joi, 27 septembrie 2012

MANIPULĂM ŞI NOI CE PUTEM

Sigur că da Poetul aleargă şi el după
irealitatea imediată cu poemul în stare
avansată de erecţie Naturalia non son 
turpia La fel se oglindeşte şi cerul în ochii
pământului Fără intermediari fără Un lac
 de munte bun de prăsilă Acceptă numai
aluviuni sufleteşti Poet itinerant admir Valea
Plângerii La post restant pe Vârful Omu`
Însă şi-aici  poezia manipulează totul
Zi de vară până-n seară

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INSTIGARE LA DOR

  Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan