Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2012

RECENZIE

Antologii de poezie, de proză scurtă și texte lirice, 2012, Casa gândului - Cleoaptra, "Însemnele unei tăceri" și "Harpa de argint"

Se spune că fiecare poveste are un început A fost odată că nicodată, și ținând în mână cele două două culegeri de poezie, de proză scurtă și texte lirice, Însemnele unei tăceri și Harpa de argint, aș putea spune că fiecare început are o poveste. Numai așa îți dai seama despre evoluția artistului, făcând o analogie între ceea ce a fost scris ieri și ceea ce este oferit prin scris azi, astfel Mioara Băluță și Andrada Matei, coordonatoare, autoare şi coautoare volumelor de față, au reușit printr-o combinație între design inedit, rafinament și confort al scrisului, printr-o alchimie ispititoare ce reunește clasicii și modernii la un loc, să lase în memoria lectorului un semn de noblețe, pregătindu-i în dar Cuvântul scris pe un petec alb de hârtie, pe o carte răsfoită îndelung într-o atmosferă postmodernistă cu poeți și prozat…

DOI ZERO UNU TREI START

Prieteni m-am săturat să vă ur doar pe-nserat de aceea mi-am propus să vă iau pe toţi pe sus
Mic sau mare nu contează toţi avem în noi o rază o speranţă cât de mică dacă-i bună ne ridică
Dacă totuşi ai căzut poţi s-o iei de la-nceput drumul tău de-aici începe mergi să poţi cândva pricepe
Dumnezeu este în tine dac-o ştii atunci e bine
Costel Zăgan, CEZEISME II

ŢINTA DIN PIEPT

Dragostea bine-ai venit te-aştept de-o copilărie pe drumul ăsta nesfârşit te-aşteptă o inimă pustie
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL

Nimicul nu-i totuşi un răspuns

la întrebările nerostite ale tăcerii

Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii

şi nu m-aud decât pe mine

Apollinaire se scoală din morţi

şi vorbeşte prin gura lui Allen Ginsberg

vorbeşte iată cu kaikuuri oceanice

cu demente taxiuri urlătoare în albastru

Cu statuile de culoare ale lui Buddha

o muzică profundă wagneriană

izbeşte cele două zăzboaie mondiale

de calea lactee

Făcându-le praf şi pulbere

şi steluţe pentru adormit poeţii somnambuli

ai mieniului III merg şi eu

pe străzile din satul meu natal

În fracul alb-negru al poeziei

franco-americane

improvizând tăceri globale

deasupra mult deasupra viitorului omenirii

Mă uit prin geamul cerului

poate zăresc Vioara lui Bacovia

ori Anemonele lui Ştefan Luchian

Tzara îşi duce muzical pistolul la tâmplă

Ca pe-o floare sustrasă de la un greier sinucigaş

STOP

NU CÂNTA NU SCRIE NU EXISTA

ultimul mesaj pe-o pereche de chiloţi

de lavandă poliedrică

"PE-AICI SE-AJUNGE ÎN AMERICA!"

nu ocoliţi raiul e înainte

RETORICA LUI DRACULA

Ninge gratuit prieteni
Dumnezeu se dăruieşte
îngerii foşnesc din cetini
disperarea ni-i nădejde

Dumnezeu ne-o dăruieşte
n-am putea să n-o primim
disperaţi avem nădejde
că urâtu-i tot sublim

N-am putea să nu-l privim
îngerii foşnesc din cetini
orice limbă are-un limb
ninge gratuit prieteni

Dumnezeu ne dăruieşte
disperat altă nădejde

Costel Zăgan,CEZEISME II

TRANSFIGURARE EROTICĂ

Cerul capturat de ochii tăi cum aruncă fulgere amare când recepţionezi văpăi de la un cireş în floare
Damf de rouă siderală de pe sânii tăi de fată dalbe flori ce din sfială sunt doar artă pentru artă
Costel Zăgan, Ode gingaşe

EXERCIŢII ÎNAINTE DE GENEZĂ

Dumnezeu o face lată dracu` însă o vrea adâncă când bunica era fată bunicul era de stâncă
Dracu` o vrea însă adâncă primăvara-i de zăpada îngerul când stă la pândă nicio fată n-o să cadă
Primăvara-i de zăpadă şi bunica a fost fată a făcut însă rocadă şi n-a mai fost niciodată
Păi Dumnezeu e Dumnezeu şi-o face cum vreau tot eu
Costel Zăgan, CEZEISME II

HĂRŢUIRE

Deşi mai bateţi apa-n piuă se crapă domnilor de ziuă că nici ţăranul nu se lasă şi-i dă de zor în bot la coasă
Să fie naibii pregătită să taie ca o dinamită să nu mai mişte niciun pai în gura porcilor din rai
Bate ţăranul coasa-n bot păi asta domnilor nu-i tot c-ar giugiuli-o pe măiastră dar dacă-i rupe iar o coastă
Că umblă lelea vai prin târg şi boii râd iar câinii plâng
Costel Zăgan, CEZEISME II

COLIND SPRE ABSOLUT

Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer

Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină

Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur

Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer

Costel Zăgan , Cezeisme II

REALITATEA COPIAZĂ ARTA (bilingv)

Urmând
una
din
directivele liricii,
Anei
Blandiana.

Pârinţii mei
(mama în special)
M-au
răsturnat
direct,
din mormânt
în
leagăn.

Şi astfel
în
copilărie
semănam
c-un moşneguţ
de
treabă.

Jucându-se
cu
barba
prin
iarbă.

La porţile
creaţiei
şi
ale
iubirii

Am
sunat
cu
clopoţelul bisericii
din
sat.

Şi
iată-mă
acum,

Bărbat
adevărat

Aşteptând
să vină
ambulanţa

Să mă
ducă
la
maternitate

Pentru
parastas

Doamnelor
şi
domnilor

zău

că-i
STAS

Costel Zăgan __________________

anarvorig Super Moderator

Réalité de la copie d'art - Costel Zăgan


Suivant
une
des
directives de la poésie
d'Ana
Blandiana.

Mes parents
(Ma mère en particulier)
Je suis
retourné
directement
de la tombe
au
berceau.

Et ainsi
en
enfance
semer
comme un grand-père
au
travail.

Jouant
avec
la barbe
en
herbe.

Aux portes
de la création
et
de
l'amour

J'ai
sonné
avec
les cloches de l'église
du
village.

Et
me voilà ici
maintenant

Homme
véritable

Attendant
la venue
de l'ambulance

Pour me
conduire
à la
maternité

P…

INEXISTENTA ROMÂNIE

Om trecut şi om prezent ai în piept inima arsă că românu-i accident România doar o farsă Ai în piept inima arsă iar te-a viscolit pârjolul ţara că n-ar fi acasă pretutindeni viitorul Iar te-a viscolit pârjolul românul nu-i accident nordul n-are aicea polul om trecut şi om prezent Ai o şansă-n ochii trişti poate totuşi nu exişti Cezeisme II