CIRCUIT ÎNCHIS

Iartă-ne Domnule Caragiale

am ajuns cu toţii Haimanale

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Confluente Literare : DESPRE IUBIRE

Confluente Literare : DESPRE IUBIRE: Confluente Literare : DESPRE IUBIRE

NU CRED CĂ-S DUMNEZEU

Dar zău c-un singur vers

răstorn întregul Univers 

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

DESPRE CINE ÎNFLOREŞTE TEIUL

Costel Zăgan, Poeme infracţionale (15 iunie 1995)

Despre tine

înfloreşte

teiul

iubito

Şi-n

primul

rând

şi-n

fiecare

seară

Stelele

înmuguresc

pe

alte

ramuri

după

aceeaşi

Regulă

de

aur

Despre tine

înfloreşte

teiul

iubito

Despre

tine

luminează

stelele

spre

dimineaţă

Când

poeţii

se

retrag

spre

cer

Cu

tot

cu

poeme

Şi

iubite

în

braţă

POVESTEA POVEŞTILOR

Costel Zăgan, CEZEISME II

Înfloreşti frumoaso înfloreşti

chiar bujoru-i ultima poveste

să ne ţinem haide de poveşti

s-o pornim spre nu mai este

Hai bujoru-i ultima poveste

chiar de pare piatră de hotar

între-a fost şi nu mai este

parcă ştiu şi n-am habar

Chiar de pare piatră de hotar

însă dacă ţinem la poveşti

îndulcim al nopţilor amar

înflorind frumoaso înfloreşti

Şi când dragostea-i poveste

parcă restul nu mai este

imagine Willem Haenraets

Cenaclu literar Costel Zăgan, Poezie: ODĂ PREAGINGAŞULUI CONDUCĂTOR

Cenaclu literar Costel Zăgan, Poezie: ODĂ PREAGINGAŞULUI CONDUCĂTOR

Cenaclu literar Costel Zăgan, Diverse: HAZ DE NECAZ

Cenaclu literar Costel Zăgan, Diverse: HAZ DE NECAZ

METAFORIC VORBIND

Meseria de român e tare dură

doamnelor şi domnilor se fură

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

EREZII AUTOBIOGRAFICE SILOGISME ALE TĂCERII

• 
  
• 
  
• 
  
• 
  

În ultimul timp mormăiesc tot mai nemulţumit 

silabele tăcerii de pildă

De ce mi-a întârziat nepermis de mult paradisul pierdut în

Zona Vrancea a autobiografiei mele lirice De ce dragostea-i

un pariu ce se reportează numai pentru partea adversă 

De ce silogismele amărăciunii sunt pilulele demersului meu

cotidian De ce prietenia este o floare atât de rară că nu mă-n

cumet să-i admir fructele imaginare De ce homo sapiens 

e un animal scăpat din imaginaţia Creatorului fără sorţi de 

izbândă De ce acest poem nu va mai fi scris niciodată
Şi de ce în fine  nici eu de fapt nu  exist

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

ELEGIE DE DOAMNE-AJUTĂ

Deşi -i prea devreme

sunt un pierde toamne

doar când scriu poeme

cred în tine Doamne

Sunt un pierde toamne

cu fructe şi buclucuri

cică nişte doamne

toamna dau în muguri

Cu fructe şi buclucuri

doar când scriu poeme

dau şi eu în muguri

deşi-i prea devreme

Sunt un pierde toamne

tot mai singuri Doamne

Costel Zăgan, CEZEISME II

PSALM IMPREVIZIBIL

TUTUROR VICTIMELOR CONDIŢIEI UMANE

Viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte

visul Doamne creşte ca o stâncă

o veşnicie mai avem până departe

ceru-i poate lacrima cea mai adâncă 

Visul creşte Doamne ca o stâncă

Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund

de bucurie sufletu-i gata să plângă

în care lacrimă Doamne să m-ascund

Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund

mai este o veşnicie până departe

până acolo Doamne până când

viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte

Chiar dacă visul creşte ca o stâncă

chiar dacă lucrurile-s gata să plângă

Costel Zăgan, CEZEISME II

CIMITIRUL BUNEI SPERANŢE

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

Destinul chiar mă ştie pe de rost

eu însă nu-mi cunosc trecutul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

iar Iuda la amândoi le da sărutul

Eu totuşi nu-mi cunosc trecutul

prin viaţă trec ca trandafirul

în zori sub rouă fac pe-a mutul

dar noaptea luna-mi taie firul

În zori o fac pe-a trandafirul

cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost

o zi îmi duc pe umeri cimitirul

şi-apoi destinul mă-nvie pe de rost

Eu însă uit din nou trecutul

şi Iuda din oglindă-mi dă râzând sărutul

EREZIA DE-A FI ÎNGER

Insomnia combustibil pentru îngeri Şi îngerii plâng

priviţi cerul Unu omul este un înger clasat Doi poetul

e îngerul cuvintelor Trei pe ruta copilărie-Dumnezeu şi retur

circulă numai îngerii copiii şi poeţii Iată printre cuvinte

îngerii administrează tăceri de tot soiul Prin urmare cine

vrea să zboare să ridice două aripi cine nu să îngenun

cheze Satul îngerilor este satul natal al poeţilor de pretu

tindeni Domnilor îngerii mi-au clonat toate lacrimile copi

lăriei Ce înger Doamne mă trage de aripa stângă 

Brâncuşi este al doilea înger al tăcerii primul a fost 

Shakespeare Rugăciunea ca pâine de taină a omului o

mănâncă  îngerii Când lacrima devine albastră am

sufletul plin de îngeri Şi totuşi când îngerul m-a strigat

Unde-mi erau aripile 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

IREAL ITINERANT

Dezbracă teii de floare

trupul tău prea ireal

trupul tău de fată mare

înflorind pe-al nopţii val

Trupul tău prea ireal

care totuşi parcă este

nufăr tragic tras la mal

dintr-o magică poveste

Care totuşi parcă este

trupul tău de fată mare

pe pământ ultima veste

dezbracă teii de floare

Trupul tău ca o poveste

care nu-i atunci când este

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

pictura cu femeie nud in pădure, sub teiul înflorit de Corina Chirilă

Lumea lui Scolarel...: Citate despre copilarie

Lumea lui Scolarel...: Citate despre copilarie: Copilăria este cadoul pe care ni-l dă viața. - Horațiu Mălăiele Un copil poate să învețe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără m...

Confluente Literare : DESPRE DUMNEZEU

Confluente Literare : DESPRE DUMNEZEU: Confluente Literare : DESPRE DUMNEZEU

DISTORSIUNE EROTICĂ

Dumnezeu în închisoare

probabil că sunt nebun

dacă libertatea-mi pare

tăcerea gurii de tun

Probabil că sunt nebun

şi lumea e cea normală

dacă o iubesc şi-i spun

că o văd şi mi se scoală

Probabil că e normală

dacă libertatea-mi pare

o elementară şcoală

Dumnezeu în închisoare

Mă notează c-aş fi bun

luceafăr în gură de tun

Costel Zăgan, CEZEISME II 

 

***

Mă iubeşti la rotund:

N-am cum să scap -

Să pot să m-ascund

Te iubesc la... pătrat!

catren de Costel Zăgan

Mihai Eminescu is the absolute melancholy of Romanian... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Mihai Eminescu is the absolute melancholy of Romanian... (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Mother is the art of memory. Heretical definitions (Quote by Costel Zagan about Mother)

Mother is the art of memory. Heretical definitions (Quote by Costel Zagan about Mother)

Works inspires me. Inventeme (Quote by Costel Zagan about Work)

Works inspires me. Inventeme (Quote by Costel Zagan about Work)

Although silence is gold, it does not cost anything. (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Although silence is gold, it does not cost anything. (Quote by Costel Zagan about Aphorism)

Costel Zagan, Romanian language teacher, poet

Costel Zagan, Romanian language teacher, poet

DISTIH FOC CU FOC

Poemele de pus la zid

tăcerea unui glonţ înghit

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

DISTIH ÎNDOLIAT

Posteritatea-i înstelată de cititori şi cititoare

ne mor poeţii Doamne şi tăcerea lor adânc ne doare

Costel Zăgan, Distihuri rebele

ARTĂ POETICĂ

Costel Zăgan, Ode gingaşe

Poezia

nu

vorbeşte 

Poezia

tace

despre

cuvinte

PURITATEA E INFRACŢIUNE

Puritatea e infracţiune

codul morse este cod penal

ţi-aş împărtăşi iubito o minune

cât mai sunt cu tine inegal

Codul morse nu e cod penal

eşti infracţiunea mea  gingaşă

cât mai trece mâna ca un val

şi-ţi aprinde sânii sub cămaşă

Eşti infracţiunea mea gingaşă

ţi-aş mărturisi iubito o minune

dar geneza e abia în faşă

puritatea nu-i infracţiune

Codul morse nu e cod penal

să opresc poemul la semnal

Costel Zăgan, CEZEISME 0

POEZIA NU ESTE FIICA NATURII

Poetul moare într-o poezie

şi-n alta cititorule învie 

Costel Zăgan , Distihuri rebele

Confluente Literare : DESPRE POEZIE

Confluente Literare : DESPRE POEZIE: Confluente Literare : DESPRE POEZIE

EREZIE DE DUMINICĂ

Lumea mă invadează celulă cu

celulă Mai întâi creierul şi singu

rătatea Apoi braţele şi speranţa

Inima ultima redută a condiţiei

umane Semnează şi ea indubita

bila pace ruşinoasă Însă moartea

purifică totul Oricând e posibil

saltul mortal din pântecele vieţii

Când sunt trist mănânc un măr

Nu poţi şti niciodată de unde

sare Dumnezeu

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ    

Confluente Literare : DEŞERTUL DE CATIFEA (58-60)

Confluente Literare : DEŞERTUL DE CATIFEA (58-60): Confluente Literare : DEŞERTUL DE CATIFEA (58-60)

EREZIA DE-A TE NAŞTE

Dacă e suficient de puternică Poezia

împrumută numele poetului Şi-atunci

când începe să scrie Lucrurile prind ră

dăcini pe pagina verde a zilei de mâine

Cu fiecare vers iluziile devin tot mai 

insistente/consistente Totuşi poetul ră

mâne până la ultima postumă obiectul

şi subiectul poeziei  Şi nicidecum capra

sau poezia/nevasta vecinului Oricât de

apetisante ar fi Poetul îşi lasă amintirile

la garderobă Şi se catapultează în urmă

toarea tăcere  Cu ochii legaţi de-un 

             scâncet de flaut

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

FIIND EMINESCU

Fiind poet tăceri cutreieram

şi mă opream ades lângă cuvânt

şi tâmpla mi-o apropiam

la blânda batere de vânt

Şi mă opream ades lângă cuvânt

ca să-l aud cum creşte ca şi iarba

de-şi risipea mireasma teiul sfânt

părea că totuşi nu trăiesc degeaba

Ca să-l aud cum creşte ca şi iarba

eu tâmpla mi-o apropiam

lumina lunii o căram cu roaba

fiind poet tăceri cutreieram

Şi mă opream ades lângă cuvânt

iluminat de teiul vechi şi sfânt

Costel Zăgan, CEZEISME , 2008

Geografia abisului personal de Costel Zăgan

Geografia abisului personal de Costel Zăgan: În zadar/am găsit/toate/punctele cardinale/ale/singurătăţii/Sânii tăi/iubito/iar/(m-)au înnebunit/spre nord

TANDRE RĂSFRÂNGERI

O să fii bunicul unor drăcuşori de îngeri

Costel Zăgan,  UNIVERSURI PARALELE

DESPRE CINE ÎNFLOREŞTE TEIUL

Costel Zăgan , Poeme infracţionale (15 iunie 1995)

Despre tine

înfloreşte

teiul

iubito

Şi-n

primul

rând

şi-n

fiecare

seară

Stelele

înmuguresc

pe

alte

ramuri

după

aceeaşi

Regulă

de

aur

Despre tine

înfloreşte

teiul

iubito

Despre

tine

luminează

stelele

spre

dimineaţă

Când

poeţii

se

retrag

spre

cer

Cu

tot

cu

poeme

Şi

iubite

în

braţă

Confluente Literare : ÎNDEMN LA ÎNTUNECARE

Confluente Literare : ÎNDEMN LA ÎNTUNECARE: Confluente Literare : ÎNDEMN LA ÎNTUNECARE

FABULĂ ÎNTR-O DUNGĂ

Costel Zăgan

Astăzi,lupul,prea gingaş,

Duce mielul la imaş.

Dar se miră, dacă-i cer

şi diploma de (b)oier !

Epigrame disponibile

DUPĂ 20 DE ANI

La 20 de ani Revoluţia-i matură

deşi nu are niciun dinte-n gură

Despre măsele nici nu poate fi vorba

când cea mai bună friptură e ciorba

De potroace şi minciuni gogonate

(ne-au îndopat cu astea pe săturate)

C-avem vorba aia măreţi bucătari

şi pentru babe şi pentru fete mari

Bărbaţii s-au redus drastic la absurd

iar Al de Sus pare tot mai surd

De 20 de ani în genunchi degeaba

ne-au năpădit nu îngerii ci naiba

Şi ca să profităm de destin

hai să mai murim puţin

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

ÎN CONDIŢII AMIABILE AM DIVORŢAT DE PROSTIE

Am încercat
să
mă-nţeleg
şi
cu Prostia

O vreme
chiar
am copilărit
cu
ea

Aş putea
zice
că
mi-a fost
şi
iubită

Oricum

Am
sărutat-o

Şi
i-am
admirat
formele perfecte

(Am ezitat)

Cât
pe ce
să scriu

formele mortale

Pentru
că
v-o spun
aşa

Ca
fapt divers

Moartea

Doamnelor şi domnilor

este
cea mai mare
prostie
din
Univers


Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

SCRIE

Foaia albă e o rană vie

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

AUD ÎN ALB

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE 

O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito

mai implor tristeţea să nu râdă de mine

cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge

mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine 

Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară

abia mai respiri în abisul cicatrizat

doi îngeri îşi beau cafeaua plângând

între noi veşnicia se-ntinde ca un pat

EREZIA SOARELUI NEGRU AL MELANCOLIEI

Primul lucru pe care-l fac în fiecare zi

este soarele Frumos rotund şi palid

Luna o las modestă şi glacială Unde

va în spatele frontului celest Pentru even

tuale evenimente nocturne În schimb stele

le îmi solicită orientarea politică în fiecare

noapte Fără excepţie firmamentul seamănă

tot mai mult c-un vulcan gata de erupţie

Mama papa ta-ta foc cu foc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

BIOPOLITICĂ

Cred

că

Omul

nu-i

decât

O

utopie

cu

sens

giratoriu

Se

naşte

chiar

dacă

nu vrea

Şi

moare

chiar

dacă

nu

poate

Costel Zăgan , Poeme infracţionale 

CÂNTECUL FLĂMÂND AL PRIVIGHETORII

Zău din palma lui Dumnezeu

ciuguleşte chiar sufletul meu

Costel Zăgan, Distihuri rebele

PRO EREZIA

Te iubesc aşa cum iubeşte focul Arzând

între două nopţi paralele Şi pentru că

mă trezesc odată cu stelele În jurul meu

e mereu noapte Doar când visez ziua

îmi iese la suprafaţă prin toţi porii To

tuşi nu dau buzna în destin Numai

singurătatea naşte poeţi

Noli me tangere

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

INCOGNITO

Doamne

eşti

atât

de

frumoasă

Că
mi-e

teamă

să

respir 

Costel Zăgan , Ode gingaşe

DECLARAŢIE DE DRAGOSTE

Te iubesc şi te detest

România mea sublimă

către est şi către vest

pentru tine-aş face crimă

România mea sublimă

duce raiul orişiunde

raiul meu este o rimă

unde m-aş putea ascunde

 Fie raiul orişiunde

că-i la est ori mai la vest

dragostea întinde-o punte

vă iubesc şi vă detest

România mea sublimă

de n-ai fi ar fi o crimă

Costel Zăgan, CEZEISME II

AERODROMUL ÎNGERILOR

Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar

în cer aşa că între două poveşti pământul
vă stă la dispoziţie visaţi şi păşiţi apăsat
cu ambele aripi să nu rămână niciun spaţiu
gol între două vise oricât de depărtate ar fi
copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsaţi
pe umerii părinţilor le-ajunge povara zilei
de mâine şi vidul din contul bancar
şi
zâmbiţi
odată
nicio copilărie nu se repetă

Costel Zăgan , Elegii de trezit copilăria

CLAR DE INIMĂ ALBASTRĂ

O copilărie din cerurile vechi

răsai stea cu cireşe la urechi

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

MIERE ALBASTRĂ

Doamne ca un roi de albine

zboară copilăria prin mine

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE