ştiinţa Nu privi cu mânie Şi lucrurile par că plâng uneori Aici şi-acum To tul e ok Sunt stele în poziţie erotică Trupul celest de femeie Culcat La loc comanda Eroare de strategie Divina strategie umană
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

CRINUL PHOENIX

Costel Zăgan
Mai mult pasăre şi restul tăcere salve de fantome fagure de miere
Te mai ştiu iubito singură de tot să te cânt cu noaptea zău mai pot
Căci din puritatea ce m-a legănat mi-a rămas cuvântul care-ţi este pat
Caiete botoşănene (aprilie 1985) 1

PURGATORIU

Poezia dă-o mai încet oricum nimeni nu ascultă cui îi pasă de-un poet cu melancolie multă
Oricum nimeni nu ascultă c-au înnebunit şi munţii şi sub luna cea ocultă înroşesc marginea frunţii
Au înnebunit şi munţii nu le pasă de-un poet ajuns la marginea punţii daţi abisul mai încet
Aici nimeni nu se-aruncă decât în braţe la muncă
Costel Zăgan, CEZEISME II

NOAPTEA CA UN CLOPOT

Zburătorul chelios intră în iatac pe jos însă fata se întreabă n-o fi luceafăr cu barbă
Un vulcan nebărbierit cântând vai la un chibrit muzică din lavă scoate ca să mă vrăjească poate
Nicio uşă nu-i rezistă veselă de-ar fi ori tristă lumânarea îl furnică arde totul fără frică
Inversând iată geneza şi zburătorului freza
Costel Zăgan, CEZEISME II

Doina à moitié faite

Salut à toi la belle, Eclair de foudre né d'un rayon de miel !
Ton baiser est peut-être la dernière goutte Qui reste de la dernière tempête
Sur mes lèvres qui meurent de soif Au monastère, contre un mur.
Et crie le silence d'une fille Entouré de tant de beauté !
Costel Zăgan

PARADISUL APARENŢELOR

Costel Zăgan
Ce poftă am să fiu nemuritor şi Doamne nu-s decât doar trist hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor şi n-am ce face şi exist
Şi Doamne nu-s decât doar trist poet cu stele reci în oase revendic ca pedeapsă că exist iubirile femeilor frumoase
Poet cu stele reci drept oase hai moartea-mi strigă hai dă-i zor ce-ţi trebuie femei frumoase când naiba să te ia eşti muritor
O Doamne nu-s decât doar trist îmi revendic steaua deci exist
CEZEISME, 2008

***

Doamne sunt atât de trist
Ceilalţi se apără plângând
Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (1 octombrie 2010)

DIMINUTIVÂND LUMINA LUNII

Lasă-mă-n durerea mea nu vezi cât de tare-mi place scriu şi mai răsare-o stea lasă-mi firmamentu-n pace
Nu vezi cât de tare-mi place nenorocul că exist mută cerul mai încoace scriu mă bucur că sunt trist
Nenorocul că exist scriu şi mai răsare-o stea cercul tău este cubist lasă-mă-n durerea mea
Nu vezi cât de tare-mi place luna goală vârcolace
Costel Zăgan, CEZEISME II

LĂSAŢI SOMNUL SĂ SE TREZEASCĂ

Menajerii clipei cumpără flori cu pedale
simţurile schimbă mesaje într-un pat de campanie
iubito pune-n pahare coapsele-ţi de şampanie
astăzi vreau să mă îmbăt cu farmecele tale

Sunt un drac şi-o doime de înger ambulant
pentru Dumnezeu nu s-au eliberat paşapoarte
cum se dresează totuşi un pui de neant 
copilăria ia lecţii direct de la moarte

Sub cămaşa de noape fetele învaţă să ningă
monştrii discreţiei au pre limbă bucăţi de paradis
când îngerii nu-s acasă dracii joacă sub masă am zis
în infern totuşi nu se poate pătrunde prin seringă

Dacă menajerii clipei cumpără flori cu pedale
iar buzele mele cad în genunchipe buzele tale

Costel Zăgan, CEZEISME 0

LEGENDĂ

Iar ca să ajungi în satul meu natal treci de-o poveste o râpă şi-un deal
Costel Zăgan,  DISTIHURI REBELE 

HOMO SAPIENS VERSUS HOMO ZAPIENS

Start cu toate simţurile online date la maximum Recepţionez singurătate după singurătate Pustiu versus pustiu Sahare ambulante puse pe căpătuială metaforică Timp expirat în clepsidra întoarsă a foilor albe Faţa nevăzută a tăcerii periclitează iar muzica sferelor merelor feminine Îngeri în poziţie de tragere pândindu-mi sufletul copilăriei din tranşeele cerului Brusc încep să frunzăresc biblia veselă a zorilor de zi Hai în codru cu verdeaţă dacă moartea ta nu-i creaţă Dacă nu rămâi rămâi la iubirea ta dintâi Marcatori ai inexistenţei private Dragostea şi moartea mă folosesc după pofta inimii Şi iată adevărul numai adevărul pune lumea între paranteze Cu tot cu proxima irealitate Stop tarif iar ai câştigat prin neprezentare ipocritule
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
















Iosif Virag.

EREZIA POIETULUI DI CURSÎ LUNGÎ ŞÎ LATÎ

Futu-ti-a-n cur sî ti fut di poiet bolând ci ieşti Toatî zâua regulezi la cuvinti şî vorbi dî clacî Mai dihai ca buhaiu-satului Huo cî nu sî mai  înţălegi nimini cu tini Nebunu-dracului Stai cu instrumientu di scris la soari Doar-doar o mai chica cieva într-însu Cî nici la muierii nu-i mai  dai di cap Cî întruna-ai sta pi vârfu omu la fimeii Sărăcan di ia Doamni iartî-mă cî nu mai ştiu ci sî-ţ scriu Cî şî mata Doamni toată zâulica beleşti ochii la mini Mai cieva ca bărbatu-miu la butilia  lu cumătra Zancira  
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EVADĂRE ÎN IREALITATEA IMEDIATĂ

Hai încearcă hai încearcă eşti departe eşti aproape cum e fundul tău de barcă şi pământul între ape
Eşti departe de aproape şi aproape eşti departe ce cuvânt o să te-ngroape când tăcerea este moarte

Eşti aproape de departe
cum e fundul tău de barcă
nici în viaţă nici în moarte
mai încercă mai încercă

Ce departe e aproape
cum e ochiul tău de pleoape
Costel Zăgan, CEZEISME II

NUMAI DOINA NE-A RĂMAS

Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii

Noi muncim ei se distrează
Fie noapte sau amiază

Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă

Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare

Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur

Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă

Istoria-i loz în plic
ne ia viaţa pe nimic

Pe muchie de cuţit
din zori pân-la asfinţit

Costel Zăgan , Doine de (s) pus la rană