luni, 6 mai 2013

MONOGRAFIA UNEI LACRIMI


Costel Zăgan, CEZEISME II

Când tăcerea sufletu-mi hrăneşte
şi m-apuc singurătăţi de gât
mi se zbate viaţa ca un peşte
în oceanul clipei cel urât

Iar m-apuc singurătăţi de gât
fac amor necazuri cu nevoi
cerul saltă luna sus pe rât
şi-o aruncă iarăşi în noroi

Fac amor necazuri şi nevoi
mi se zbate viaţa ca un peşte
Doamne trag la carul cel cu boi
şi tăcerea sufletu-mi hrăneşte

Când m-apuc singurătăţi de gât
fiindcă Te iubesc şi-atât

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan