Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

INSULA DIN SUFLETUL MEU

Luna se sparge ca un buboi şi curge năpraznic peste noi brusc fulgerul nopţii se scoală şi suferinţa pe toate le spală
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

ROMÂNIE LIMBĂ DE CLOPOT

Exilat în ţara mea nu ştiu Doamne cine sunt fie pâinea cât de rea întind raze-n loc de unt
Nu ştiu Doamne cine sunt că-s ţigan că-s alt golan soarta-mi zace la pământ şi nu are niciun ban
Ba-s ţigan ba alt golan fie pâinea cât o stea uite-a mai trecut un an  exilat în ţara mea
Nu ştiu Doamne cine sunt speranţă sau poate vânt

(Şi-am zis verde de pustiu
dulce ţară ce-o să fiu)
Costel Zăgan, CEZEISME II

JOACA DE-A ROMÂNIA

Bolnavi grav de România
ştim că ea ne este leacul
să ne facem datoria
ne ducem cu toţi la dracu`

România este leacul
"doctori" are cu duiumul
de când a-nceput iar veacul
toţi i-arată unde-i drumul

Deştepţi are cu duiumul
nu-şi cunosc vai datoria
căci doar la prostie-i cumul
bolnavi grav de România

Ştim că la noi este leacul
dar ne dăm de-a berbeleacul

Costel Zăgan, Cezeisme II

OSPITALITATE EXTREMĂ

Sărăcia bat-o vina Sărăcia bate-n geam
îmi face ţăndări lumina
sărăcia-i tot ce am
Sărăcia-mi bate-n geam
căci m-am încuiat în casă
n-aş pofti-o că nu-i hram
sărăcia nu se lasă
Sărăcia intră-n casă
îmi face ţăndări lumina
se înghesuie la masă
sărăcia bat-o vina
Dă cu pumnul şi-mi arată
că-i extrem de onorată
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

GARDEROBA POETULUI

Din nori mi-am croit o haină din câmpie pantaloni şi mi-am tras pe ochi o taină încheiată-n doi eoni Din câmpie pantaloni şi din munţi ehei centură şi cum dinţii-mi sunt afoni câte-o simfonie-ndură Din munţii ehei centură peste ochi colea o taină bănuind că moartea-i dură mi-am croit din nori o haină Şi din dealuri ce noroc mi-am făcut pantofi pe locCostel Zăgan , Cezeisme II

ION BARBU COBORÂND LA POESISÂC

Buretoase linişti
se
terciuiau
sub
ger Geometrizând ninsoarea
când
cobora
din
cer Sfânt trup
şi
hrană
sieşi Mereu
rupând
din
el Aşa
cum
doar Odată Iisus Hristos Şi
dalb
şi
miel
Costel Zăgan, Ode gingaşe

SIMFONIA LIBERTĂŢII ABSOLUTE

Lumea cântă libertatea tăcerea pe toţi ne-adună vrând din nemurire partea noi visăm Limba Română
Tăcerea pe toţi ne-adună în zadar e sufletul rebel cine trece zău o să rămână visul ne vorbeşte numai el
În zadar e sufletul rebel vrând din nemurire partea n-ar putea trăi altfel lumea cântă libertatea
Poezia când mă-nstrună Dumnezeu vorbeşte în română
Costel Zăgan, CEZEISME II

BIOPOLITICĂ

Cred că Omul nu-i decât O utopie cu sens giratoriu Se naşte chiar dacă nu vrea Şi moare chiar dacă nu poate Costel Zăgan, Poeme infracţionale

DILEMA CAŢAVENCU

N-am cuvânt da-i dau-nainte tu stimabile să taci ori să stingi dacă se-aprinde lanul inflamat de maci Poţi stimabile să taci că-ţi pun pe tapet eu oful când tu suferi vai în draci făcând-o pe-a filosoful Cine să-ţi priceapă oful stinge dacă s-or aprinde mămăliga şi cartoful eu împing timpu-nainte Căci mă arde tare dorul să prostesc din nou poporul Costel Zăgan, CEZEISME , 2008

NENEA IANCU SHOW SAU EREZIA DE-A SCRIE

DNA CREATOR SUMAR VIAŢĂ DE TREI PARALE O noapte furtunoasă d-l Goe vizită lanţul slăbi- ciunilor bacalaureat trumful talentului petiţiune căldură mare art.214 infamie bubico five o`clock mici economii la Peleş dascăl prost diplomaţie tren de plăcere amici justiţie situaţiune un pedagog de şcoală nouă despre cometă emulaţiune premiul în tâi politică şi delicateţe telegrame jertfe patriotice tempora atmosferă încărcată urgent c.f.r. moftan gii arendaşul român la poştă cum se înţeleg ţăranii moşii năpasta intelectuali artişti poeţi prozatori cri tici muşte tv paprika criză internet deşteaptă-te ro mâne încet că nu vin americanii lumea lumea-i o scri soare pierdută de Dumnezeu curat pierdută monşer gogoşi stimabile gogoşi literare lua-te-ar naiba să te ia cu tot cu erezia ta  Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

TRAFIC

Deşi au parbrizul murdar mai tare accelerează cuvintele n-au habar că au omenirea-n pază
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DE DRAGOSTE

Parcă suferinţa cântă sângerează-n piept vioara chiar dacă Doamne e frântă veselă-i ca primăvara
Sângerează-n piept vioara ce arcuş e sufletul uite-aşa parcă-ntr-o doară mă înalţă cântecul
Ce arcuş e sufletul chiar dacă Doamne e frântă eludează cântecul  suferinţa iată cântă
Sângerează-n piept vioara ca mugurii primăvara
Costel Zăgan , CEZEISME II

DOINA TĂCERII INTERNAŢIONALE

Domnilor sunt prea celebre lumea-i plină doar de lepre
Cum e prins un om cinstit repede e mazilit
Dacă grija ţi-e de-aproape şi de tine or să scape
Politica doamnă şi curvă n-o asculţi pe loc ea turbă
Şi din viaţă-ţi face iad din Berlin la Ţarigrad
Vai de ţărişoara mea toţi străinii sar  pe ea
Ai nu ai nu mai contează pierzi dacă nu eşti pe fază
Cumva ai talent prea mult stai aşa că ţi-l ascult
Pre ce limbă se exprimă domnilor azi e sublimă
Doar tăcerea şi mă doare iarăşi are căutare
Opţiunea-i vai celebră ori tăcere ori tenebră
Costel Zăgan, DOINE DE PUS LA RANĂ

COMANDA-I LA POET

Copilăria n-are cum să fie o mască
aduc mărturie acest poem cine s-a
copilărit o dată seamănă c-un munte
până la urmă va atinge cerul
cât despre Dumnezeu
merge desculţ numai printre tainele
copilăriei în rest cred că doar un nebun
ar putea să vadă în oglindă
revolverul lui Tristan Tzara
atenţiune atenţiune atenţiune
copilărie comanda la mine
salt înapoi

  Costel Zăgan, Poezii de trezit copilăria

SCÂNTEI ŞI CUVINTE

Suflu-n carnea ta de jar cu sărutul meu de miere şi luceafăr şi măgar iau ce n-aş putea vai cere Cu sărutul meu de miere stârnesc stelele din tine răsărind în alte ere dragostea de-a pururi vine Stârnind stelele din mine o luceafăr şi măgar cred că totuşi ar fi bine doar în carnea ta de jar Căci sărutul meu de miere toată veşnicia-ţi cereCostel Zăgan , Cezeisme II

POET LE ETC.

Un mijloc de locomoţie pentru tăcere chemaţi poetul la prefectură să vedem dacă în fagurii de miere n-are cumva lacrimi amare de ură Chemaţi poetul la prefectură să vedem are sau n-are documentul şi dacă e dotat cu gură un căluş îi poate tempera talentul Are sau n-are documentul să vedem în fagurii de miere încape cum scrie firmamentul sau numai tone de tăcere Legaţi-l cobză de-i poet şi-apoi să cânte dar discret Costel Zăgan , Cezeisme , 2008

DOINA DEŞTEPTĂRII NAŢIONALE

Frunză verde cât Sahara cam aşa ne este ţara
Cât în lung şi cât în lat nici picior vai de bărbat
Parc-ar fi murit cu toţii şi-au rămas aici doar hoţii
Toată lumea vede răul cum  ne-nlănţuie cu hăul
Toţi ar vrea dar nu se poate să se facă iar dreptate
Parcă-i Doamne blestemată scoală-Te Ţară odată
Că ne bată-n piept chiar Marea când ne-apucă disperarea
Dacă ni s-au dus bărbaţii scoală-se în loc Carpaţii
Dumnezeu din cer să vină să ne schimbe pe  lumină
Costel Zăgan, DOINE DE PUS LA RANĂ

DOINĂ SOMNAMBULĂ

Carpaţii tăi de curbură frumoaso parcă mă-njură Ce tot fac eu toată noaptea când pe-o stâncă când pe alta Nici nu urc nici nu cobor parcă-s dracu-ntr-un picior Ard şi gheaţa nefiresc de nu-i iarnă o scornesc Iar de-i vară o dezbrac poezie pui de drac Costel Zăgan, Ode gingaşe

ELEGIA BUCURIEI

De tristeţe iar mă bucur n-am cuvinte cum să spun că tăcerea a dat muguri taman pe gura de tun
N-am cuvinte ce să spun eu poetul Dumneavoastră zice-se c-aş fi nebun cresc fantome la fereastră
Eu poetul Dumneavoastră când tăcerea dă în muguri cântece de inimă albastră de tristeţe iar mă bucur
Dar cuvinte n-am să spun  că destinul mi-e ne-bun
Costel Zăgan,CEZEISME II

NEDUMERIRILE UNUI ROMÂN DIN ROMÂNIA

Bine voi chiar asta vreţi
ca să fug din ţara mea
să-mi las fete şi băieţi
şi să umblu brambura
Zău să fug din ţara mea
crucea s-o cioplească vântul
loc să n-am sub nicio stea
alţii să-mi rostească gândul
Crucea s-o cioplească vântul
să las fete şi băieţi
să vă sape-n cer mormântul
hoţilor voi asta vreţi
Să las naibii ţara mea
străinii să moară-n ea
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

TRISTEŢI PENTRU ACASĂ

După o partidă de singurătate poţi fi singur pe săturate Şi numai după două femei ştii deja să numeri până la trei Şi-abia atunci cuvântul dimpotrivă îţi va bea sîngele ca o sugativă

AMOR TZIGĂNESC

Au şucaro ce-mi făcui mi-ai bătut sufletu-n cui şi nu pot ca să-l desprind nici în gând
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

LINGOURI DE NORI

Sunt
cel
mai
fericit
român
al
momentului Şi
ca
orice
locuitor
confortabil
al
patriei
sale Am
o
groază
de
bănci
pe
cap Că
probabil
Dumnezeu
ar
putea Să

transfere
anticipat
în
cer Fără
nicio
problemă Doar
pe
lună
plină Mai
simt
Elveţia
furnicându-mi
pielea Pentru
o
nouă
tranzacţie De
versuri
geniale Moarte
cât
mai
eşti
a mea Hai
şi
pe
astea ia-le Costel Zăgan , Ode gingaşe

ODĂ UNOR ORGANE PROVERBIALE

Umblă nasul dezbrăcat
iar prin sat

Şi urechile pe-afară
după primăvară

Însă dacă n-ai obraz
iar dai de necaz

Şi lumea  va spune
că picioarele-s nebune

Când mâna îţi dă paharul
să-ţi îneci amarul

Costel Zăgan, Ode gingaşe

NUD CU IEPURAŞI DE CÂMP

Din frică ne-aţi făcut un templu
şi ne-aţi băgat la-nghesuială
să daţi urmaşilor exemplu
ne-aţi dezbrăcat în pielea goală

O ne-aţi băgat la-nghesuială
cerul ca un şarpe l-aţi strivit
pământ ocean şi auroră boreală
brusc s-au întors spre asfinţit

Cerul ca un şarpe fu strivit
să daţi urmaşilor exemplu
între plus şi minus infinit
din frică ne-aţi făcut un templu

Şi ne-aţi băgat la-nghesuială
să vopsim ouă vai cu smoală

Costel Zăgan,Cezeisme IINu

CONCERT EXTRAORDINAR PENTRU MITRALIERĂ ÎNGERI ŞI MAIMUŢE

Cât se poate de discret boii rag la clarinet şi-n amurgul muzical câinii latră la ţambal
Găina cotcodăceşte la flaut pe englezeşte şi măgarul sigur zbiară încântat doar la vioară
Un motan mai ortoman miaună chiar la pian şi-un înger din altă eră cântă vai la mitralieră
Şi cum mie-mi place rockul iau pana şi deschid focul
Costel Zăgan, CEZEISME II

SEMN DE ÎNTREBARE

Oare mi-ai uitat adresa drumu-ţi este cenzurat eşti o târfă oarecare la câini bună de-aruncat N-ai fost prima mea iubire nu mi-ai dat primul sărut n-am fost primul om din lume unde naiba-ai dispărut Cine mai era ca mine ca o flacără cântam ard cuvântul primăvară cenuşa-i culeg din ram Făt-Frumoasă din poveşti LIBERTATE unde eşti Costel Zăgan, CEZEISME II

CONCERT LA ŢARĂ

Cât se poate de discret boii rag la clarinet şi-n amurgul muzical câinii latră la ţambal
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

ELEGIE DE SUPRAVIEŢUIRE

Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul
Viaţa mea s-a dus la dracu'
doar iubirea o sus-ţine
dacă-aude pitpalacul
sigur moare de ruşine
Cum iubirea mă susţine
când zic morţii adorato
numai mort îmi este bine
Doamne iar am încurcat-o
Viaţa mi s-a rupt în patru
ca o piesă vai de teatru
Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎN CONDIŢII AMIABILE AM DIVORŢAT DE PROSTIE

Am încercat

mă-nţeleg
cu
prostia Într-o vreme
chiar
am copilărit
cu
ea Aş putea
zice

mi-a fost
şi
iubită Oricum Am sărutat-o Şi
i-am admirat
formele
perfecte Am ezitat Voiam
să spun formele mortale Pentru

v-o spun
aşa
ca fapt divers Moartea doamnelor
şi
domnilor e
cea mai mare
prostie
din
Univers Costel Zăgan , Poeme infracţionale

OPŢIUNEA DESTINULUI

Dă în muguri crucea pe morminte hăt în jos la morţi e primăvară să păşim copii cu luare-aminte dacă vrem pământul să nu doară
Hăt mai jos la morţi e primăvară parcă se aude-n ierburi cucul cântă în fântâni parc-o vioară vai ce umbră crudă are nucul
Parcă se aude-n ierburi cucul să zburăm copii cu luare-aminte soarele prin nori îşi plimbă plugul crucea dă în floare pe morminte
Hăt mai jos la morţi e primăvară să trăim ca moartea să nu-i doară
Costel Zăgan, CEZEISME II

INTERLUDIU

Tăcerea vine dinafară iar liniştea din Dumnezeu când una-i gata ca să doară cealaltă pare curcubeu
O  liniştea-i din Dumnezeu ca dragostea şi libertatea tu taci şi poate tac şi eu iar Dumnezeu ne ţine partea
Cu dragostea şi libertatea când una-i gata ca să doară cealaltă pregăteşte moartea tăcerea vine dinafară
Doar poezia-i Dumnezeu deasupra sufletului meu
Costel Zăgan, CEZEISME II

POVESTEA POVEŞTILOR

Înfloreşti frumoaso înfloreşti chiar bujoru-i ultima poveste să ne ţinem haide de poveşti s-o pornim spre nu mai este
Hai bujoru-i ultima poveste chiar de pare piatră de hotar între-a fost şi nu mai este parcă  ştiu şi n-am habar
Chiar de pare piatră de hotar însă dacă ţinem la poveşti îndulcim al nopţilor amar înfloreşti  frumoaso înfloreşti
O  când dragostea pare-o poveste parcă restul nu mai  este
Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT

Poţi să trăieşti fără poezie Mi-a spus Arătând-mi o pasăre Ea nu are nevoie Decât de aripi Şi de pământ I-am răspuns Când oboseşte Nicio pasăre nu-şi face cuib în cer Costel Zăgan, Interludiu

VOLUPTATE ÎNTRE DOUĂ CERURI

Mă târăsc spre cer Doamne ca un vierme ce-a ieşit din măr într-o altă vreme
Doamne ca un vierme îmi pândesc destinul doar el nu se teme c-o să-i fur seninul
Îmi pândesc destinul ce-a fugit din măr eludând declinul mă târăsc spre cer
Doamne ca un vierme atras de extreme
Costel Zăgan, CEZEISME II

LOGODNICA POETULUI

Tăcerea-mi bate iar în geam şi-i gata ca să-l spargă însă poeme nu mai am pierdute-n lumea largă
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote