Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2013

ECONOMIE DE SĂRBĂTOARE

În sfârşit astăzi se ură domnilor din gură-n gură
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE



NOAPTEA CA O EREZIE SUSPENDATĂ

Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil Atunci durerea-l face să dea tot ce are mai frumos în el Şi lumina ce-o simte izbucnind din toţi porii Aruncă lumea dintr-un vis în al tul Dragostea rămâne însă cel mai tandru  mijloc de locomoţie Iubind putem ajunge ori unde Poetul nu-şi nimereşte totuşi niciodată  muza Mereu şi mereu se trezeşte în visul  celălalt Frumoaso opreşte odată noaptea asta              Că vreau să cobor
Costea Zăgan, GRAVITAŢIA SUFLETULUI, 2012

URĂTURĂ DE UNUL SINGUR

Astăzi eu mă ur pe mine c-a plecat lumea de-acasă domnilor fără ruşine lumea însă-i mai frumoasă
Nici eu deşi nu-s acasă mă chem totuşi la ferestră să-mi văd tristeţea voioasă ca şi cum ar fi a voastră
Eu mă chem lângă ferestră domnilor fără ruşine c-o fi urătura voastră eu mă ur totuşi pe mine
C-a plecat lumea de-acasă şi nu cred cumva că-mi pasă
Costel Zăgan, CEZEISME II

PRO POESIS

Să fac gargară cu tăcerea
să-mi rup urechea să n-aud să dau cu limba unde-i mierea împinsă de la nord la sud
Să-mi rup urechea să n-aud să merg pe valuri dacă pot şi cerul să-l întind că-i ud să strâng nimicul c-a dat rod


Să merg pe valuri dacă pot să iau cu limba poftim mierea  să-mi dau şi palme asta-i tot când faci gargară cu tăcerea


Şi dacă vreau să mă deschid să înfloresc colea pe zid


Costel Zăgan, GRAVITAŢIA SUFLETULUI, 2012

TĂCERE POLEMICĂ

Costel Zăgan
Pentru că

sfidează simultan 
Şi clipa şi eternitatea 
Ca şi în cazul marelui Will 
Întreb poate inutil 
Eminescu a existat într-adevăr 
Sau 
Tăcerea l-a catapultat din cer 

RUGĂ

Rugă Diana Mihaela Zăgan 
exişti pentru a spune-Sunt! Sfiţească-se paşii cuvântului Tău Fie voia Ta în abisul tăcerii În cer şi pe pământ Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l Din eternitate în eternitate Aceeaşi închipuire metafizică Şi ne iartă nouă nemurirea Şi toamna singuratică din priviri Şi nu ne duce pe noi în durere Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

EU ŞI VIITORUL

EREZIE NULĂ SAU FRUCTELE OGLINZII

M-am împăcat cu ideea Nu sunt urmaşul Romei Zamolxis m-a în văţat latina direct de la greci Pan theonul din Carpaţi Aşa strigă du pă mine nebunul satului Poţi să ştii de unde are informaţia De multe ori i-am făcut semn că-l înţeleg Şi când a fost bolnav l-am înlocuit fără nicio pro blemă Consătenii mei nici n-au obser vat diferenţa Ori poet ori nebun aceeaşi făină se macină la moară Azi e rândul meu să strig Hei tu Pantheonul din Car paţi Ai putea să taci măcar o clipă în limbă română Hai că nu doare

Costel Zăgan, GRAVITAŢIA SUFLETULUI  , 2012

Gravitaţia sufletului , de Costel Zăgan

INVENTEME

INVENTEME

REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ

Costel Zăgan , Cezeisme II
Erai înger de zăpadă ori o flacără-ngheţată din cer fulgii stau să cadă să te nască-nc-o dată
Ca pe-o flacără-ngheţată ochii mei te şlefuiesc de lumina ta se-mbată şi-apoi cântă nefiresc
Ochii mei te şlefuiesc lacrimă gata să cadă dintr-un ochi neomenesc cade-un înger de zăpadă
Flacără înlăcrimată ninsoare mugur de fată

HĂRŢUIRE

Deşi mai bateţi apa-n piuă se crapă domnilor de ziuă că nici ţăranul nu se lasă şi-i dă de zor în bot la coasă
Să fie naibii pregătită să taie ca o dinamită să nu mai mişte niciun pai în gura porcilor din rai
Bate ţăranul coasa-n bot păi asta domnilor nu-i tot c-ar giugiuli-o pe măiastră dar dacă-i rupe iar o coastă
Că umblă lelea vai prin târg şi boii râd iar câinii plâng
Costel Zăgan, CEZEISME II

INVENTEME

INEFABILA EREZIE A EDUCAŢIEI

Nasc şi la Moldova dascăli zău Am văzut măcar unul Înconjurat precum  Socrate de invidia celor şapte minuni ale lumii moderne Admiră şi taci Mi  s-a spus Prostia are cuvântul la orice oră din zi şi din noapte Prin urmare nu pot Îmi iau steaua de coadă Şi-o azvârl cale de-un poem Citiţi şi bucuraţi-vă Aţi amânat Apocalipsa c-un zâmbet
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

INVENTEME

CURRICULUM VITAE

Cred că ziua mea de naştere A căzut pe pământ Şi s-a făcut pasăre Sau înger Ori clopot Un clopot de 24 de ore...  ( Costel Zăgan)

INCIDENT ÎN NOOSFERĂ

Pasărea ţâşneşte din somn ca o carte Hai ia-ţi paraşuta Ne apropiem de paradisul  pierdut N-ai nevoie de niciun testament  Câteva iluzii pierdute nu mai contează  Trage linia de dialog la margine Nu te  apleca Între materie şi antimaterie  încap numai îndrăgostiţii Hei deschide  ochii că iar te ciocneşti de Dumnezeu 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ


INVENTEME

"Visez! Altceva? Nimic."
Costel Zăgan

DEFINIŢII ERETICE

DEFINIŢII ERETICE

CA UN BOCET MAMA

De ce n-am murit ieri plâng să mă-ngroape mai adânc şi de ce n-am fost o apă nevoie să n-am de groapă
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU

Cum aş putea să-mi uit leagănul de unde
l-am văzut prima dată pe tata lumina-i respiraţia lucrurilor nu ştiu alţii cum sunt dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai  mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un  bloc-turn la fiecare etaj alt cer altă iarbă  iată şi la această înălţime cuvintele m-au  ajuns din urmă dacă vrei să-l mai vezi  pe Dumnezeu taci şi zboară

Costel Zăgan, ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA

AUTO-STOP-SERVICE

Tandră doamnă ca şi floarea ca şi floarea de salcâm ai umplut cu tine zarea mi-ai oprit steaua din drum
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

INVENTEME

"Shakespeare a inventat tăcerea, Brâncuşi a sculptat-o." - Costel Zăgan, Inventeme

Sculptură: Muza adormită - Constantin Brâncuşi