Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2012

RECURS LA DEZNĂDEJDE

Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus şi voi nu m-aţi crezut
de-aceea m-am retras la ţară
biet clopot surdomut

V-am spus şi voi nu m-aţi crezut
că trântorii îşi fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere

Când trântorii îşi fac averi de miere
din sărăcia voastră extraordinară
voi mai aveţi o şansă şi-o putere
să-i daţi din veşnicie-afară

Păcat doar moartea vă învaţă
cum să păşiţi nemuritori din viaţă

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

DIANEI CÂND E ALBASTRĂ

Ai fost
născută
pentru
cuvinte Şi-ai
ratat Cele
mai
frumoase
poeme
din
Univers (Mai
păstrez
pentru
final
un
vers) Ai
dezbrăcat
realitatea Până
ai
ajuns Vorba
poetului La
esenţa trandafirie
a
lucrului
în
sine Şi
nici
aşa
n-a fost
bine Nemulţumită Te-ai
apucat Să
pictezi
îngeri Direct
pe
bolta albastră Când
ai
ajuns
la
Dumnezeu Te-ai
oprit Tată Asta-i
mama
noastră Costel Zăgan , ODE GINGAŞE





















EREZIE DE PRIMĂVARĂ

Hai să ne urcăm în podul cerului
fără scară Să cotrobăim printre
stele Poate mai găsim vreun înger
acolo de râs Să aibă nou-născuţii
cu cine să se joace de-a baba-oar
ba Deschid fereastra şi întuneri-
cul năvăleşte în lume Doamne de
unde atâtea nopţi obraznice în
versurile mele de dragoste Îndră
gostiţii râd Hei-rup Mugurii plez
nesc poetul peste degete Nu pe-a
colo vine lumina prostuţule
Costel Zăgan , Erezii de-o clipă

MANIPULĂM ŞI NOI CE PUTEM

Sigur că da Poetul aleargă şi el după irealitatea imediată cu poemul în stare avansată de erecţie Naturalia non son  turpia La fel se oglindeşte şi cerul în ochii pământului Fără intermediari fără Un lac  de munte bun de prăsilă Acceptă numai aluviuni sufleteşti Poet itinerant admir Valea Plângerii La post restant pe Vârful Omu` Însă şi-aici  poezia manipulează totul Zi de vară până-n seară
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

ROMÂNIE DEŞTEPTAREA

Doamne sună deşteptarea căci ni s-a umplut paharul ne-a ajuns la gât şi marea şi-avem noapte cu hectarul
Zău ni s-a umplut paharul România parcă-i beată soarta i-a furat-o zarul a(m) pierdut-o înc-o dată
România parcă-i beată i-a ajuns la gât şi marea fost-am daci parcă odată Doamne sună deşteptarea
Căci ni s-a umplut paharul şi-am să-l sparg futu-i amarul
Costel Zăgan, CEZEISME II

MOARTE(A) LA PRIMA VEDERE

Oglinda Doamne e bolnavă
acesta nu e chipul meu
chiar amintirea ca o sclavă
mi-arată că stăpân sunt eu

Acesta nu e chipul meu
e poate partea nevăzută
un chip pierdut de Dumnezeu
şi-adus aici doar la derută

E poate partea nevăzută
chiar amintirea ca o sclavă
de la distanţă mă salută
oglinda Doamne e bolnavă

Şi-acesta-i însă chipul cui
lua-l-ar mama dracului

Costel Zăgan, CEZEISME II

CHEIA SOL A FOII ALBE

Cheia sol a foii albe Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimţire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac
Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas şi eşti departe
O şi dincolo de moarte
din nesimţire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală
Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac
, Cezeisme II

TĂCERE LA PATRU ACE

Cuvântul ăsta mi-e prea mic
tăcerea însă-i mult prea mare
şi-mi pişcă fruntea câte-un pic
noaptea când vine la culcare
Tăcerea asta-i mult prea mare
se-ntinde vai ca şi o lepră
habar nu am dacă şi doare
destul că unii-o cred celebră
Se-ntinde vai ca şi o lepră
şi-mi strânge viaţa câte-un pic
păi concurez la ultima tenebră
destin din ce în ce mai mic
Tăcerea-i însă foarte tare
ca orice damă de onoare
Costel Zăgan,Cezeisme II

POET NONSTOP

După ce
m-au arestat Primul lucru
pe care
l-am
cerut
a fost hârtie pentru poezie Stupefiat
gardianul
a-nceput
să ţipe Şefu este unu-aici
care trebuie
dus
la
spitalu de nebuni Apoi
m-am
născut Costel Zăgan, Ode gingaşe

A ÎNNEBUNI E OMENEŞTE

Iubito cu ocazia minunii ţi-au înnebunit iar sânii
Şi mi-au ars sinapsele  c-au-nnebunit şi coapsele
Iadu-mi dă alte imbolduri c-ai înnebunit din şolduri
Şi-mi arată chiar nimicul c-a înnebunit buricul
Toată eşti o nebuneală când răsai din noapte goală
Că mă-ntreb zău omeneşte Dumnezeu nu-nnebuneşte
Răsturnând tot Universul îmi înnebuneşte versul
Şi-mi arde pe loc hârtia când îţi fur şi-n scris fetia
Şi-mi aruncă vai blestemul c-a înnebunit poemul
Şi nu vrea ca să-mi primească nebunia omenească
Costel Zăgan, Ode gingaşe

EREZIA REVOLUŢIEI

E revoluţie Bibicule m-auzi
e revoluţie Toată lumea să
ia foc numai în faţa tele-
vizoarelor a calculatoare-
lor şi a celorlalte elec-
trocasnice din dotare Pu-
neţi mâna pe ce-aveţi la
îndemână Şi daţi-i bătaie
Unul să nu scape cu viaţă
Cât despre morţi s-or des
curca şi singuri mai târ-
ziu În manualul de isto-
rie pentru clasele I-VIII
În rest Pe locuri fii ga-
ta Noapte bună România Ori
unde te-ai afla Lua-te-ar
naiba Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

EFECT BACOVIA

Au căzut aseară peste sat
stele cu efect întârziat
Şi toţi pomii brusc au desfrunzit
de la plus la minus infinit
Doamne ce risipă de eternitate
vântul spulberă nu frunze nestemate
Costel Zăgan,Hiperbole blitz













































AERODROMUL ÎNGERILOR

Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar în cer aşa că între două poveşti pământul vă stă la dispoziţie visaţi şi păşiţi apăsat cu ambele  aripi să nu rămână niciun spaţiu  gol între două vise oricât de depărtate ar fi copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsaţi  pe umerii părinţilor le-ajunge povara zilei  de mâine şi vidul din contul bancar şi zâmbiţi odată nicio copilărie nu se repetă
Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

TĂCERE CU EFECT RETRO

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu poezie de din Cezeisme

RENAŞTEREA ROMÂNILOR

Hai deşteaptă-te române este vremea să te scoli lasă moartea ea rămâne cea din urmă dintre boli
Este vremea să te scoli orice lucru are-un ceas nu te-ai săturat să mori să trăieşti ţi-a mai rămas
Orice lucru are-un ceas lasă moartea ea rămâne o române câte-ai tras mai deşteptă-te române
Orice lucru are-un Paşti este vremea să re-naşti
Costel Zăgan, CEZEISME II

COPILĂRIA CA SEMN DE ÎNTREBARE

Nu sunt titularul copilăriei mele în zadar m-am născut la data ora minutul secunda oricând oricum orice chiar şi viitorul e un pariu cu neantul admir printre graţii infinitul ia-l de unde  nu-i şi dă-l mai departe amintiri cioplite de muzica sferelor tac şi înaintez altfel dansa-voi iar după nani-nani puişor
Costel Zăgan, Poezii de trezit copilăria

SALVAŢI-VĂ CÂT DE CÂT

Ziduri ziduri stră-vechi Păstraţi curăţenia în trecut Nu-i daţi foc Pericol de electro cutare şi cutare Pericol de unele pericol de altele Stop pericol de moarte Pericol de viaţă pericol de prezent Vă mulţumim Lemne scânduri piatră Spatele unui auto Copaci verzi verde vertical Nichita Stănescu examen Alt început vara fără O călărire în  zori Eminescu Eminescu şi-atât Alte maşini Arde-o Pişta Geamuri trântite de alte geamuri Foc salvaţi ce mai puteţi Vine viitorul ca o apă Păstraţi distanţa regulamentară Istoria poate  începe de oriunde Golia restu-i Dumnezeu RESTUL ESTE TOTUL Nom prenom nationalite
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

TOATE CĂRŢILE SUS

Pânzele corăbiei mele
Poezia
Nu încap
În buzunarele destinului  meu
Şi-atunci le ţin
Pe rafturile bibliotecii
Uneori însă se umflă
Şi-mi transformă odaia
Într-un discutabil balon de săpun
Costel Zăgan, Poeme infracţionale

EREZIA SFÂRŞITULUI

Totul trece prin stomacul scriiturii Unde ajunge În plasa ori în sufletul cititorilor Pro babil că Dar s-ar putea să nu Mă rog de pinde Ultima dimineaţă de vară August  torid cleştele temperaturii ne ţine strâns Ne mişcăm cu lutul de căldură asudat Bacovia la peste 40 de grade nord-est Între cele două umbre sensul ridică şta cheta La urma urmei fi-va cuvântul  Doamne iar e pericol să nu fiu
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Primul film documentar despre Eminescu (3)