Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2013

ŞI LUNA-I DE DIAMANT

Ating cerul cu călcâiul îngerii mă iau la goană luna-mi bate-n talpă cuiul însă steaua-i vai o rană Îngerii mă iau la goană fug de lume-n altă lume parcă fug vai de pomană ajung la un cap de nume Fug de lume-n altă lume luna-mi bate-n talpă cuiul când din suflet ies doar spume şi-ating cerul cu călcâiul   Îngerii mă iau la goană gratuit cu altă rană ,Cezeisme II

DE ISTORIE-S BOLNAV

Dumnezeu se mută azi la ţară raiul cred că-i un spital gata-i orice clipă să mă doară dacă n-am alături cerul din Ardeal
Raiul cred că-i un spital peticită-i soarta vai cu răni hai să tragem moartea lângă mal şi să trecem peste alte vămi
Peticită-i soarta doar cu răni gata-i orice clipă să mă doară hai istorie mai dă-mi Dumnezeu se mută azi la ţară
Raiul cred că-i un spital iar viaţa un salt mortal
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA ROMÂNULUI DE CURSĂ LUNGĂ

Măi al dracului român Cică a ras iarna da` numai în locurile mai  dosnice Ca şi cum obrazul politicii ar fi altceva De pildă dimineaţa cum ai deschis ochii Dai nas în nas cu  respectivul organ Mai mare ruşinea Dai să te fereşti la stânga la dreapta El nu şi nu NUMAI PI CENTRU Aşa s-a obişnuit aşa moare zău Şi-atunci vă-ntreb ca prostu` Oare n-ar fi mai bine să facem un om de zăpadă Să vedem el ce orientare politică are
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române
iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul
viaţa trece numai visul tău rămâne
îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
este trup din trupul tău preasfânt
de-l rostesc se-nfiorează găndul
fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt
viaţa trece visul însă mai rămâne
niciodată azi şi mâine şi oricând
Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul
îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME ,2008

MARTORUL ŞPERACLU

Poezia fiind infracţiune
nufărul se vinde pe noroi
totuşi hai tăcere spune
care-i diferenţa dintre noi

Nufărul sau contul în noroi
o fecioară frumuseţe beată
schimbă-ţi hainele pe-un rând de ploi
şi-altă faţă lumii îţi arată

Frumuseţe o fecioară beată
haide spune tu tăcere spune
cine-mi este mamă când cuvântu-i tată
poezie o tu rugăciune

Nufăr cu altarul în noroi
doar tăcerea face diferenţa
restul facem noi

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

NEVOIA ROMÂNIEI DE GEAMURI SPARTE

Hai că doar vă-nţep puţin boieri dumneavoastră ca să fie cer senin aş deschide o fereastră
Chiar prin coasta dumneavoastră nu vă place pe pământ poftiţi sus pe bolta-albastră cât aţi spune un cuvânt
V-am săltat de la pământ cerul fi-va mai senin dacă fluturaţi în vânt înţepaţi totuşi puţin
Hai urcaţi şi dumneavoastră ţeapa-i pasăre măiastră
Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI (ANTOLOGIE),decembrie 2012

HORA UNIRII DE UNUL SINGUR

Hai să dăm mână cu mână
am cântat nu prea demult
şi de-atunci limba română
plânge şi eu n-o ascult

Am cântat nu prea demult
hei deşteaptă-te române
iarba rea însă n-am smuls
doar neghina îmi rămâne

Hei deşteaptă-te române
căci din nou limba română
în cuvinte mici apune
hai să dăm mână cu mână

Să cântăm de nu-i prea mult
taci şi tu că eu te-ascult

Costel Zăgan , Poeme infracţionale,1995

RETORICĂ DE SĂRBĂTOARE

Ei bine

Cui îi pasă

jumătate
de
veac

M-am chinuit


nu mă
sinucid



Poezia mi-a şters
lacrimile

Seară de seară

Cu
sufletu-i
de
fecioară Costel Zăgan,  POEME INFRACŢIONALE

DOINĂ DUSĂ PE JUMĂTATE

O fir-ai tu să fii muiere
fulger născut în fagure de miere

Sărutu-i poate ultim strop
rămas din celălalt potop

Pe buza care plânge-a sete
la mănăstire pe-un perete

Ţipă tăcerea unei fete
în jur cu-atâta frumuseţe

Costel Zăgan, ODE GINGAŞE

PARADISUL APARENŢELOR

Ce poftă am să fiu nemuritor şi Doamne nu-s decât doar trist hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor şi n-am ce face şi exist
Şi Doamne nu-s decât doar trist poet cu stele reci în oase revendic ca pedeapsă că exist iubirile femeilor frumoase
Poet cu stele reci drept oase hai moartea-mi strigă hai dă-i zor ce-ţi trebuie femei frumoase când naiba să te ia eşti muritor
O Doamne nu-s decât doar trist îmi revendic steaua deci exist 
Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

MITOLOGIA GRÂULUI

Ţăranii apar pe câmp ca o ploaie sufletul lor polenizează pământul când bobul de grâu e ultima văpaie unde-şi păstrează lumina avântul
Plivind timpul cu palme de leac veşnicii adună rază lângă rază ţăranii-s şi munţii în acest veac când lanul de grâu iar luminează
Costel Zăgan, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, decembrie 2012

LA REVEDERE COPILĂRIE BINE-AI VENIT

Copilărie cu fiecare lacrimă mă-ndepărtezi  însă rămâi centrul intangibil al universului merg de parcă aş lua calea lactee în primire survolez moartea în  orice clipă de la înălţimea inimii oriunde-aş privi Dumnezeu există iar atunci când închid ochii nefiinţa  dispare şi sufletul aterizează
precum roua
pe-un petic te iarbă
dincolo de capătul infinit al nopţii
Costel Zăgan, Elegii de trezit copilăria

DESPRE AZI SAU EREZIA TĂCERII

Picătura chinezească a tăcerii Sufletul
perforat ca o sită disperată de ţărancă
Clipă de clipă Din loc în loc simt lu-
mea Pustiul oaza creştinului Dumnezeu
întinzându-se cât îi permite credinţa
noastră Restul sună ocupat De fericire
de gloata nebună de copii Hei ce mai
pot face cu jucăria asta cu ea cu dra
Costel Zăgan,Erezii de-o clipă

EREZIA CLARULUI DE LUNĂ

Vreau să-mi ating sufletul Şi singurătatea nu mă ajută deloc E noapte şi cum se spune prin  anumite ceruri Luna seamănă  din ce în ce mai mult c-un club Un CLUB AL SOMNAMBULILOR Intrarea-i ca de-obicei prin spate Să văd însă ce părere are îngerul de serviciu Intru în visul ăsta  sau îl aştept pe următorul Mă rog o iluzie în plus nu mai contează
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA DE-A FI ULTIMUL OM

Copiii sunt poate ochii prin care Dumnezeu cercetează lumea Co rinteni 13 cu 13 Nu înaintaţi totuşi Nu-i interzis viitorul nu-i ultima fundă tură a condiţiei umane Hei Homo  Sapiens mă auzi La stânga-mprejur e un ordin Sigur că-mi amintesc  Potopul a fost însă o invitaţie NU UITA ADAME  eu sunt dumnezeul tău cel de toate zilele Nu doar o prăpastie cicălitoare
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

POEZIA ZILEI

Centrul De Excelenta in Promovarea Creativitatii Romanesti - Dublin a distribuit o cronologie. Poezia zilei - recomandare Costel Zăgan

IARNĂ-N DOI

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuşi cu goarna
semn să-ţi dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ţi sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăşi cu goarna
viscoleşte o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

https://www.facebook.com/costel.zagan1?fref=ts Costel Zăgan

IARNĂ-N DOI

Hai să ne jucăm de-a iarna să ne îmbrăcăm în fulgi Dumnezeu Însuşi cu goarna semn să-ţi dea unde să fugi
Hai să ne-mbrăcăm în fulgi tu femeie de zăpadă să-ţi sparg sânii ca pe nuci îngerii din cer să cadă
Vai femeie de zăpadă Dumnezeu iarăşi cu goarna viscoleşte o baladă hai să ne jucăm de-a iarna
Să ne dezbrăcăm de fulgi din carne ninsori să-mi smulgi
Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA IERNII CA DATORIE

Şi liniştea Ultimele lingouri de aur
pe care le mai aveam cu acte în regu-
lă Mi-a ridicat-o ninsoarea Cel mai
tandru executor judecătoresc al mome-
tului Doamne iar ai schimbat culoarea
politică a cerului Trec norii ca niş-
te cecuri fără acoperire în zona Mol-
dovei Ninge eretic cu îngeri de joasă
înălţime Am băgat mîinile în buzunare
şi nici urmă de ger până la primăvară

  Costel Zăgan , Erezii de-o clipă